2,267 matches
-
darace, îl strângeau, rostogolind un gros covor în jos... * În urmă, oamenii aflați de față la izbăvire jurau că fuseseră aievea cele văzute! Și-au rămas încredințați de asta, mai ales că de-atunci zăpada n-a mai năpăstuit niciodată cătunul în ziua lui 13 Făurar. Tânărul dispăruse, luând cu sine pe veci furtuna argintoasă în goana cailor... Referință Bibliografică: Cai albi - Locul II la Concursul „Alb hoinar”, ediția a II-a, ianuarie-februarie 2016 - ÎNSEMNE CULTURALE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Acasa > Poezie > Imagini > BOUL TRIST Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017 Toate Articolele Autorului Într-o noapte minunată cum sunt nopțile de vară, Privea luna-n jos mirată către un cătun din țară La un bou, ce sta lungit la umbra unui salcâm Și cu gândul rătăcit, hăt... pe celălalt tărâm. Am fost vrednic, muncitor, jugul nu mi-a fost povară Am muncit cu drag și spor, zi de vară până-n
BOUL TRIST de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383601_a_384930]
-
ești fericit. -Elefantul lui tata... zise Alexandru cu lacrimi în ochi... el e crocodilul lui tata... și-l primește-n brațe fericit. Acasă fetele așteptau cu bucurie să vină mama cu frățiorul lor. Multă emoție în micuța casă de la capătul cătunului. După nori soarele trimitea raze luminoase către un nou început. Fericirea se citea-n ochii celor trei fete. Poarta se deschide și micul prinț pătrunde-n locuința de chirpici, veselie mare în sufletul tuturor. Fetele exclamă în cor. -A venit
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
toti iubire. Satele vuiesc în hore chiar și-n sfântă mănăstire, Nu e inima mai mare ca a noastră Românie Popii cântă în altare, la oraș se-adună-n piețe Pentru-această sărbătoare mână-n mâna prinți, altețe. Doamne câtă frumusețe în cătunul de la sat Unde se adună moșii și cu tinerii la sfat... Azi și-au pus la pălărie un trifoi cu patru foi Pentru zilele de mâine...câte datini sunt la noi?! Dascălii se-adună-n școli să-i învețe sfântă taină Pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
dăruind la toti iubire.Satele vuiesc în hore chiar și-n sfântă mănăstire,Nu e inima mai mare ca a noastră RomâniePopii cântă în altare, la oraș se-adună-n piețePentru-această sărbătoare mână-n mâna prinți, altețe.Doamne câtă frumusețe în cătunul de la satUnde se adună moșii și cu tinerii la sfat...Azi și-au pus la pălărie un trifoi cu patru foiPentru zilele de mâine...câte datini sunt la noi?! Dascălii se-adună-n școli să-i învețe sfântă tainăPe copiii doritori, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
de vociferări și avea câștig de cauză. Nu se temea în genere de nici un animal, era însă foarte atent. În munții Apuseni dezmierda botul „catifelat” al unui măgar care păștea aproape zilnic într-o mică poiană la jumătatea drumului dintre cătunul Plopi unde locuiam și Valea Ierii; urmărea cu interes zborul păsărilor...Era interesat de orice vietate și se bucura de orice priveliște. La facultate a urmat simultan Filosofia, Istoria artelor și Dreptul. Cu o memorie excepțională, constatată de timpuriu și
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
Acum toată lumea are facultate! Și eu, și colegul meu, controlorul, acarul și femeia de serviciu care spală toaleta vagonului. Nici nu mai cunosc pe cineva fără, completă rânjind muierea, acompaniată de râsetele bărbatului ce o însoțea. Chiar la mine în cătun, din fundul Moldovei, nu a scăpat nimeni fără licență! De la douăzeci la optzeci de ani, toți au făcut facultatea sau sunt acum studenți. Așa că a fi student în ziua de azi, nu mai e nicio grozăvie! Unii s-au înscris
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
