311 matches
-
indiscretă Pe cer își etala mirarea! Căci din a lumii frumusețe M-am pricopsit doar cu durerea... Când mor dorințele-ndrăznețe Visările își pierd puterea. Iar din al undelor trist vaier Izvoru-mi poartă-n piept suspinul, Când vântul nemilos din caier Le toarce șoaptelor veninul. Pe-a vieții neștiută cale Am tot umblat cu pași mărunți Și-am adunat atâta jale, De-aș ridica din ea doi munți. Și nimeni n-a știut să vadă Că merg de mână cu tristețea
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
mireasma ca pe propria frumusețe. Dumnezeu stârnește Frumosul dumnezeiesc spre îndumnezeirea frumuseții umane. Îngerii reflectă frumusețea angelică peste azurul ce poleiește turlele semețelor mănăstiri. Omul întâi: Bărbat și Femeie a odrăslit Paradisului frumusețea risipind-o apoi pe pământ. Sfinții torc Caierul frumuseții sofianice brodând Patericul vieților alese. Martirii întrupează frumosul mucenicesc ca pe o îngemănare a Vieții. Sfinții Părinți, Monahii, Monahiile împletesc în rugă și cânt frumosul filocalic. Românul creștin ortodox are frumusețea duhovnicească a sufletului său primenit. Țăranul român creștin
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
viață se scutură,Peste bucuria din care sufletul bea.Pământ și Cer sunt în veșminte albe,Regală se așterne heralda promoroacă,Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe:Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori,Emaosul așteaptă drumeți și pelerini...Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori.Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă,Răsar Luceferi în veghea lor de sus,Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă:Grădina Preacuratei. Grădina
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
un nor, Între Ceruri și Pământ, Ostenește-un aprig dor Zămislit pe un mormânt. Urcă dorul meu de zor, Parcă prins într-un descânt, Undeva peste un nor, Între Ceruri și Pământ. Și-unde dorul meu s-a frânt, Toarce caierul de zor O măicuță în pridvor, Sus, în casa unui sfânt... Undeva, peste un nor. (Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu) ... Citește mai mult Undeva, peste un nor,Între Ceruri și Pământ,Ostenește-un aprig dorZămislit pe un mormânt.Urcă
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
peste un nor,Între Ceruri și Pământ,Ostenește-un aprig dorZămislit pe un mormânt.Urcă dorul meu de zor,Parcă prins într-un descânt,Undeva peste un nor,Între Ceruri și Pământ.Și-unde dorul meu s-a frânt,Toarce caierul de zorO măicuță în pridvor,Sus, în casa unui sfânt...Undeva, peste un nor.(Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu)... XXIV. DIN CINCI ÎN CINCI - CATRENE AFLATE ÎN VECINĂTATEA UMORULUI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2109 din 09
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
același timp. Râse plângând și regele, zbătându-se în patul de care se prinsese cu mâinile pentru a nu se repezi să o sărute pe minunata fată pe care trebuia să o pedepsească. - Să i se dea să toarcă toate caierele de lână din palat, porunci regele în cea de-a treia zi. Fata munci până în miez de noapte, când degetele începură să îi sângereze. Cântecul ei din acea zi, era atât de minunat, încât, încet, încet, pe lângă palat începuseră să
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
-și fiecare tratamentul, și știm de mult, dintotdeauna, ca-n luna mai cărările sunt numai pline de noroi, chiar dacă-i cald pe-afară, uneori, și alte păsări tot lansează invitații din zăvoi. Și gândurile mele se încâlcesc, ușor, pe-un caier tot mai ostenite și-aștept, că doar e mai, să vină cineva și la un bal cu flori să le invite! Referință Bibliografica: CĂ DOAR E MAI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1957, Anul VI, 10 mai
CĂ DOAR E MAI de DORA PASCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380906_a_382235]
-
ANULUI 2015, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015. Luna decembrie a fiecărui an o numim spiritul Crăciunului, spiritul Evangheliei lui Iisus Hristos. Steaua Nașterii adună pe toți creștinii sub bolta înstelată. Întreaga fire țese caier de lumină, de vise, de iubirea cea de neînvins, de iertare și de împăcare. Dar în acest an, 2015, spiritul sfânt și curat al Crăciunului a fost tulburat de amenințările teroriștilor. Noi, românii, am mai trăit în 1989 Crăciunul și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
comunist. Speranțele schimbările profunde pe care ni le doream cu toată ... Citește mai mult Luna decembrie a fiecărui an o numim spiritul Crăciunului, spiritul Evangheliei lui Iisus Hristos. Steaua Nașterii adună pe toți creștinii sub bolta înstelată. Întreaga fire țese caier de lumină, de vise, de iubirea cea de neînvins, de iertare și de împăcare. Dar în acest an, 2015, spiritul sfânt și curat al Crăciunului a fost tulburat de amenințările teroriștilor. Noi, românii, am mai trăit în 1989 Crăciunul și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Câte toamne? Este toamnă peste țară, prin păduri și-n câmp e vaier, câte toamne oi fi tors din al vieții mele caier? Câte toamne o să mai am pe această lume tristă, astăzi, când, iar mi-a venit, să-mi vărs lacrima-n batistă? M-am privit într-o oglindă să-mi aduc de mine aminte și când m-am văzut în ea
CÂTE TOAMNE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372017_a_373346]
-
