309 matches
-
-i poruncesc. Lasă că poruncesc eu și, cum o să spun, așa o să fie bine. Mitropolitul ieși câteva clipe pe sală și după ce se întoarse își apropie jilțul spre lavița pe care era întins vodă, îi trase și îi netezi frumos caftanul peste picioare și îi luă mâna în ale sale. O mângâie stângaci dinspre degete spre podul palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și se închină de mai multe ori, bolborosind rugăciuni, când în grecește, când în românește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în oase și ziua încă nu s-a sfârșit. O să vină al doilea logofăt. Are de lucru cu mine. Întâi au venit patru frați călugări de la Mitropolie, l-au spălat, l au miruit și l-au îmbrăcat pe domn cu caftanul de sărbătoare și cu mantia domnească pe deasupra. I-au pus în mâinile aduse pe piept o cruce de argint și l-au întins pe masă în spătăria mare. Abia atunci au sosit sfinția sa mitropolitul Theodosie și ieromonahul Ștefan. Au stat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc. Noul domn Io Constantin Brâncoveanu se întoarse și pentru o clipă îmbrățișă cu privirea adunarea înmărmurită. Înaintă spre ea, se opri și făcu un semn spre mitropolit, acesta îl înțelese, se închină la cele două mari icoane, se îndreptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dădură onorul și porniră primii, apoi venea coșciugul, dus de cei șaisprezece monahi în urma cărora, încadrați între cele două șiruri negre, pășeau plângând sub vălurile cernite, doamna Maria cu fetele și cu beizadea Gheorghe. La câțiva pași mergea singur, în caftan de voievod, cu capul plecat, Constantin Brâncoveanu. Apoi, și ei în haine negre, Cantacuzinii se aliniau după rang, grad de rudenie și vârstă. Surorile răposatului boceau încetișor. „Aghios o Theos” cântau cei de pe partea dreaptă, iar clopotele, toate clopotele Bucureștiului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și se îndreptă spre jilțul domnesc. Brâncoveanu zâmbea nevinovat și, în momentul în care nașul său se plecă în fața lui, ca din greșală lăsă să-i scape scrisoarea jos și-și trase repede mâna cu palma în sus în poala caftanului. Ușa se deschise lăsând să intre pe boierii Văcărescu și Știrbei. Stolnicul ridică scrisoarea și fără să privească spre domn se retrase la locul său. Fostului mare spătar Mihai nu-i scăpase nici o mișcare. Oare ce va urma? Avea o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spunând: „Certați-vă voi Cantacuzinii cât vreți, eu sunt deasupra voastră pentru că știu că dacă o să dau în unul din voi o să săriți toți. Nu mă privesc planurile voastre, eu am planul meu.” Băgă documentul în buzunarul de la piept al caftanului boieresc, zâmbi luminat de un gând: a făcut bine Constandinul Stancăi că nu a citit cele scrise de duhovnicul mamei, că neica Șerban, Dumnezeu să-l ierte, a păcătuit fără vină. Îi părea rău că maica mă iubea pe mine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și el după ea de parcă ar fi vrut să-i spună: „Vezi, maică, tot eu te iubesc mai mult ca ceilalți.” Din jilțul domnesc, vodă privea cu uimire cum joacă în lacrimi ochii stolnicului în timp ce-și pipăia prin caftan documentul de la piept. Slutul Zamfirei Abia acum își dădea seama că este doamnă și se mira de sentimentul acesta nou. Se mira și se întreba unde plecase toată cumințenia ei de până atunci. Acum simțea nevoia să primească toate onorurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
A greșit, și de asta știe doar ea, Marica. L-a vrut domn pe fiu-său Drăghici, Dumnezeu să-l ierte, și l-a pus pe soțul ei să spună nu, când Köprülü cel bătrân a vrut să-i dea caftanul de domnie. Și de aci toată nenorocirea. Povestea taica despre toate lucrurile astea cu uimire. Când a murit Drăghici, câtă jale pe sufletul Ilincăi, dar nu s-a lăsat! S-au abătut toate nenorocirile pe capul ei și ea una