școlari că totul este legal, au găsit o portiță... NU ESTE LEGAL ! E DOAR O AFACERE A CELOR DE LA CADRE, ÎN CÂRDĂȘIE CU DIRECTORII ȘI CADRUL DIDACTIC INTERESAT ! Este legal, când persoana care face schimbul, va locui cu adevărat în cătunul respectiv. Cum să nu părăsească țara toți cei buni? La ce asistă aici ? Acordarea titlului de profesor la grădiniță și învățământul primar; Era corect ca învățătoarele și educatoarele care au absolvit facultatea să se numească institutoare / institutori; Ele au salariul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92931_a_94223]
-
a elevilor, un profesor nu are voie să atenționeze elevul, îl stresează ! 28. Libertatea dată directorilor...ca și când ar fi directori într-o școală particulară, construită din propriul buget. 29. Libertatea dată elevilor... 30. Persoane care sunt titulare prin județ, un cătun uitat de Dumnezeu, aduși și numiți directori cu delegație, apoi se titularizează în școală fără concurs. JENANT !!! Director adus de la țară, ca și când în școala respectivă nu mai este nimeni capabil să conducă. Ajunși aici, dar titulari în satul lui Păcală
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92931_a_94223]
-
alb. În stațiunea montană de lângă Aomori, stratul de zăpadă a depășit cinci metri și jumătate. Este un record absolut pentru Japonia. Nu vă lăsați amăgiți de frumusețea peisajului, desprins parcă din basme. Tonele de zăpadă amenință să strivească locuințele din cătunele de munte. Pe acele meleaguri, oamenii sunt obișnuiți cu zăpadă multă. Însă chiar și ei se întreabă la ce încercări vor mai fi supuși în iernile viitoare, care par din ce in ce mai grele. stirileprotv.ro
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93320_a_94612]
-
mai întâi, din evocarea ,,Părintele profesor și Arhimandrit Vasile Prescure - un munte de moralitate”, scrisă de monahul Ioachim Pârvulescu. Născut la 11 octombrie 1927 (în satul Boholț, comuna Beclean, județul Brașov - în Țara Făgărașului), Vasile Prescure urmează cursurile primare în cătunul natal (1935-1942), deprinde tainele muzicii psaltice la Școala de cântăreți bisericești din Sibiu (1943-1946), promovează două clase la Liceul ,,Radu Negru” din Făgăraș, apoi își satisface stagiul militar, până în 1949. Cinci ani (’49-’54 ) este seminarist la Cluj, iar alți
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
Agapia, ambii menționați de Episcopul Melchidesc, în Oratoriu, că au trăit în sfințenie. În 2008, noi - gălățenii - am aflat că smeritul Cuvios Rafail de la Agapia s-a născut la Busucani, o așezare gălățeană care are un vechi loc de rugăciune - cătunul Zimbru din comuna Bălăbănești - vechi loc de rugăciune din județul Galați. În anii din urmă, Arhiereul Dunării de Jos, Înalt Prea Sfințitul Casian, a rezidit vechea biserică a Schitului Zimbru. La ziua de 2 iulie, Melchisedec menționează sărbătoarea din Biserica
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
2013, se împlinesc două secole de la nașterea marelui compozitor italian, Giuseppe Verdi. El a fost unul din cei mai de seamă reprezentanți ai teatrului liric din secolul al XIX-lea. Verdi s-a născut la 10 octombrie 1913 într-un cătun din sudul Italiei, Roncole, ce aparținea comunei Busseto din ducatul Parma în ambianța unui han pe care-l avea tatăl său, Carol Verdi, și a unui cămin modest, condus de mama sa, Luigia, torcătoare de meserie. Familia Verdi a avut
Giuseppe VERDI – 200 de ani de la naştere [Corola-blog/BlogPost/93452_a_94744]
-
compozitor) și o fată Giuseppa, care era cu trei ani mai mică decât fratele ei. Băiatul a fost de ajutor mamei la treburile gospodărești și la îngrijirea surorii sale. Numele său la primăria din Busseto (comuna cea mai apropiată de cătunul Roncole) a fost înregistrat în limba franceză: Joseph-Fortunin-Francois Verdi, deoarece pe atunci ținutul Parma făcea parte din Imperiul lui Napoleon I. La vârsta de 7 ani a devenit ucenic în treburile slujbelor bisericești. Aici, în biserică, copilul a fost vrăjit
Giuseppe VERDI – 200 de ani de la naştere [Corola-blog/BlogPost/93452_a_94744]
-
