310 matches
-
un capegiu de la Poartă de-o luat pe Dumitrașcu-vodă Beizade. Deși acest capugiu era un bun prieten al familiei Cantemireștilor. Dar intriga de dincolo, din Muntenia, lucrătura Brâncoveanului era mare. Acesta, cu relațiile ce le avea la }arigrad, și îmbrăcase caftanul de domnie asupra Moldovei. Susținătorii lui Dimitrie se împrăștie, fug la Ieși. Și Neculce ne atrage atenția din veacul său: Pe aceste lucruri poate și alții să se încrează cu Poarta turcească că unele se gătie și alteli s-au
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
a sălbăticiei, alta a civilizației: "O puzderie de copii se ițea prin fiecare ușă sau mai degrabă, bortă; cei mici erau goi pușcă, unul avea, e drept, o căciulă de miel, dar asta-i era toată găteala; un băiat purta caftanul larg al tătîne-său, dar caftanul era deschis și se vedea că altceva nu mai avea nimicuța. Dunărea se revărsase pînă departe, peste cîmpie, apa pleoscăia sub copitele cailor. Steagul austriac fîlfîia pe vasul cu aburi Argos, ne făcea semne de
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
O puzderie de copii se ițea prin fiecare ușă sau mai degrabă, bortă; cei mici erau goi pușcă, unul avea, e drept, o căciulă de miel, dar asta-i era toată găteala; un băiat purta caftanul larg al tătîne-său, dar caftanul era deschis și se vedea că altceva nu mai avea nimicuța. Dunărea se revărsase pînă departe, peste cîmpie, apa pleoscăia sub copitele cailor. Steagul austriac fîlfîia pe vasul cu aburi Argos, ne făcea semne de parc-ajunsesem acasă; înăuntru era
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
mare-mare s-a trezit între două felinare care atârnau de stâlpi foarte groși. A adormit între ele. Printre picioare-i treceau mari câini lățoși / ori / duioase cățele. Când iar a tresărit se află îmbrăcat în ceva brocat sau într-un caftan greu îmbinat din cele șapte belele. În jur râdea de el lumea aia tâmpă zornăind fel de fel de parai și lovele și mai și cântându-i manele: Ghiujul ăsta bătrân s-ar tot deda la rele! Cafeneaua de noapte
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
Opurile magistrului Françoys Villon ș...ț, Editura Tineretului, 1958). Și nu mă voi grăbi să spun că noua versiune e neapărat superioară primei; esențial rămîne faptul că ambele sînt excelente. 1958 2005 Scoicari, pedeștri la Ruel, Coțcari cu mierla în caftan, Vă cîntă mandea pitpalacu^: Dă mandea glas: mergînd pe blat, Ici hoitu^ vi-l lăsați...Cărel! Nu pierdeți piele și ciolan! Colin Scoicaru-l puse dracu^ Colin Scoicaru^ a cîntat, La mahări să-și dășerte sacu^, De-a roata, la-ntrebări
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
se întrec să organizeze revelionul pentru pasageri - toți europeni. Ni se oferă tuturor costume arăbești și un machieur special ne machiază pe noi, femeile. Iată-ne pe mine în văluri albe, acoperită până la ochi, și pe soțul meu într-un caftan lung și cu un fel de burnuz pe cap, dansând după o muzică de dans arăbească. La masa de revelion ni se servesc mâncăruri specifice arăbești. Multe condimente, mult sos, multă carne grasă, poate nu deosebit de proaspete. A doua zi
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
exact în tiparul sintactic al termenului anterior: „și zice: Cum stați voi aicea, cum? Cu copiii mici, cu nu știu ce...” (CORV 47). Adesea, ea e legată prin și de termenul precedent, de reperul situației: „și-atuncea nemții când le văd așa-mbrăcate-n caftane și nu știu ce...” (CORV 129); „pentru că la școală și nu știu ce, peste tot, nu vrea să... și de-aceea a vrut să se mute” (CORV 131); „las’că ș-acolo e tot așa, adică dacă ești cu bani și nu știu ce nu, da
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
neîndoielnicului substrat eschatologic al acestei bijuterii ficționale două strălucite exegeze, una cuprinsă în însuși romanul de față, indispensabilă cititorului, în sensul că dezvăluie conotațiile mitologice ascunse în configurarea acțiunii și a personajelor, iar alta în recenta carte de eseuri, Un caftan pentru Don Quijote ( Ideea Europeană, 2011), o nu mai puțin profundă descifrare în cheie gnostică. Fiecare sistem simbolic ar putea fi urmărit în finalitatea sa, până când sugestiile și derivațiile multiple s-ar anula reciproc, dacă nu ar avea o coeziune supraimagistică
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