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și încerca după dangăt să le recunoască care și al cărei biserici este. Ușa se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit cu vidră. Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă ca măria ta să se trezească. Spune că nu este zăbavă... — Să intre. În acel moment, fără să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din cap, semn că a înțeles, zâmbi distrat, îl mai măsură din priviri pe Ștefan și comunică amuzat: — Ștefane, astăzi este denie mare. Domnia ta nu mă poți însoți la Mitropolie așa gătit cum ești. Pune-ți peste straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că ne întâlnim la caleașcă. Tânărul sărută din nou mâna tatălui, se uită cu ciudă la postelnic și, ridicând capul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Când o face copila treisprezece, paisprezece ani, gata nunta. Ușa se deschise, lăsând să intre postelnicul și două slugi ce purtau pe brațe hainele măriei sale. — Caleașca așteaptă. Era și timpul, că nu mai băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile primăverii întârziate. — Ei? — Măria ta, taică, am prins niște vești proaste... Cum adică, ai prins vești? — Iertare, măria ta, dar cam de un an mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi închise palma pumn, își strânse degetele căuș și prinse strâns pumnul ei în căuș. Era rândul ei să vină cu mâna cealaltă spre mâna lui; o atingere ușoară, apoi o mângâiere delicată și mâna ei se pierdu sub mâneca caftanului. Drumul, ca să nu fie înnoroiat, fusese podit cu trunchiuri de stejar cioplite și loviturile copitelor potcovite ale cailor aveau o rezonanță deosebită în tăcerea nopții. Se auzea până în mahalale că vodă trece pe podul Mogoșoaiei spre palatul de pe malul lacului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-au închinat cu gesturi largi și s-au îndreptat fiecare spre locul lui. La miruit, mitropolitul îi strecură voievodului în mână o scrisoare cu pecețile rupte. Acesta dădu afirmativ din cap și o băgă în buzunarul de la piept al caftanului. Ștefan, care urmărise scena, răsuflă ușurat, cu un oftat care-i stinse lumânarea deniei din Vinerea Mare a anului 1703. Vodă se urcă primul în rădvan, dar așteptă până sui și doamna alături de dânsul și porniră în trap spre curțile brâncovenești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o parte și de alta pe piept erau prinse câte douăsprezece găitane brodate cu fir de aur, dedesubt era lăsat să se vadă caftanul negru, sumes cu mâneci lungi și manșete late din atlas venețian verde cu flori aurii. Caftanul se încheia în față cu un șir de nasturi mici de argint cu spărturi mărunte de rubin. La brâu, o cingătoare îngustă din același
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
De o parte și de alta pe piept erau prinse câte douăsprezece găitane brodate cu fir de aur, dedesubt era lăsat să se vadă caftanul negru, sumes cu mâneci lungi și manșete late din atlas venețian verde cu flori aurii. Caftanul se încheia în față cu un șir de nasturi mici de argint cu spărturi mărunte de rubin. La brâu, o cingătoare îngustă din același atlas verde se îmbina cu o pafta subțire tot din argint. Pe cap, cuca din blană
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de aur. Cei doi prinți călăreau armăsari roibi pursânge englezesc. Erau îmbrăcați cu aceeași eleganță căutată ca și tatăl lor, mantiile de brocard auriu având țesute flori cafenii la Constantin și verzi la Ștefan și pe margini blană de samur; caftanele strânse pe trup, din serasir, aveau nasturi și paftale la cingători din argint negru ciocănit. Toți patru, vodă, cei doi prinți și Toma Cantacuzino glumeau și râdeau, expresia fețelor lor reflectând bucuria de a trăi. Pe rând când unul, când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ia, așa că, până-i trece, să nu vadă copiii. Rămâi tu, Ștefane, aci până vine doctorul, eu mă duc să pun toate la cale cu Proroceanu. Hai, Constantine. În odaie se făcuse cald, foarte cald. Ștefan se descheie la caftan și luând o lumânare aprinsă se apropie de patul domnului care, întins pe spate, dormea. — Doamne ferește, se sperie tânărul. Pe perna albă fața lui Constantin Brâncoveanu era roșie, roșie vineție, și atât de umflată încât firele bărbii și ale mustății
