1,506 matches
-
arătat-o și m-a întrebat: „Ei, ce zici? Iți place? Stă și o apără pe regină cu sabia! Uite aici cum ține sabia! D-apoi ce chipiu și tunică are! Ti-i mai mare dragul.” Am rămas cu gura căscată. Strașnică poză! După cum știți și voi, pe urmă o venit și blestematul de război peste noi. Nici un soldat nu a scăpat fără să treacă prin prăpăd. Si, ca orice soldat, și nenea Jănel o trebuit să plece la luptă...Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a răspuns moș Dumitru, clătinând din cap a mirare. Când ne spui pățania țiganului cu haita de lupi, moș Pâcule? a întrebat Hliboceanu. Diseară, la Crâșma din drum. Colea la căldurică, cu un vinișor fiert dinainte și cu niște guri căscate ca ale voastre în față, îi altceva - a răspuns Pâcu, râzând cu mare poftă. Dealul Lutăriei l-au urcat după sfatul lui Hliboceanu. Prima sanie, cu patru boi, ca să rupă omătul. Celelalte au mers ușor pe pârtia tăiată... Hlibocene, îți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa, la comandă. Intâi trebuie să nu fiu răgușit, așa cum sunt acum, din motive de sete. Pe urmă, să fie liniște așa ca aici și, cum am mai spus și altă dată, să am în jur măcar vreo zece guri căscate care să mă asculte. Bun cuvânt, Dumitre? Măi, da’ pretențios mai ești! Ca să-ți stingi setea nu te-i mulțumi și cu apă chioară? Cam știu eu unde bați, dar mai pune-ți pofta-n cui, Pâcule. Până diseară, la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne mai spui și tu o poveste. Ai văzut matale, moș Pâcule, că eu nu prea am haz la spus polojănii. Așa că toată nădejdea îi la matale - a răspuns Hliboceanu, în aprobarea celor din jurul mesei. Iordache Cocoșitu asculta cu gura căscată, plimbându-și privirea de la unul la altul. Ei, Cocoșitule, cum ți se pare în cărăușie? Iți place ori ba? l-a întrebat moș Dumitru. Ihâ! a răspuns monosilabic Iordache Cocoșitu. Vezi, Pâcule? Si lui Cocoșitu îi plac poveștile tale. Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în limba franceză: Bonjour, camarade professeur! Era tot ce se prinsese de el în cei patru ani de liceu. Nu i-a fost de mare folos. A încercat și alte propoziții, dar toate i-au lăsat pe francezi cu gura căscată: n-au înțeles nimic. Mult mai de folos i-a fost diploma de inginer constructor. Bula imobiliară tocmai începuse să se umfle, așa că n-a fost prea complicat să-și găsească de lucru. Ușor-ușor, a învățat toată limba franceză, inclusiv
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Poate doar un rus... — Nici măcar un rus, spune trist Lionel. Unde e acum? — La morgă. Dacă nu l-au incinerat deja: era clandestin. Imposibil să-i găsim vreo rudă. Lionel pune o întrebare care-i lasă pe toți cu gura căscată: — Ce s-a întâmplat cu cenușa lui Kiril? — Care Kiril? întreabă în cor Clovis și Claude. — Imigrantul căruia i-a căzut ieri pe cap un chinez, explică Lionel. — De ce te interesează cenușa lui? devine suspicios Clovis. Am întrebat și eu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai avem nici de unele! Iaca-ți vine și feciorul. Te așteptau toți ca pe Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama? SMARANDA: Auzi-l, Dănilă, și te veselește! Stau plozii cu gura căscată ca puii în cuib, și când colo tu-mi vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică, mamă, nu mai bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
meșter ca mine. ANISIA: Apoi eu ce-i spuneam bărbatului istuia al meu? Măi omule, să știi că, până la urmă, cumnatul Dănilă odată se scutură ca harmasarul cel din poveste, și când ne-a arăta una, om rămânea cu gura căscată de mare mirare! Drept să vă spun, dragă cumnată Smarandă și dragă cumnățele, tare mă bucur de ce văd! Că dacă nu ne-om bucura noi, și dacă nu s-ar avea bine frații și cumnații între dânșii, și nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