sunt mici, sumbre, suspicioase, potrivite unui ins ce nu privește cu prea mult drag spre lume. Să fi avut destinul lui Sobiețki salvând Viena... Șefule, șopteam înconjurând casa încet, — nu vii? nu ieși puțin p-afară, să vezi?... (Din volumul Caftane și cafteli, Ed. C. R. iulie 1993)
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
să pleci urechea la ce spune. Memoriile lui Nicolae Suțu, fiul ultimului domnitor fanariot al Moldovei, sînt o astfel de mărturie sub auspicii critice. Născut la Constantinopol în 1798, într-una din familiile grecești din care turcii culegeau candidați pentru caftanul de domnitor al Țărilor Române, Suțu își petrece copilăria pe malul Bosforului, pătrunzînduse de timpuriu de ura ancestrală cu care elinii își priveau cotropitorii turci. Învață de mic umilința supusului aflat la discreția capriciului otoman și deopotrivă crește în cultul
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
mardi, a pili, a ușchi etc.). Al. Ciorănescu, în Dicționarul etimologic al limbii române, lasă chestiunea nerezolvată, sugerând totuși o altă direcție de investigație, în căutarea unei surse orientale. A cafti ar putea fi pus în legătură cu expresia a lua un caftan și cu verbul a căftăni (derivat din caftan, provenind din turcescul kaftan), ambele cu sensul secundar, metaforic, "a bate" (consemnat de dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu, DA; pentru expresie, și de Lazăr Șăineanu, în studiul său asupra turcismelor din
Cafting by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7086_a_8411]
-
în Dicționarul etimologic al limbii române, lasă chestiunea nerezolvată, sugerând totuși o altă direcție de investigație, în căutarea unei surse orientale. A cafti ar putea fi pus în legătură cu expresia a lua un caftan și cu verbul a căftăni (derivat din caftan, provenind din turcescul kaftan), ambele cu sensul secundar, metaforic, "a bate" (consemnat de dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu, DA; pentru expresie, și de Lazăr Șăineanu, în studiul său asupra turcismelor din română). Bătaia este văzută ca un act pozitiv
Cafting by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7086_a_8411]
-
caftangiu (caftangioaică), cu același sens, dar cu o notă mai puternic peiorativă, caracteristică sufixului -a(n)giu. Cuvântul astfel derivat a devenit omonim cu vechiul caftangiu (din turcescul kaftancý), numele unui rang boieresc (ale cărui atribuții, la origine, includeau păstrarea caftanelor). Caftangiu - "represaliile anti-presă ale caftangiilor din escortă" (Expres, 34, 1992); "caftangii cu psihologie de gașcă" (A. Pleșu, în Dilema veche, 19.03.2009) - pare să piardă teren, fiind concurat de sinonimul său aparent mai neutru, dar cu atât mai ironic
Cafting by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7086_a_8411]
-
cu Gherontie împreună Cunoscură cum că a fost ispita Sătanei pe dânșii de samă bună, Pentru că și fratele Nichita Povestea cumcă, nu odată, I s-a arătat în chip de fată. Arghezi, curat... Ori invers: acesta, Budai-Deleanu. (Variantă din volumul Caftane și Cafteli, autor sus semnatul - Ed. C.R., 1993)
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
Istoria însă este o zeiță păgână. Ea înregistrează, și-atât. Iar dacă ai puterea să o privești în ochi, din ochii ei de cremene țâșnesc doar fulgere; și, din artere dacă o tai, curge nu sânge - curge cerneală... (Prelucrări din Caftane și Cafteli, partea întâi: Vom râde, vom plânge, Ed. C. R. 1994) (va urma)
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
Unde învățase ea cea mai bună metodă de a dezbrăca un bărbat? Surprins de precizia mișcărilor ei, Vasia o lăsă să-l dezbrace, consternat și vrăjit totodată, admirativ și gelos. Nu Natalia, ci o necunoscută era cea care îi scotea caftanul, cămașa și se pregătea să-i scoată și chiloții. Se întreba dacă, în naivitatea sa, nu se căsătorise cu o fermecătoare vrăjitoare, formată la școala lui Buhren, și, poate, a altor câtorva. Punându-l să șadă pe marginea patului, îi
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
plan, ar intona imnul american sau cel croat. Înspre perechea filiformă, un Dumnezeu patriarhal îndreaptă degetul arătător al mîinii stîngi. Deget ce, prelungit în linie dreaptă (oblic, în tablou) trimite drept spre șarpele din pom. Cu mîna dreaptă, își ține caftanul. Poate că, de fapt, această scenă reprezintă - cum, de altfel, s-a mai spus - nu avertismentul de a nu se atinge de fructul oprit, ci, dimpotrivă, episodul de după căderea în ispită și păcat. Caz în care, mîna dreaptă a lui