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută cu capul plecat și tot așa înaintă câțiva pași. Ridică privirea și rămase uimit, pironit locului. De pe tron îl saluta din cap un fel de arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia îi stătea într-o parte. Fața roșie și lucioasă era atât de umflată încât ochii nu se mai vedeau decât ca două tăieturi orizontale sub sprâncenele zbârlite. Mustățile și barba ca niște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de mii de scuzi ca să contramandeze călătoria la Adrianopol, dar la insistențele noastre vizirul a refuzat, așa că valahul trădător va fi prins și închis. O boală miraculoasă i-a amânat sfârșitul hotărât”. Ștefan împături scrisoarea și o băgă în buzunarul caftanului. — Du-te și te odihnește, mâine în zori ne întâlnim la grajd. Ce-i cu Smardalac? — Smardalac? se miră Turculeț, crez că e în herghelie la Doicești. Hai, șterge-o de aci, că puți a grajd! Ștefan se furișă în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe sală. Beizadea Ștefan, la vederea lui, începu să vorbească amabil turcește, explicându-le lui Pylarino și stolnicului Cantacuzino că vodă mai doarme, iată nici pe domnia sa Selin pașa nu l-a putut primi. Ținuta beizadelei era impecabilă. Avea un caftan din stofă subțire de cașmir, de culoarea aurului vechi, brodat cu mătase neagră cafenie, puțin mai scurt decât impunea moda orientală, lăsând să se vadă șalvarii strâmți din postav negru și condurii de mătase albă țesută cu fir de aur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu mâna îi arată că trebuie să aștepte puțin. Când prima ceată de bărbați îmbrăcați în cămăși și ițari albi apăru pe drumeagul ce ieșea din pădure, pregătirile erau terminate. Constantin Brâncoveanu, având cuca domnească pe cap, îmbrăcat bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ținte de argint și de aur, avea prins un paloș scurt, mai degrabă un pumnal cu teaca de o lucrătură cu pietre prețioase de toate culorile și de toate mărimile. Lângă Selin, tot în picioare, sta Toma Cantacuzino, îmbrăcat în caftanul elegant cu care fusese la biserică în ziua de Paște. Soarele, aproape de apus, intrase după niște nori cenușii, lungi și subțiri, poleindu-le cu aramă topită marginile zimțate și trimițând pe cerul ce se înălța albastru fâșii de lumină. Intrând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își trase caftanul pe el și ieși pe sală să trezească dorobanții și să dea porunci. Azi venea marele dragoman Alexandru Mavrocordat, exaporitul cum i se spunea, adică cel de mare încredere, să-l vadă pe Io Constantin Basarab, voievodul valahilor. Ce să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un adolescent neajutorat care mai crede în dreptate și în alte prostii. Ștefan se ridică de la locul său, mai aruncă o privire nostalgică spre fereastră, îmbrățișând parcă peisajul scăldat în lumina soarelui. Era minunat alcătuit, cu trupul zvelt, îmbrăcat în caftanul ușor, lipsit de orice podoabe, lăsând să i se ghicească la fiecare mișcare încordarea mușchilor. Se duse spre jilțul în care sta marele dragoman, îl ocoli și, în picioare în spatele marelui bărbat, scrută toată adunarea. Puse ușor mâna stângă pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnitorului. Și vodă aștepta. Nerăbdarea lui ajunse la limită când, după aproape o săptămână de un fel de domiciliu forțat în saraiul Mitropoliei, primi vestea că a doua zi va fi chemat la marele vizir pentru a i se acorda caftanul și a fi confirmat în domnie. Rezervele lui de aur scăzuseră și cu greu urma să facă față noilor poveri pe care le impunea vizitarea înaltului om politic. Dar între timp reușise să influențeze demnitarii otomani ca să-l recheme pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]