192 matches
-
reușea să readucă vraja. Până către seară, când odată cu amurgul toate se întunecau în el și în mintea lui și nici o vorbă sau fir sau pretext nu mai aveau putere, sfărâmate și înlăturate de amărăciuni, spaime, deznădejdi, groază care înaintau cadențat și atotstăpânitoare. Noaptea era cu desăvârșire a lor, iar somnul, cât era, nu reușea să-l odihnească. Nu regreta nimic din ce făcuse ori din ce făcea. Era convins că regretul ar fi și mai stupid, pentru că atunci când nu îndrăznești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fantastica lui reverie. În toiul verii, el purta o manta cu pelerină scurtă, de culoarea tabacului și o pălărie decolorată și pleoștită. Avea sandale cu tălpi de lemn, care în plimbările sale nocturne pe trotuarele de piatră ale Vienei, vesteau cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. Se oprea să sărute mâna unei prostituate, fără să observe sluțenia unui chip topit de boală și alcool, surd la hohotul ei de râs, spart și batjocoritor. Ca un logodnic timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte în tot atâtea străfulgerări. Pentru ce? pentru ce? pentru ce? Aceste cuvinte îi răsunau în urechi asemenea raportului egal și cadențat al unei tobe. Nishi Kyūsuke suspina. Remușcarea și amărăciunea îl copleșeau, zguduindu-i trupul întreg. — Speranțele, întrebă îngândurat Tanaka, s-au risipit de tot, de tot? Velasco nu răspunse. Străinul se lupta și el cu propria sa amărăciune. — O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
desigur, un tânăr nazist. Credincios până la capăt. Nu tocmai din cale-afară de fanatic, dar cu privirea ațintită neabătut în mod reflex asupra drapelului despre care se spunea că ar fi „mai tare ca moartea“, rămâneam în formație, mărșăluind cu pas cadențat. Nici un fel de îndoieli nu-mi întinau credința, nimic subversiv, cum ar fi transmiterea de manifeste, nu vine să mă despovăreze. Nici un banc cu Göring nu mă făcea suspect. Mai degrabă îmi vedeam patria amenințată, fiindcă era înconjurată de dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aud vreo șoaptă a tăinuitorului, poate mai deslușesc un cuvînt de Împotrivire... O lume-n carnaval mă petrece pînă la ușă... Cine mai caută acum În cronografe dîra de sînge a lui Isuus ? E prea tîrziu să se audă pasul cadențat al iertării din gură În gură. Din adîncul icoanelor răzbat sunetele unei orchestre de molii, interpretînd un menuet după care dansează mironosițele zilei de joi. Solomonarii taie-n genunchi ostia cum pe o bucată de slană. Se aude șuieratul de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nu atât ca la bărbați; mai mult, nivelul lor de hormoni masculini e MAI RIDICAT decât la bărbați. După 65 de ani, femeile devin mai bărbate, în sensul cel mai clar, mă-ndzelegi ’mneata, nenicule. Clopoțeii, zdranga, zdranga, ling-ling, cu trăsura, cadențat... Parol, pe-onoarea mea! Pune-te mata pe bordură în Piața Universității și uită-te după cuplurile de peste 65 de ani și numără mata câți domni se țin de brațul doamnelor, nu invers, și-o să mă crezi. Să-mi sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foc galben stă fața-i ca un semn. Pe maluri sdrumicate de aiurirea mării Cesaru-ncă veghiază la trunchiul cel plecat Al salciei pletoase - și-ntinse-a apei arii În cercuri fulgerînde se pleacă lin suflării A zefirului nopții și sună cadențat. Ii pare că prin aer în noaptea înstelată, Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie îi atârna uscată - Moșneagul rege Lear. Uimit privea Cesarul la umbra cea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San-Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate: "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile! " {EminescuOpI 203} SE BATE MIEZUL NOPȚII... Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi iee vamă. Pe cai bătute-adesea vrea moartea să mă poarte, S-asamăn