au apucat-o și mai rău năbădăile... BABA SAFTA (sare și ea cu gura): Și pe Catinca lui Pavăl, care i-a intrat astă vară un șarpe-n burtă când s-a culcat sub un copac, la umbră, cu gura căscată... PITAC: Auzi, părințele? NIȚĂ: Ba eu văd că s-au stricat la cap de tot babele! Șarpe zici, mătușă Saftă? BABA SAFTA: Șarpe, de bună seamă! Ce altceva putea să fie așa de lung?? Iaca, să-ți spună și Luța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cine. Ai dreptate, nașule. Numai că acolo sub nuc nu l-aș mai aduce pe mutul ista de Petrache ferita sfântului. Astăzi nu o scos o vorbă... Măi Costache, ce era să mai spun și eu? Am ascultat cu gura căscată ce spunea inginerul și nu-mi venea să cred că e adevărat. Dacă trăia tata, parcă l aș fi auzit: „Măi copchii! Aici în cartea asta spune că lummea va trece din nou prin foc... Aici anii se numără de la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lor și a esploatări lor! De asta ne-am adunat noi aicea ca să sfârșâm cu esploatarea omului și să facem întovărășală între noi... Cu boi cu pluguri cu... Până la urmă, Chersân a rămas cu mâna în aer și cu gura căscată, ca un pește pe uscat. Nu mai știa ce să spună. Privea disperat când spre tovarășul de la raion, când la adunare. Auzi-l numai și te crucește! Luceafărul mamei lui de neisprăvit! - a șoptit Petrache către Costăchel. Au ei treabă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vlăguită. Îi este somn, își simte trupul greu, plin de sudoare. Ar vrea să rămână aici pe piatră, să se usuce așa cum s-a uscat trupul Mariei, închide ochii, dar în ochii minții îi apar mâinile acelea rău mirositoare, gurile căscate, ecourile bufniturilor în trupul ei, acolo adânc în măruntaie, se desprinde de lespedea de piatră cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
baie: din țevile sparte, apa șiroiește Întruna, pereții, pătrunși de igrasie, s-au acoperit În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În care se vedeau cândva spinările Întinse ale țevilor) e neagră acum, mult prea căscată, știrbită și urât mirositoare. Pe fundul căzii, un lichid vâscos, Întunecat s-a prelins de cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul (un săpun, de altfel, foarte scump), pasta de dinți și cele două prosoape. Șiculmea! - chiar și hârtia igienică mi-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
glumă, dar nici banii ei și nici ai mei puși la un loc nu ne ajung. Tu nu vezi, serviciul nostru e uscat! Toate plicurile pacienților merg în buzunarele doctorilor. Și au niște halate dragă, cu buzunare parcă anume croite, căscate ca o genune... Pacienții aleargă după ei, le strecoară discret, și toată lumea e mulțumită. A devenit o practică. Ei se prefac a nu vedea, deși îl fotografiază pe cel care și-a depus obolul. Medicul nu face nimic în plus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
muzeu. Admiram în fiecare zi țevile proaspăt vopsite, pereții zugrăviți în culori vii, geamurile limpezi și trebuia să fim fericiți. Părinții mei își trăiau viața de la un spălat al vaselor la altul, eu îi priveam de la locul meu cu gura căscată. Sub jetul de apă ce îndepărta resturile din farfurii, mama avea mâinile ude. Mângâia cu spălătorul farfuria și pe față, și pe dos, de parcă ar fi șters viața de angoase, apoi îi dădea tatei farfuria să o facă să strălucească
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
învechită, după opinia lor, și aerul, prin care avansaseră. Au fost sfătuiți de către părinți, pedagogi, prieteni, tineri ca și ei, zic, au fost rugați să renunțe la programul alcătuit, potrivit căruia, să facă ceva, care să lase lumea cu gura căscată. Adică, să parcurgă, distanța de trei sute de km, într-un timp record. Cu o viteză, de, exact, trei sute de km la oră Au refuzat sfaturile și rugămințile tuturor. Puși pe fapte mari, cum se lăudau, celor care aveau răbdarea de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și corect. Chiar acum sunt în plină ședință cu întregul guvern. Da. Am înțeles. Le comunic, imediat, tuturor, hotărârea pe care ați luat-o dumneavoastră. După ce puse telefonul la locul său, se adresă, celor