174,775 matches
-
în ce măsură un mediu aparte, cel al continentului ce se va numi Europa, a imprimat primelor comunități stabilite aici o devenire aparte, sublimată într-o atitudine specifică față de lume, în mituri fondatoare originale și forme de organizare necunoscute pentru restul lumii. Cadrul cosmologic, cum a denumit sociologul Dimitrie Gusti spațiul natural al existenței colectivităților, a impus dobândirea unui sentiment identitar ce transcendea diferențele etnice, înclinațiile tribale. Spațiul european a impus și s-a impus celor ce l-au umplut, ducând la apariția
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
istoric. în contextul răstimpului comunist, ethosul a devenit o temelie a supraviețuirii conștiințelor, un criteriu de acuitate maximă al disjungerii anormalității de normalitate. Distopia comunistă a avivat conceptul moral precum o firească reacție de apărare. Altminteri stăteau lucrurile în Occident. Cadrul unei societăți democratice îngăduia o relativizare a principiului etic, care putea apărea eventual posomorît, prea restrictiv tolerînd o tratare a lui printr-o speculație jucăușă. Era un teren pe care paradoxul putea executa tumbe. Oscar Wilde socotea că ar fi
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
cîteva ori în viață, înseamnă că a pierdut multe ocazii de cunoaștere și afirmare de sine... S.G.: Explicați?... B.N.: Nu este vorba de o nebunie patologică. Este o nebunie asumată lucid sau o schizofrenie senină... Nebunia este ieșirea dintr-un cadru normal, formal și schematic... Dar ce este normal? Nebunia este cheia adevărului nostru pentru că prin ea accedem la "eul ascuns" și ne transformăm într-un subiect de conștiință și cunoaștere. în perioada cînd am scris romane îmi puneam deseori întrebarea
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
aspect malefic al personajului, care oscilează - simbolic - între femeia falică și vagina dentata. Prima ipostază e evidentă în scena când Dorothy îl amenință pe Jeffrey cu cuțitul, acesta ocupând prim planul și fiind luminat special pentru a fi evidențiat în cadru. A doua ipostază apare prin juxtapunerea a două cadre: de la buzele depărtate senzual ale lui Dorothy la o sculptură cu colți de lemn care atârnă pe peretele camerei lui Jeffrey. Din punct de vedere psihanalitic, s-a încercat deja o
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
personalitatea cu vederi largi, capabilă să judece situațiile în sine și să înțeleagă liniile de evoluție pe termen lung, personalitatea care în momentele cruciale, favorabile sau nu, acționează în sensul interesului național, adică personalitatea care, gândind imperativele timpului, reușește împlinirea cadrului politic pentru exprimarea cât mai deplină a spiritului și vocației naționale; pentru un om de stat interesul de partid și ambiția personală trec în plan secundar, iar în unele cazuri se estompează în întregime. Omul politic urmărește exclusiv consolidarea partidului
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
Camil Petrescu mai puțin ingrat dacă ar fi răspuns direct la observațiile portretistului său? Dar asta ar însemna să subestimăm furia unui scriitor jignit, nervozitate imposibil de zăgăzuit în fraze onorabile. În răspunsul său, Camil Petrescu depășește cu prea puțin cadrul limitat al Memoriilor, deși se străduiește să extindă aria contestației la întreaga personalitate lovinesciană. Nu era cel mai bun lucru să se întoarcă la faza impresionistă a criticului, de care el însuși s-a despărțit. Prozatorului îi displace profund speculația
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
Moș Crăciun și Moș Gerilă găsim mărturii și în volumul editat de cercetători de la Muzeul }ăranului Român, LXXX, Anii '80 și bucureștenii (p. 225-226). În primele manuale ale copilăriei mele (din anii '60) politizarea e prezentă, dar prinsă într-un cadru de euforizare a iernii care o face parcă nostalgic-acceptabilă: "Brăduleț, brăduț drăguț / Ninge peste tine", "serbarea pomului de iarnă", "orășelul copiilor" ("Tovarășe milițian, ce se construiește aici? - întreabă doi copii cu ghiozdanele în spate"), Moș Gerilă, zăpada care apără semănăturile
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
de exaltarea momentului, îl "citez" pe Kantor, dirijând ca și el, în faimosul său happening, marea și muzica. "Viața imită arta", adagiu a cărui confirmare am primit-o pe țărmul Mării Nordului. Dar fericirea constă tocmai în a improviza într-un cadru prestabilit, având totodată convingerea că nu va mai exista o "a doua oară". Când ne întoarcem la Holstebro, actorii se agită umblând de colo-colo cu recuzita, zoriți să-și facă bagajele pentru iminentul turneu al Visului. Ritmul lent al sărbătorii
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
sale inconștiente. Cînd ajunse în Times Square, se uită mașinal spre Times Square Building, care îi acoperea orizontul. Asta îi aminti că birourile lui Little John se aflau în acel zgîrie-nori. Intră. Nu căuta nimic anume. Dar nu cunoștea decît cadrul intim de la hotelul Saint-Régis, al lui Little John cel de acum. De ce să nu-l vadă și pe celălalt? Căută pe afișaj Automatic Record C°, și un ascensor rapid îl duse la etajul patruzeci și doi. Arăta banal. Nu era