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au mai venit și orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în cele din urmă topindu-se de căldură și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la ureche unchiului său.Luă de la garderobă haina sa tip șerif, cojocul de blană al Alintei și o sacoșă... Inainte de a ieși mai degustă un pahar. Se îmbrăcară pe hol.Porniră încet pe strada pustie.Tocurile ei metalice sunau cadențat. -E suficient de rece,reînodă ea dialogul. Emil nu răspunse.Trase un ultim fum și aruncă restul de țigară într-un coș de gunoi. Scuipă un fir de tutun,apoi vorbi. -Mîine e Anul Nou.Fără zăpadă... -Ești de mult
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim în uniforme de orfani, dar de fapt eram mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în centru, în dreptul statuii eroilor la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura după înălțime tancul așezat pe soclu, sora Gizella se oprea în fața țevii și cântau până ce se făcea ora prânzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că asta era într-adevăr o schimbare în viața mea. Pedagogii stăteau la o masă separată, pe un fel de podium, ca să-i observe pe cei care „mâncau în mod conștient incorect“. Eram ca un neobosit mecanism uman de cearsonic. Cadențat. Cu lingurile mai întâi în farfurie, apoi printre dinți. Un-doi-trei-și: înghițeam. Se auzea totul. Pe vremuri mă jucam abătându-mă cu o jumătate de măsură de la această operă de ceasornicărie. Apoi observam cum toate piesele angrenajului trec una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
deloc, în cântec de fanfară, și încep să îți maseze fantastic de relaxant mușchii din spate ai gambelor tale, gastrocnemienii tăi cu formă perfectă, plutoanele mărșăluind creează unde miraculoase care saltă fibrele musculare ale gastrocnemienilor tăi, terminațiile nervoase simt marșul cadențat, se bucură, trimit această bucurie întregului tău corp, furnicile albe sunt antrenate să mărșăluiască ore în șir. cu toate astea, suflețelul tău este încă neîmplinit, iubitul tău mai are de luptat. acum trebuie să fi căzut în rotocolul fântânii negre
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
CÂNTEC PENTRU SFÂRȘITUL ZILEI Mai întâi instrumentele tac maestoso Instrumentiștii se retrag în partitura nocturnei Soliștii își demachiazå chipul și rolul atârnå pe umeraș ca o hainå de galå de searå de serviciu Pianissimo trotuarele se întind obosite de pașii cadențat trecåtori peste trupurile lor Șerpuind prin oraș andante încep umbrele så danseze pe stråzi luminate de spoturi ritmate-n ferestre În garå se-aude torsul recitant al motorului de locomotivå Zeița Bastet adormitå sub spectrul turnului de control în timp
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1644]
-
rău, mânia și, dincolo de ele, îngrijorarea. Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar nu voise să-i dea armăsarului aceluia cu copite puternice numele dragului său mannulus, aflat atât de departe. Totuși, se obișnuise repede cu ritmul neobosit și cadențat al acelei crupe late și călărise pe toată durata călătoriei, asemenea tatălui său. Ajungând la ultima mansio, au văzut că în întâmpinarea lor venise o mulțime imensă de prieteni și discipoli, patricieni, cavaleri, senatori, familii înrudite cu ei, militari - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
despre cumplitul proces nocturn se transmitea rapid, iar ceilalți senatori, treziți brusc, se adunau în grupuri speriate în casele prietenilor. Curia era închisă, zona Forurilor era pustie, cu porticurile aflate încă în umbră. Pe pavaj, printre palatele închise, răsunau pașii cadențați ale cohortelor lui Chereas și Sabinus, care patrulau prin oraș. Cei ce ieșiseră în stradă se retrăgeau repede sub porticuri, ca în vremea lui Tiberius. Germani Corporis Custodes staționau înarmați, insensibili și nemișcați, cufundați în tăcere, la toate intrările de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu ale lui Vinea și cu ale frumoaselor regine poete asupra priorității unei imagini de lansat în apropiata lună plină. Marcu stabilește esența latină a cîntului lor fluid și timbrat. Vom putea silabisi mai bine frumoasa limbă românească, multicoloră și