bun. Magistratul e - azi - senin și zâmbitor. Va renunța la funcție! Hotărârea va surprinde Stațiunea nepregătită. Totul funcționează datorită firelor întinse și trase de el. E Păpușarul. Magul. Dumnezeul urbei. Oamenii știu asta. Închiderea Cazinoului va face din așezare un cătun medieval. Hipodromul va deveni un câmp de cartofi. Banca - închisoare pentru datornici, din ce în ce mai mulți. Lumea va crede că totul se trage de la povestea cu Caravella; se va zice chiar că Magistratul vrea să părăsească Stațiunea. Numai la faptul că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
eminamente pofticioasă făcută de Despina de a duce la gură o ditamai ciosvârtă de berbec șiroind de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mi-a spus că tot așa și-au plătit tributul anul acesta și sârbii, și sultanului i se-apleacă de-atâta varză. Vrea bani peșin. Episodul 192 ATACUL în seara zilei când Sima-Vodă cobora să vadă vistieria, într-un mic cătun căzăcesc din stepa de peste Nistru era mare fierbere. Lângă izba atamanului Vasia vreo 40-50 de călăreți, toți bărbați în putere ai satului, așteptau gata încălecați, mișcând ușor caii. Printre cai, nevestele călăreților, fiicele și nurorile lor, cu vaiete lungi, ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atât de periculos. O mulțime de alte întrebări i se înghesuiau în minte dar se simțea prea sfârșit ca să mai vorbească atunci. Ileana îl luă de mână și porniră încet spre poalele Muntelui Rău. 17 Moș Calistrat locuia într-un cătun situat la numai doi kilo metri de Baia de Sus. Drumul îngust de pământ se termina brusc într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la îndemână, iar acolo unde regulamen tele aveau lacune, improviza pe loc. Era foarte priceput la asta, un adevărat maestru, cum îi plăcea lui să spună, iar superiorii săi se arătaseră mulțumiți de fiecare dată. Văzuse lumina zilei într-un cătun uitat de lume de pe malul stâng al Nistrului. Fără să fie o capacitate, trecuse ușor prin școală după care plecase la liceul din Tiraspol pe care îl absolvise patru ani mai târziu. Imediat ce terminase școala primară și începuseră să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
membri purtau robe negre și aveau mână liberă să îi anihileze pe toți dușmanii țarului, fără a mai fi judecați. Crimele și torturile fără precedent au aruncat Rusia într-o baie de sânge. Teroarea cuprinsese țara până în cel mai mărunt cătun, de la o graniță la cealaltă. Boris Fiodorovici Godunov, fiul unui mărunt nobil scăpătat, și-a început cariera militară ca arcaș în armata rusă. La numai un an după ce participă la campania de la Serpeisk, devine membru activ al temutei Opricina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din munții pe care îi cunoșteau foarte bine, dispărând în subteran, după care apăreau în cu totul altă parte. E drept că se bucurau și de sprijinul masiv al populației din cătunele pierdute printre stâncile montane, care de multe ori îi ascundeau în casele lor. Godunov rămăsese în Afganistan până la retragerea finală a sovieticilor. Odată întors acasă, la fel ca foarte mulți dintre veterani, nimerise într-o altă lume, diferită complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr-un cătun, Gita, din Samaria, alții, că era din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de cîte ori era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i creadă. CÎnd un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și-au pus În grabă crepidele și-au pornit-o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an-doi, alții după zece, vlăguiți de-atîta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținînd mîinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pămînt“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă pînă la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fîntînă. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]