1,214 matches
-
viermi, larve, miriapode și chiar cu mici șopârle. Folosindu-se de miros și de pipăit, cârtița urmărește micile tuneluri făcute de eventuala pradă, pentru a-și prinde victimele. Poate căuta hrană la suprafață dupa ploaie. Blana mătăsoasă, de la alb-gălbui la cafeniu deschis, este lucioasă de la frecarea din timpul săpatului, și poate fi pătată cu un roșu închis de mineralele feroase din sol. Marsupiul femelei, în care poartă 1-2 pui, se deschide posterior, pentru a nu se umple cu sol.
Cârtița cu pungă () [Corola-website/Science/316612_a_317941]
-
nu mai mult de 400-600 mm pe an. Luminozitatea este ridicată. Temperatura medie iarna este de -10 °C...-5 °C, iar vara poate ajunge până la 30...35 °C.Stepele se dezvoltă pe soluri din clasa molisoluri: cernoziomuri, soluri cenușii și cafenii. Flora este dominată de graminee și din plante cu rizomi (care se dezvoltă rapid după ce apar condiții favorabile), dar și din tufărișuri și plante spinoase. Exemple: "Avena sativa" ovăz, "Salvia officinalis" salvie, "Obione verrucifera" colilie, "Eryngium planum" spinul vântului, etc.
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
trei soiurile au florile hermafrodite funcțional femele dovedind că, totuși, sunt soiuri mult mai evoluate, proveniența lor fiind de natură hibridă. Coarna vânătă este singurul soi autofertil din acest sortogrup. Rozeta este ușor scămoasă, de culoare verde deschisă, cu margini cafenii. Vârful lăstarului este aproape glabru, de culoare verde, iar lăstarul este glabru, cu o colorație verde-slab cafenie. Inflorescența este uniaxială, de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie. Floarea este hermafrodită funcțional femelă. Staminele sunt în număr de 5-6, scurte, recurbate. Ovarul
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
fiind de natură hibridă. Coarna vânătă este singurul soi autofertil din acest sortogrup. Rozeta este ușor scămoasă, de culoare verde deschisă, cu margini cafenii. Vârful lăstarului este aproape glabru, de culoare verde, iar lăstarul este glabru, cu o colorație verde-slab cafenie. Inflorescența este uniaxială, de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie. Floarea este hermafrodită funcțional femelă. Staminele sunt în număr de 5-6, scurte, recurbate. Ovarul este ușor tronconic, costat, cu stilul scurt și gros. Polenul este steril, puțin abundent. Cârceii sunt glabri
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
este deschis sub forma literei V sau liră, cu unul sau doi pinteni la bază. Nervurile sunt verzi și glabre. Dinții sunt mijlocii ca mărime, ascuțiți, înclinați, cu laturile ușor convexe. Pețiolul este mai scurt decât nervura mediană, fiind colorat cafeniu roșietic. Strugurele este de mărime mijlocie, de formă cilindrică sau cilindro-conică, cu o așezare deasă a boabelor, ajungând până la 20 cm lungime. Pedunculul este scurt către mijlociu, și lemnificat. Bobul este ovoidal-alungit, cu vârf teșit, de mărime mijlocie spre mare
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
către mijlociu, și lemnificat. Bobul este ovoidal-alungit, cu vârf teșit, de mărime mijlocie spre mare. Pielița este de culoare neagră-roșietică, potrivit de subțire, acoperită cu pruină. Miezul este cărnos, crocant, cu gust specific de coarnă. Sămânța este mare, oval-alungită, colorată cafeniu închis, cu șalaza ovală și rostru scurt și subțire. Este un soi rustic, viguros, cu creșteri vegetative mari, dar care își maturează bine lemnul. Are o perioadă lungă de vegetație (185-200 zile), prezintă cerințe mari față de căldură (3800 grade C
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
aparte care era intermediară între mamifere, păsări și amfibieni. Tot în urma unei disecții, francezul Geoffroy Saint-Hilaire descoperă că animalul depune ouă. ul are o lungime de 65 cm și o masă de aproximativ 2-3 kg, în funcție de sex. Are o blană cafenie (deasă și moale, însă perii sunt mai lânoși pe abdomen și mai duri pe spate), formată din două straturi, care îl ajută să mențină o temperatură constantă a corpului. Coada este turtită dorso-ventral, iar capul prezintă prelungirea cunoscută sub numele
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
România este mai des întâlnită în sudul Olteniei și Munteniei, sudul Banatului, sud-estul Moldovei și în mai multe localități din Dobrogea. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele sau viroagele cu loess sau stâncile unde există vegetație arbustivă sau arborescentă. Are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben. Se hrănește cu șopârle de ziduri, gușteri, hârciogi, popândăi, șoareci și șobolani. Prinde prada cu o viteză uluitoare, apucând-o cu gura și o sugrumând
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Gâtul albicios este acoperit cu dungi longitudinale brune subțiri. Partea inferioară este albă cu dungi brun-roșcate transversale. În zbor, coada lunga este brăzdată de benzi transversale rare cenușii și brune închise, cu o bandă terminală mai lată. Femela are spatele cafeniu, iar partea inferioară este albă cu dungi transversale cafenii. Cuibul este plat, construit cu precădere de femele din crengi uscate intercalate și căptușit cu ramuri verzi. Cuibul este reînnoit în fiecare an și amplasat în zona de tranziție dintre ramurile