care-i așteptau comunicarea, cu gurile căscate: iată, șeful statului s-a și gândit și a și decis. Până una-alta, ministru interimar al muncii voi fi chiar eu.Cu tine, dragul meu demis, lasă, că am să văd ce am să fac. Deocamdată te rog să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și m-am concentrat un pic, analizându-mă. Nici nu era greu, dacă țineam cont că vedeam totul circular, și în față și în spate, și la stânga și la dreapta, în același timp. Iar ce vedeam mă lăsa cu mandibulele căscate. Eram un gândac! Un gândac de bucătărie, o libarcă, poftim! Sună cam nasol, dar asta e. Acum, ce să zic? Cum de-mi încăpea toată mintea omenească în gămălia aia de creier, n-aș putea să spun. Și nici n-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cât se poate de benefică. Am ieșit din cameră și am luat-o pe hol. Aici era gresie. Nu de-aia glazurată, să n-alunec când vin cu ghetele ude de zăpadă și să-mi sparg capul, Doamne-ferește, neatent și căscat cum sunt. Săracu' frate-miu, la toate se gândise! Și bine făcuse! Că, uite, acum parcă aveam la dispoziție pistă de atletism, nu alta. Pistă de atletism gândăcesc, desigur. La bucătărie, ca întotdeauna, ușa era deschisă. M-am oprit să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
străduiesc, Cornele, mă străduiesc, da' tot degeaba. Nimic nu se lipește de ea, zău așa! Și simt că-mi bat gura de pomană, de fiecare dată. Uite, i-am atras atenția cu Dan ăsta al tău. Am rămas cu gura căscată, mai să uit să trag aer în piept. Ea continuă netulburată: "Și? S-a ales ceva din asta? Mai mult decât să fâlfâie din gene la el și să schimbe două vorbe nu-ndrăznește. De parcă domnișoru' ar fi Făt-Frumos cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu o negreasă!", răcnește din toaletă cel chemat cu atâta obstinație. Iese plin de nervi și traversează iute holul, dând buzna în curte: "Ce-i, bă, Petrică? Unde arde, mă, mânca-l-aș?" Numitul Petrică privește la el cu gura căscată. Uită instantaneu de întrebarea colegului și face uimit: "Băi, nea Vasile, da' ce-ai pățit, dom'ne?" M-a bătut nevastă-mea, bă. Te-ai prins?" Da' grea mână are, bre...", râde celălalt portar, aprinzându-și o țigară. "Păi, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ta aia șantalie și cu tot neamu' tău dă 'andicapați!" Nici nu trecuseră trei sferturi de oră de când plecase nea Vasile, pe jumătate vesel, pe jumătate cam înciudat și boscorodind, că apăru Petrică. Anton se uită la el cu gura căscată: Da' ce, băi, fraților, nu mai aveți somn? V-a cuprins pă toți doru' dă muncă?". Ce dor dă muncă, bre? Mi-am uitat niște chestii p-acia...", făcu iute Petrică. Dar se opri și întrebă repezit: "Adică cum pă toți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum să încapă. Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea departe, se uita întâmplător spre ușă, iar eu îi urmăream cu gura căscată, privirea și gestul cu mâna, ca și cum acel departe ar fi chiar acolo. Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a sorbit o gură zdravănă din ulcica cu vin. După ce a așezat-o pe masă, a prins să grăiască: Întâi și întâi, Măriuțo, să nu tragi cu urechea, că povestea, nu-i pentru tine fata moșului. Îi pentru niște guri căscate ca aiestea din fața mea... Cu alte vorbe, îi numai pentru cei ce poartă nădragi... Semn că Măriuța trăgea cu urechea la ce se vorbește în crâșmă, a apărut în ușa cuhnei și l-a liniștit pe Pâcu: Lasă, moș Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu urechea ciulită la Pâcu. Acesta, punând mâna pe ulcica cu vin, i-a liniștit pe ascultători: Stați numai să-mi ung mașinăria, că altfel mă lasă în drum când mi-ar fi lumea mai dragă și gurile voastre mai căscate... hă, hă, hă. După ce a tras de dușcă ce se mai găsea în ulcică, a reînceput povestirea: Vă spuneam că Vasile Căpitanu spunea: „Copchii nu avea, iar eu... învățam de zor... Într-o zi, mă strigă căpitanul: <Vasileee!, La ordin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]