1,129 matches
-
țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
astea, cel puțin nu la momentul respectiv. Așa că stăteam pur și simplu în fosta mea cameră și mă uitam la vârfurile pinilor care se legănau printre stele sau la trenul meu vechi care nu mai mergea, ci doar stătea acolo cafeniu de la rugină, dar ruginit până la șine din cauza acoperișului prin care curgea apă. Stăteam și mă gândeam că într-o zi voi lucra la el și-l voi unge cu ulei și poate că va funcționa din nou. Nopțile în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și vreau să ți-o citesc. Nu am spus nimic, așa că a întins-o spre mine. — De fapt, ia, citește-o singur. Am deschis plicul și am scos scrisoarea. Era scrisă cu litere roșii, de tipar, pe o hârtie veche, cafenie, de caiet dictando, așa cum foloseam în gimnaziu la doamna Watkins. Dragă Mae, Am vești bune pentru noi. Bill mi-a spus că ne va folosi pe amândoi aici, la emisiunea lui de radio. Dacă o să-i placă de noi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mă întrebi pe mine de ele. Și-a aprins încă o țigară. Mă întrebam dacă fumează atât de mult în mod normal sau dacă acum era nervoasă și avea nevoie să facă ceva cu mâinile. Nu părea agitată; ochii ei cafenii erau limpezi, vocea calmă. Dar m-am decis pe loc că era genul de persoană ascunsă. Mă tem că din motive personale nu pot face asta, mi-a răspuns. Sper să înțelegi. Dar dacă cumva ai reușit să faci rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
străduiești ceva mai mult decât atât. Părea că s-a decis. — Sunt motive personale pentru care nu pot, a repetat. —Atunci asta e. M-am ridicat. —Nu primești ceva pentru nimic. S-a uitat în sus la mine, cu ochii cafenii îngustându-se îngândurați. Degetele ei au bătut ușor mânerul fotoliului. —Dacă îți spun că vei afla când vei face rost de scrisori, ești de acord? Mă mai gândesc, am răspuns scurt. M-am întors să plec, dar s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de parcă o rază de soare se strecoară printr-o lentilă măritoare. Și plapuma din petice multicolore, umedă și grea, că părea umplută cu nisip; și un sân de femeie lăsat obosit într-o parte, un sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea că farmecele femeii care inflamează senzualitatea noastră sunt ca mirosurile de mâncare: te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei, privind curioasă în jur. Se aplecă și ridică de jos un obiect. Era o farfurie adâncă din plastic cafeniu, cu marginile roase și fundul crăpat. E un taler pentru spălat nisipul, spuse inspectorul din spatele ei. Ileana dădu din cap fără să se întoarcă spre el. I-am văzut data trecută când am fost aici cum procedează, îi explică Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici și cafenii. Trebuie să fim atenți să nu ne rătăcim, spuse inspectorul, privind atent în jur. Fii fără teamă! îl liniști Ileana. Nu-i nici un pericol, cunosc pădurile acestea ca pe propriile mele buzunare, știu foarte bine unde ne aflăm. Ești sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se face cu multă agitație - descărcarea bagajelor, controlul vamal; și toată lumea pare că-ți zâmbește. Atmosfera e fierbinte, iar coloritul te orbește. XLVI Nu eram de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
frunzele palmierilor. Am ajuns la un pod de piatră arcuit peste un râușor puțin adânc și am zăbovit câteva minute ca să-i privim pe copilașii băștinașilor scăldându-se. Se alergau între, ei cu țipete și râsete ascuțite, iar trupurile lor cafenii și ude străluceau în lumina soarelui. LIV În timp ce mergeam mai departe mă gândeam la o împrejurare asupra căreia îmi atrăsese atenția tot ceea ce auzisem în ultima vreme despre Strickland. Aici pe insula asta îndepărtată s-ar părea că nu stârnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Renaut, Marguerite Bonsergent - trei bătrâne care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori goi și cărări cafenii și murdare, cerul acoperit. Bătrânele aruncară o floare pe sicriu. Preotul făcu semnul crucii. Ostrane începu să arunce pământ. Am plecat primul. Nu voiam să văd. În noaptea următoare am avut un vis. Clămence era sub pământ și plângea. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că nu mă voi mai trezi niciodată. S-au înșelat. Nu am avut noroc. — N-ați fost departe de moarte! îmi spuse unul dintre ei, încântat să vadă că mă trezisem. Era un tânăr zâmbăreț, cu ochi frumoși, de culoare cafenie, foarte mobili și strălucitori. Nutrea încă toate iluziile pe care le poți avea la vârsta lui. Nu i-am răspuns. În acea noapte lungă, nu o regăsisem pe cea pe care o iubisem și pe care încă o iubesc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