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
Partea inferioară este albă cu dungi brun-roșcate transversale. În zbor, coada lunga este brăzdată de benzi transversale rare cenușii și brune închise, cu o bandă terminală mai lată. Femela are spatele cafeniu, iar partea inferioară este albă cu dungi transversale cafenii. Cuibul este plat, construit cu precădere de femele din crengi uscate intercalate și căptușit cu ramuri verzi. Cuibul este reînnoit în fiecare an și amplasat în zona de tranziție dintre ramurile uscate și ramurile verzi, la o înălțime de 5-8
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
opistosoma. Masculii sunt mai mari, lungimea lor este de 1,5 cm, iar cea a femelelor de 1,2 cm, ceva neobișnuit pentru păiajeni (la majoritatea e invers). Prosoma este brună - gri, cu pete și fâșii negre, iar opistosoma este cafenie și acoperită cu numeroase firișoare de păr „catifelate”. Chiar dacă se numește păianjen de apă, totuși respiră cu aer. Pentru aceasta el construiește o cupolă, sau clopot, din mătase, care este "ancorată" de plante sau alte obiecte subacvatice. Aceasta reprezintă un
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
capabil. Capul este mare și lat, cu pielea puternic cutată, fruntea turtită și maxilarul inferior puternic reliefat. Botul este scurt, bont. Corpul este compact, echilibrat și cu mușchii bine desenați sub blana scurtă, aderentă, netedă și lucioasă. Culorile acceptate sunt cafeniu, maro-roșcat, gri-cenușiu, brindle (tărcat sau dungat). Dincolo de masivitatea corpului, este foarte agil și rapid în reacții. Este apreciat ca fiind inteligent și loial, se pretează bine la dresajul de obediență. Liniștit și echilibrat, poate fi crescut de o familie cu
Bullmastiff () [Corola-website/Science/323055_a_324384]
-
înotătoarei dorsale și are baza scurtă și marginea concavă sau rotunjită. Înotătoarea caudală este destul de lungă, puternic excavată, cu lobii subegali și cel inferior este egal (uneori, ceva mai lung, alteori, ceva mai scurt) cu lungimea capului. Colorația spatelui este cafenie sau neagră, bătând în măsliniu sau albastru închis; flancurile sunt argintii, gălbui sau albăstrui; abdomenul alb-argintiu. Solzii de pe flancuri sunt adesea tiviți cu negru, fond pe care sunt dispuse puncte mici. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, restul înotătoarelor palide, gălbui
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
zoropsizi au opt ochi aranjați diferit decât la celelalte familii din Lycosoidea. Ochii au dimensiuni relativ egale și sunt așezați în două rânduri. Regiunea cefalică, pe care sunt amplasați, ochii este puțin mai proeminentă. Culoarea corpului reprezintă diferite nuanțe de cafeniu cu câte pete mai întunecate, brun închise sau negre. Acești păianjeni posedă cribellum. Foarte puțin se știe despre comporrtamentul acestor păianjeni. Ei vânează insecte din ambuscadă și nu contruiesc pânze. Păianjeni se întâlnesc în țările mediteraniene din Europa, Orientul Apropiat
Zoropsidae () [Corola-website/Science/321658_a_322987]
-
zaraful numără monedele pe o masă și le aranjează în fișicuri. Zaraful din 1913 se apropie de chipurile cu evrei făcute de Nicolae Grigorescu. Zaraful este reprezentat cu un ban într-o mână și cu privire lacomă. Cromatica dominantă este cafenie. Toți zarafii sunt îmbrăcați boierește și nu au nimic în comun cu "Aparul" și cu "Peticarii", cu cei cu caftane, cu misiții și telalii ca Zeiling Șor (misit, prototipul omului de afaceri) din opera dramatică "Manasse" de Ronetti Roman sau
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
sentimentul de vigoare care reiese din ținuta corpului și a mâinilor, precum și din chipul încruntat. Pictura a fost modelată pe suprafețe netede, întinse, și transpare din ea concentrarea și hotărârea artistului autoportretizat. Autoportretul cu pălărie neagră, barbă sură și haină cafenie, care are fundalul de culoare pământie, îl reprezintă pe Octav Băncilă în floarea vârstei. Tabloul se află la Galeria Muzeului Național de Artă din București. Autoportretele realizate la maturitate și mai apoi spre bătrânețe, nu mai au apropieri de operele
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
spre partea ei terminală. Solzii dorsali sunt mici, rotunjiți, juxtapuși, cu granule mici între ei, câte 44-55 de șolzi într-un șir. Scuturile ventrale formează peste opt șiruri longitudinale, dispuse oblic, cu o convergență posterioara. Pe spate are o culoare cafeniu deschisă sau gălbuie că nisipul (homocromie), cu resturile a șapte dungi longitudinale albe, dintre care una vertebrală transformată în oceli albi, cu marginea de culoare închisă. Capul de culoarea nisipului, cu pete mici închise. Abdomenul este alb, cu ușor luciu
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
era considerată o varietate a speciei "Nephilengys malabarensis". O publicație confirmă faptul că aceasta reprezintă o specie aparte . Lungimea corpului femelei este de aproximativ 17 mm, iar cea a masculului - 5 mm. Prosoma este neagră, opistosoma crem-maro cu părțile laterale cafenii. Numele speciei provine de la cuvântul "papua". Specia se întâlnește în Papua Noua Guinee și în zonel tropicale din Australia (Queensland).