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor. Este, dacă vreți, un soi de Enciclopedie a sufletului rus, tratată însă nu în maniera vulgar-depreciativă a romanului omonim al lui Viktor Erofeev. Titlul filmului lui Sokurov și cadrul final (în care, una dintre ferestrele deschise lasă să se vadă nu peisajul de afară, ci magma timpului care curge precum Neva cea din apropiere) sugerează o altă dimensiune a Ermitajului - și, prin extensie, a oricărui alt muzeu - aceea de
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
mai târziu, îți vine greu să crezi că cei doi au întreținut relații sexuale al căror rezultat e un băiețel. Această incredulitate a spectatorului e motivată de modul voyeuristic de filmare. Camera pare să-și pândească subiecții pe la colțuri, prin cadrul ușilor, pe alei întunecate, ceea ce pune spectatorul într-o poziție jenantă, dar inedită, de "violator al intimității personajelor". Pe de altă parte, această senzație e atenuată tocmai de pasiunea lui Wong Kar Wai pentru încadrări picturiale: personajele sunt mereu înrămate
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
poziție jenantă, dar inedită, de "violator al intimității personajelor". Pe de altă parte, această senzație e atenuată tocmai de pasiunea lui Wong Kar Wai pentru încadrări picturiale: personajele sunt mereu înrămate prin intermediul unei uși, ferestre, arcade de clădire, deci fiecare cadru e și un tablou. În acest sens, filmul se poate interpreta ca un comentariu la adresa noțiunii de spectator, voyeur și estet deopotrivă. Totul este studiat în acest lungmetraj, fără a da impresia de artificialitate. Obiectele ocupă prim planul la fel de mult
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
îi place și, de dragul misterului, să-și ascundă personajele, filmându-le în așa fel încât anumite obstacole te împiedică să le vezi în întregime; există chiar și cazuri în care auzi o voce fără ca cel ce vorbește să apară în cadru. Nu degeaba a luat filmul Premiul tehnic (adică pentru montaj, cinematografie și designul producției) la Cannes. În schimb, 2046 a fost motiv de scandal la același festival; a venit târziu și a cauzat amânarea vizionării altor filme, plus că era
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
care doar unul dintre interlocutori e vizibil, pentru a sugera izolarea psihică a personajelor, iar, pentru același scop, oglinzile care apar frecvent sunt folosite pentru a micșora spațiul. Tot cu ajutorul lor, "părți" din personaje dispar de pe ecran; de pildă, un cadru în care cineva vorbește la telefon, dar e filmat într-o oglindă în care se reflectă doar corpul, nu fața - ceea ce e perfect adecvat jocului minimalist al actorilor. De altfel, există numeroase cadre în care de-abia deslușești expresia facială
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
de nord, Sahara) să-și strivească - psihic - personajele (Kit și Port, un cuplu, și amicul lor, Tunner). Totuși, nu e cazul să subestimăm cinematografia lui Vittorio Storaro (tot el e responsabil pentru cea din Ultimul tango...): dacă face panoramare sau cadru general cu macara sau gros-plan, camera trebuie să redea sentimentul de claustrare al personajelor. Acțiunea filmului poate părea în derivă: călătorii se mișcă dintr-o localitate în alta fără a avea vreun scop, se pierd unii de alții, Port (John
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
perioadă din România în Canada), pe care îl pune însă să evolueze în situații fictive dintre cele mai complicate. S-ar putea spune că romanul lui Toma Pavel este autobiografic la nivelul judecăților de ansamblu, al trăirilor personajului și al cadrului de desfășurare a acțiunii (sînt excelent surprinse realitatea bucureșteană din scurta perioadă de destindere care a urmat morții lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, primele semne ale noului îngheț ideologic de la începutul anilor '70, precum și elementele care făceau specificitatea societății canadiene de la mijlocul
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
a-i servi în viitorul de specialist. Ca specie, o antologie ce-și respectă formula, exhaustivă (foarte rareori), încăpătoare (mai adesea), elementară (se mai întâmplă), fixează în mod fatal o constelație de aștri de diferite mărimi și luminozități, într-un cadru bine definit, de salutară unitate. Cea de față ne propune un secol de creație literară basarabeană, un secol de luptă mai întâi de toate, în menghina istoriei, până a ne face martorii închiderii chiar în zilele noastre a școlilor cu
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
în etapele anterioare, dar puse intens în lucru acum și, mai ales, puse să rezolve declarat "viața unui motiv pictural". Este un pretext cripto-figurativ care evoluează cu o eleganță, cu o inteligență plastică extraordinară, cu impunerea foarte serioasă a problemei cadrului și suportului picturii în datele bidimensionalului, dar cu umor, cu rezolvări imprevizibile și în primul rând cu un dozaj de etalare pentru o galerie anume, pentru un spațiu anume. Este o adevărată lecție despre ceea ce înseamnă să pregătești o expoziție
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
deloc cunoscută. Prin desfășurarea lor niciodată previzibilă, prin firescul atitudinilor și prin spusele pline de culoare și haz ale "subiecților", prin amestecul savuros de spontaneitate și clișee al acestor spuse (printre care străbat nu o dată fulgurante adevăruri), prin descrierile de cadru și consemnările diferitor amănunte de "scenariu" realizate cu talent de autoarea cărții, "taifasurile" cuceresc și desfată, sunt " cred " lectura pe care mulți dintre noi o vom face și o vom încheia cu zâmbetul pe buze.