marea de aer, Într-un ținut de basm populat de satiri și nimfe cu fețele blonde, pe lângă care trecea pe străzile din Eastchester. Când leagănul ajungea În punctul culminant, Arcadia Îi apărea aievea dincolo de creasta unui anumit deal, unde drumul cafeniu se pierdea din vedere, devenind un punctișor auriu. La Începutul celui de al optsprezecelea an de viață a citit enorm toată vara,: Domnul din Indiana, Noile o mie și una de nopți, Moralitatea lui Marcus Ordeyne, Omul care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întrebare - cînd intrai, scările erau la stânga sau la dreapta? În orice caz, la 12 Univee erau drept Înainte și puțin la stânga, În spate. Ce râu murdar... vreau să cobor acolo și să văd dacă e chiar murdar - râurile franceze - toate cafenii sau negre, la fel ca fluviile din Sud. Douăzeci și patru de dolari Însemnau patru sute optzeci de gogoși. Putea să trăiască din ele trei luni și să doarmă În parc. Mă Întreb unde o fi Jill - Jill Bayne, Fayne, Sayne... ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
coadă Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept (dăruit autorului de un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
osul cui aude Osul de la lingurea Unde-ncearcă boala rea. Și alt vis, mai stins, te fură Pată ștearsă, pată sură Ca o față fără sânge Tristă, inima de-ți strânge. - Noaptea stinsă-i fața ei Și pe ea, luceferei, Cafenii sânt negii trei, Trei sori morți din altă lume, Cu păr, raze de cărbune, Hăt în fund la soare-apune. Și-nainte, nu mai știu... Pezevenghe, chip hazliu Am să-ți vin tot mușteriu. Pezevenghe, psihi-mù, Lasă-mă să dorm de-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înfloriți în arnici, cu plete și umbre de nuc sub pălărie; boi înceți cu coarne zvelte și divergente, ca veritabilii căpriori ai văzduhului; jidovi împietriți în giubele, rumegând interminabile algoritmuri în seri, pe praguri, sub un cer de Golgotă; armeni cafenii, armence în doliu încărbunat, învîrtind cărți de joc și răsucind țigări fără rușine: lume prea felurită, împrumutînd de la oglinda unei tristeți comune singura ei unitate. Dar lunca de aur și pădurea eminesciană mă ajutau să uit lugubrul multor sindrofii armenești
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Doza zilnică fatală Dezertorilor și... mie, Ca o boare, ca o pală Ca o scurgere sangvină, Ca o moarte de impală Între colții de felină... Tu, iubito, ești petală Sfârșind lent în agonie Și în moarte vegetală Ca o umbră cafenie... Toamna noastră-i infernală Guvernând cu tiranie Criza mea autumnală, Obsesiva mea manie... Referință Bibliografică: Toamnă infernală / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 981, Anul III, 07 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile
TOAMNĂ INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364340_a_365669]
-
plăteai... și îți oferea conținutul acestuia într-un container de plastic. Toți se repezeau la câte o masă fără scaune și în picioare înfulecau de parcă dădeau turcii la gura lor. Nu tu tacâmuri, nu șervețele. Mâini cu pielea galbenă, neagră, cafenie sau albă, infingeau degetele în pulpa moale și gălbuie și apoi, după ce înghițea conținutul, plescăiau de plăcere! Mă așez și eu la rând, vroind să gust bunătatea aceea de arici vegetal... Un miros ciudat, de canal, ciorapi murdari, ceapă stricată
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
mi se umplea cu nesfârșitele podoabe magnifice. Liniștea, oliniște pe care am putut-o constata doar în acel loc. Loculdenumit:Botezul în apa Iordanului.Oamenii țineau în mâinile lor sticle de plastic pline cu apa sfântă dinIordan.Apă cu nuanțe cafenii sau de un gri nemai întâlnit altundeva. Erau, în acea zi în jur de 7000 de credincioși ai bisericii ortodoxe și abisericii etiopiene. Se sărbătorea ,,botezul lui Ioshua pe locul undeIohanan la botezat cu apa din Iordan și,,atunci s-
BOTEZUL ÎN APELE IORDANULUI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363345_a_364674]
-
tv. Mihai e foarte aproape. Îi simt respirația, mirosul corpului. Firul de iarbă pare mai degrabă o pană. Chiar mă gâdilă! Deși n-am deschis încă ochii, să-l văd, mi-l imaginez pe tip: înalt, plete crețe, ochii mari, cafenii...( Am jucat odată jocul ăsta de imaginație, la un curs de engleză, la Babel- “Mr.W.” ...țin minte! „Să descriem o persoană, doar auzindu-i vocea!”). Mă deranjează, totuși, un miros straniu, nepotrivit...de oaie, de cioban...de transpirație abundentă
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
carmin, Galben pentru păpădie, Verde pentru frunză vie, Negru am pentru bondar, Murdărel că și-un hornar. Pentru căprița tărcata - Alb și negru deodată. Of, și-acum am obosit, Fiindcă toamnă a venit. Frunză ruginită-n vie E de-acuma cafenie. Pădurea, îmi spune mama, Este toamnă că arama. Mică sunt și tot învăț, Vă spun drept, nu ma răsfăț! Din frunziș iese discretă O brândușa violeta. Când mă uit la curcubeu Mă încurc, e foarte greu! Abia-aștept să mă fac
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
reflectă pe mine cu buclele arcuite și mânuțele de copil. Apa rece îmi albăstrește palmele, e atât de rece apa curgând în ovalul chiuvetei cu sclipiri de mercur. Frumoșii tăi ochi căprui privesc printre pleoapele mele, fâlfâind ușor din genele cafenii. - Dode, îngerii au aripi de ceață? Copilul purta paltonaș în carouri și căciulița albă. Se plimba, cu bunicul de mână până la capătul satului. Acolo, realitatea devenea nesigură, zidurile caselor se prăbușeau în ele însele și totul era învăluit într-o
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]