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
să curgă, gâ-di-lân-du-i ari-pi-le na-su-lui. Bi-ne-cu-vân-ta-rea e dată de un preot ca-to-lic și, ca un ha-târ fă-cut co-mu-ni-tă-ții mu-sul-ma-ne, de un imam. Un rabin și un pres-bi-te-rian ți-nu-se-ră niș-te predici prea lungi după gustul lui Jack Levy. Imamul, îmbrăcat în caftan, cu un turban în-fă-șu-rat strâns, de un alb or-bi-tor, stă în pi-cioa-re, la tri-bu-nă, si șuiera în ara-bă de par-că ar în-fi-ge un pumnal în publicul tăcut. Apoi în-ce-pe în engleză, poa-te tra-du-când cele spu-se: - Cu-nos-că-to-rul ce-lor vă-zu-te și
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
cauți aici în cămașă cusută cu arnici?..." Niciodată și nicăieri în lume, "piatra" bisericii universale - moșul nostru ortodox, bun și cam aiurit, - n-a pus o întrebare mai haioasă, din câte se pot auzi în folclorul român. n (Din volumul Caftane și cafteli, Ed. Cartea Românească, iulie 1993)
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
p. 138-139) sporesc neliniștea: "o mare învălmășire în stație", "Evrei furnică în toate părțile, aținându-se după gheșefturi" etc. Ochiul prozatorului e foarte vigilent, pentru că "în fiecare colț ai câte ceva de văzut": un armean cu "căciulă înaltă de astrahan și caftanul cel lung, negru ce poartă"; "un cinovnic cu drept de clasa întâia la tren ia cu dânsul un copilaș blond, pe care nu-l poate scoate destul de răpede pe fereastră când sună de plecare; și mama care nu știe ce
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
Adameșteanu) ca una perfect inserată în generarea mondială de valori. Victor Ivanovici face o operă de hermeneutică, demersul său fiind adesea revelatoriu: opera literară este dezvăluită ca teren de elecție al întâlnirilor mirabile și al fertilelor interferențe. Victor Ivanovici, Un caftan pentru Don Quijote. Spre o poetică a traducerii și alte repere, București, Ed. Ideea Europeană, 2011.
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
se pune problema emancipării evreilor. Aceștia sunt aspru discriminați socio-politic. Tot în 1876 și tot în „Curierul de Iași” Eminescu scrie că „evreul austriecesc” călător în Rusia riscă să „i se taie cu de-a sila barba, perciunii și poalele caftanului”. Este epoca marilor pogromuri (termen rusesc!) din imperiul rus, frecvente mai ales după asasinarea de către narodnici a țarului Alexandru al II-lea (1881). La evreii din Rusia apare sindromul „cetății asediate”, care îi face să se „ghetoizeze” cultural, dar întemeierea
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
1860, în drumul său din Franța în România, pictorul s-a oprit de trei ori în Galiția (în 1864, 1867 și 1869), unde a realizat desene cu evrei ortodocși. Pictura Evreul cu gâsca reprezintă un evreu est-european tipic. El poartă caftan negru și căciulă tradițională cu blană (streimel), are barbă și perciuni rituali etc. Este un evreu sărman dintr-un ștetl din Moldova. ține în mâna stângă o hârtie și în mâna dreaptă (zdravăn, ca să nu o scape) o gâscă vie
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
care peregrinau dintr-un târg în altul și în care se producea alchimia revelării fotografiei mai aveau în recuzita lor un panou de mucava cu două tălpici de lemn. Pe el erau pictate în mărime naturală trupul unui boier în caftan vișiniu cu guler de blană, cu cheutori și nasturi din fir de mătase, cu brâu scump țesut cu fir de aur, cu pandantive grele cu agate și ghiuluri pe toate degetele și, alături de el, trupul unui general într-o poză
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
funcționar de stat, și totuși, șeful statului consideră că și-a binemeritat șuturile în figură, motive tre’ să existe pe undeva. Ca toți despoții întunericiți, Ion Iliescu își iubește caftangiii însărcinați cu cafteala mai mult decât pe oricare purtător de caftan. Garda pretoriană îi e mai aproape decât orice pretor. Totuși, moravurile au decăzut: în vremurile bune, cel arestat și interogat până i se scotea o vină pe gură ar fi fost învinețitul Pretor. Ani de zile l-am scuzat oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]