cadențată, pe care o vom crea noi înșine, filtrînd împreună, prin clarul rășinos al brazilor, 60% de unghiulare cuvinte latine, 40% de cuvinte lichide și onduloase ca tînguitoarele cantilene de prin porturile africane (...) Sub mine se precisează congresul nocturn al acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sfinx adormit a motănașului fermecat cu nume de maimuțică. Îl apucase febra tocitului în liniștea nocturnă a cartierului. Tamba căruia îi mergea la inimă căldura radiatorului, stătea tolănit în fața lui și fredona melodia preferată din coadă lovea grilajul de protecție cadențat și Stani îl preveni: - Tamba încetează, îți ia foc coada! Pisoiul netulburat lovea în continuare concentrat ținea să păstreze cântecului un ritm leneș, nepăsător la avertismentele prietenului. Pe măsură ce creșteau numărul vibrațiilor gălăgia amintirilor șterse îl enerva și-l
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Îi conferea dreptul de a se deplasa și după ora stingerii. Atunci avea să acționeze. 6 În aceeași zi, după ora stingerii La fiecare cotitură a străduțelor Înguste, Dante se oprea cu toate simțurile În alertă pentru a desluși pasul cadențat al patrulei. Dar Întregul cartier părea cufundat Într-o tăcere absolută, curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și de șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică din umeri, din ce În ce mai scandalizat de obiceiurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de tine. Scâncesc petalele pe ram De prea mult vis și mi-este greu... Albul o ia spre Empireu Și-n jos, din zarzăr, doar balsam. Picătura Ce ropot mă trece în seara tăcută... E ploaia de tine în ritm cadențat, Acustice gânduri, Suava pornire în tainice spații Robite-n oftat. Și gândul, și ploaia în marea-mpăcare Adastă venirea Cu nou început Și suflul, și mâna, Și buze-mpreună Visează unirea Cristal și tăcut. Dar Straniul mă simte Și-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și În ciuda faptului că vorbele Îi erau adresate altuia, simțise un mic fior de neliniște la gândul că, Într-o zi, l-ar putea reprezenta pe el, căci Împărtășea mania lui Flaubert pentru fraze, fraze perfect echilibrate, complex construite, subtil cadențate și pline de sensuri precum miezul Înghesuit Într-o coajă de nucă. Oare această obsesie Îți usca inima? Era prețul inevitabil pe care trebuia să Îl plătești pentru Împlinirea artistică? Uneori se temea că așa era. „Nu e crud; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
antrenată. Corzile vocale fărâmițau coloana de aer expulzată de diafragmă. Limba se arcuia pe planșeul bucal. Buzele rotunjeau fiece sunet. Sus, pe tăblărie, Relu și Doru își lipiseră urechile de planșeul capotei, să nu scape nimic din ceea ce se rostea cadențat înăuntru. Genel se freca încetișor de spătarul banchetei, să-și culce la loc firele de păr ce i se zburliseră pe spinare. - ...? - Ei, ți-a surâs ?... Ce părere ți-ai făcut de poezie, jigodiosule? - ...În viața mea n-am întîlnit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am trup, că sunt bântuit de vise, de spaime, că mă dor umărul, ficatul, că inima merge prost, că tot mai aproape este Moartea. Nu mai este cochetărie cu Moartea. O simt tot mai în preajmă. Cum taie metodic, statornic, cadențat, zi după zi, viața mea. Aproape că-i aud satârul cum îmi retează zilele. Dormeam astfel în studenție când veneam acasă în vacanțe, după sesiunile de examene. Nu eram cine știe ce obosit. Nu mă stresau examenele. Era doar reîntâlnirea cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-o lume unde se simțea în largul ei. Soarele se lăsa spre asfințit învăluind cu razele sale roșcate pădurea, aurind copacii și petecele de iarbă uscată. În tainica tăcere dimprejur, ca un ecou răspundea doar pământul la tropotul rar, cadențat ca de ceasornic, al murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era o fată înaltă, subțire dar vânjoasă, cu o coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se însera... La intrarea în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]