Nephilengys papuana () [Corola-website/Science/319341_a_320670]
-
Înflorirea se produce târziu, după apariția frunzelor, în perioada aprilie-mai, florile nefiind astfel expuse înghețurilor timpurii de primăvară. Sunt flori mari, solitare, albe sau roz, cu cinci petale. Fructul său, numit gutuie, este o bacă falsă, acoperită de un puf cafeniu. le coapte au culoare galbenă. Ating dimensiuni de 7-12 cm lungime și 6-9 cm lățime. Sunt tari și aromatice, cu pulpa astringentă. Își mențin consistența fermă, aroma și aciditatea, chiar și după fierbere. Au un conținut ridicat de pectine, care
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
Are capul rotund, urechile ascutițe și ridicate. Măsoară între 15 și 38 de cm, în funcție de puritatea rasei. Cântărește între 1 și 3 kg. Poate avea blana scurtă (netedă) sau lungă (mătăsoasă). Culorile pot varia: negru, alb, alb cu negru, maroniu, cafeniu, roșcat și o multitudine de combinații. Chiar dacă este un câine foarte activ, Chihuahua este predispus la obezitate, dacă nu este hrănit conform nevoilor sale. Chihuahua este un câine mic, energic, protector și teritorial. Nu sunt potriviți în familiile unde există
Chihuahua (rasă canină) () [Corola-website/Science/319073_a_320402]
-
sunt parțial sudate între ele. Blana aspră și țepoasă, fără puf la vombații cu peri aspri ("Vombatus") și moale și mătăsoasă cu păr pufos la vombații cu blană moale ("Lasiorhinus"). Culoarea blănii variabilă de la un exemplar la altul: gălbuie, cenușie-argintie, cafenie sau neagră ("Vombatus") sau cenușie, cafenie sau neagră pe spate ("Lasiorhinus"). Mamelele, în număr de două, sunt adăpostite de marsupiul relativ bine dezvoltat, cu deschiderea către partea posterioară a corpului. La vombați s-au găsit saci bucali slab dezvoltați. Stomacul
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
aspră și țepoasă, fără puf la vombații cu peri aspri ("Vombatus") și moale și mătăsoasă cu păr pufos la vombații cu blană moale ("Lasiorhinus"). Culoarea blănii variabilă de la un exemplar la altul: gălbuie, cenușie-argintie, cafenie sau neagră ("Vombatus") sau cenușie, cafenie sau neagră pe spate ("Lasiorhinus"). Mamelele, în număr de două, sunt adăpostite de marsupiul relativ bine dezvoltat, cu deschiderea către partea posterioară a corpului. La vombați s-au găsit saci bucali slab dezvoltați. Stomacul simplu cu glande cardiace specializate (sau
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
Versiunea originală a cesei de discuri Sire/Warner Bros. Records, a înlaturat deasemenea piesa nr. 4 de pe primul disc. Ediția vinil vine în doua ediții: un vinil standart negru cu un artwork complet colorat și o ediție limitată de vinil cafenie cu fotografie monocromatică (care e de fapt mult mai comună decât ediția de vinil negru). Fotografiile sunt creditate de Richard D. James, fiind scis de mână pe o imagine ce apare pe o coală de hârtie separată, ce a fost
Selected Ambient Works Volume II () [Corola-website/Science/327010_a_328339]
-
suprafețele pe care se deplasează, permițând brotăcelului să se cațăre chiar pe un geam vertical. Membrele posterioare au membrane interdigitale reduse, cele anterioare nu au aceste membrane. Coloritul pe partea dorsală variabil, de obicei verde intens ca iarba, uneori galben-verde, cafeniu sau cu pete cafenii pe un fond galben-roz. Abdomenul este alb. Degetele galben deschis sau roz. Îi este caracteristică o dungă laterală neagră sau cafenie, mărginită deasupra cu alb sau galben, care se întinde de la nări, trece prin dreptul ochilor
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
deplasează, permițând brotăcelului să se cațăre chiar pe un geam vertical. Membrele posterioare au membrane interdigitale reduse, cele anterioare nu au aceste membrane. Coloritul pe partea dorsală variabil, de obicei verde intens ca iarba, uneori galben-verde, cafeniu sau cu pete cafenii pe un fond galben-roz. Abdomenul este alb. Degetele galben deschis sau roz. Îi este caracteristică o dungă laterală neagră sau cafenie, mărginită deasupra cu alb sau galben, care se întinde de la nări, trece prin dreptul ochilor, timpan și ajunge de-
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]