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
ceea ce mi s-a întîmplat în obscuritatea trecutului se mișcă și, cînd mă aștept mai puțin, poate oferi materie primă pentru prezent ori pentru viitor". (p. 18) În fond, crede Gabriela Melinescu, pentru noi toți timpul nu reprezintă altceva decît cadrul care marchează începutul și sfîrșitul vieții noastre. Din această perspectivă, chiar îndemnul antic "carpe diem", dobîndește în interpretarea ei o semnificație specială: ""Ťcarpe diemť, Ťtrăiește-ți clipať, înseamnă pentru mine că fiecare zi trebuie să-mi răspund la o întrebare: de vreme ce
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
trăiam cu capul în nori, când de fapt eu îmi căutam o compensație și un refugiu izbăvitor, în raport cu suferințele și umilințele pe care eram silit să le îndur din clipa în care nu mai profitam de ambianța benefică oferită de cadrul ospitalier al locuinței sale. A avut prezența mea la "Sburătorul" și contactul personal cu Lovinescu vreo consecință asupra formației mele? Iată o întrebare la care evocarea celor trăite și asimilate în casa criticului poate da un răspuns de natură să
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
prejudecata minoratului literaturii SF este pe cât de notorie, pe atât de bine împământenită. Dar...Romanul debutează ca un SF clasic, însă după numai câteva pagini realizăm că avem de-a face numai cu un pretext, mai exact, cu un simplu cadru narativ. Un bătrân este interogat de un android cu privire la o mai veche și nereușită misiune intergalactică. Prezența anchetatorului nepământean se șterge aproape de la sine pe măsură ce pătrundem în miezul povestirii. Din momentul în care bătrânul se pune pe povestit, practic am
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
la fiecare început de campionat visăm "primăveri europene", iar cînd e vorba să cîștigăm un loc mai în față în vreuna dintre cupele continentului ne apucăm să ne plîngem singuri de milă. Ba că lipsesc banii, ba că nu avem cadru profesionist în campionatul nostru. Încît dacă vreo echipă de-a noastră cîștigă vreun meci cu vreo trupă mai răsărită i se taie picioarele de fericire și nu e în stare măcar de un egal în retur. Filosofia conspirației ne face
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
iar ruperea legăturii devine cumva izbăvitoare pentru ambele personaje. Tot un roman al așteptării, dar de alt tip, este Acasă. În centrul acestuia nu se mai află o poveste de iubire, ci drama bătrînilor rămași din ce în ce mai singuri și mai neajutorați. Cadrul este însă același: Bucureștiul, la sfîrșitul deceniului nouă. Personajul acestui roman știe că singurele pete de lumină din viața bătrînei sale mame sunt date de periodicele sale vizite. Acestea se desfășoară după un ritual, mereu același, respectat cu strictețe de
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
față și a uita de război. Dușmanul devine singurul ei aproape. Avem de-a face din punctul acesta cu o rescriere a Celor o mie și una de nopți. Numai că sînt două voci povestitoare, iar ascultătorul se află în afara cadrului. Jocul de go al cititorului devine un "simultan": cînd cu ea, cînd cu el, așteptînd nu dez-nodămîntul, ci, pentru că întîrzie, nodul. Lecția de go devine curs de arta războiului care pune față în față două modele de înfruntare: cel macchiavelic
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]