și-așteaptă, tre’ s-apară, Multe are ea a-ți spune! Și viteaza căprioară Dispăru ca prin minune. Înlemnit prințul rămâne, Cu privirea încurcată: Cel mai bine-i să amâne Vânătoarea pe-altă dată. Pe cer desenează-o stâncă Norii - caiere de lână, Și-ntr-o liniște adâncă Apare frumoasa zână. Păr de aur îi coboară Valuri, valuri la picioare, Frumusețea-i te-nfioară, O fecioară - înger pare. Subțirică și fragilă, Roșă-i gura, verzi-s ochii, Ca o floare de zambilă
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
țesut la război, nu de cumpărat, un fel de stofă așa cum apar costumele la cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori bunicii câte un caier de lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
și pe străzile tainice ale stărilor mele de spirit. Te-aș îmbrățișa dragă iarnă, până la dezintegrare, până la umilă mirare, dar mi-e milă de castitatea ta efemeră, de fragilitatea ta austeră. Toarce viforul nori cenușii peste dealuri ca pe-un caier miliarde de aripi infinitezimale se împletesc mistic în aer. Ninge, ninge cast și vetust, ca-ntr-un roman al lui Proust, ninge cu fulgi și cuvinte, se-așază ultima ediție a iernii peste lume, cuminte. Iată, urme de pași prin
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂRȚIȘOR Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1521 din 01 martie 2015 Toate Articolele Autorului MĂRȚIȘOR Prin albe caiere de nori Privesc pete albastre, Deși căldura peste flori S-a cuibărit în glastre. S-a coborât ca Duhul Sfânt Din înălțimi peste grădini Un curcubeu cum numa-n gând Poetu-l poate defini. Din dedesubtul lui răsar Zambile și ghiocei
MĂRȚIȘOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373024_a_374353]
-
Acasa > Stihuri > Momente > LACRIMI DE GHEAȚĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 416 din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului De-atâta iarnă nu mai pot să-mi car în spate dorul Și-aud cum toarce timpul mut din caiere fuiorul De-atâta iarn-am obosit să tot îmi trag piciorul De cât omăt am rătăcit pe unde-am pus odorul Și lacrimi se-adună-n șir una după alta Și-apoi î n ț urțuri m ă de șir cioplind î n
LACRIMI DE GHEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346781_a_348110]
-
măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștiemireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna Printre gloata de copii. Prin cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, mai micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioara privește Cu ochii negri și câi Ar vrea și ea-‘n clasa-‘ntâi, Dar școala de ciori lipsește. Râde
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348469_a_349798]
-
un nor, Între Ceruri și Pământ, Ostenește-un aprig dor Zămislit pe un mormânt. Urcă dorul meu de zor, Parcă prins într-un descânt, Undeva peste un nor, Între Ceruri și Pământ. Și-unde dorul meu s-a frânt, Toarce caierul de zor O măicuță în pridvor, Sus, în casa unui sfânt... Undeva, peste un nor. (Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu) Referință Bibliografică: RONDELUL UNUI DOR / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016
RONDELUL UNUI DOR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376874_a_378203]
-
era învârtită de o fată frumoasă, îmbrăcată într-o rochie lungă, albă. Alături de ea o altă fată, în rochie lungă, neagră, dormea obosită. Pasă-mi-te fetele erau surori, ajutoarele Moșului în răsucirea veșnicului și nesfârșitului fir, tors dintr-un caier ce se forma mereu din miliarde de firișoare aduse pe un horn din adâncuri, suflate de vânturile sălbatice. - Cine ești tu, călătorule, zise moșneagul, de ce ai venit să-mi tulburi treaba? - Mă cheamă Mărțișor, preabunule Moș Vreme! Durerile și suferințele
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
Hei, mai încet, băiețaș, că-mi spulberi toate firele! - Ce sunt firele astea, Moșule? întrebă Mărțișor. - Sunt viețile oamenilor și viețuitoarelor. Ele rătăcesc hai-hui prin văzduh, atunci când trupurile mor, iar vânturile mele le mână și le poartă până aici la Caierul Vremii, unde fiicele mele le torc. Firele toarse și ursite sunt spulberate din nou de către vânturile sălbatice în cele patru zări. - Dar de ce faci asta, Moș Vreme? - Așa e scris în legile Firii! - Și ce scrie în legile Firii? - Vrei
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DRAGOBETE - IUBIREA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului vânt prin taine îmi intră-n taine vânt de busuioc scăpat dintre cosițe de aramă sau doar trecut prin caier greu de foc grijit ascuns sub abur de maramă mă cotropesc furnicile în sânge la gustul tău de fruct abia în pârg iar patima prin pori cât se prelinge eu obosesc de-atâta dor și sârg vântul e vânt și
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
pe lacrimi trebuie să-i poarte / Câte-avea știa că nu-i ajung / Dacă nu le plânge fără moarte. (Ioan Alexandru, Pământ transfigurat. Ed. Minerva, București-1982) ÎNVIE DOAMNE, PETALA DE CAIS ! Stau ca un nor în brațele-ntinse ale cerului, din caierul meu torcând iubire Ție ... Din imensitatea cea fără de hotar, atinge-mi fruntea să-Ți simt primăvara, ce mă-miresmeză cu prospețimea ei ... Sunt rugul aprins de adierea Ta ... În fiecare rază a Ta, reînvie lin pământul, și chiuie Stejarul ... A răsărit
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
a apărut umbra unei bărci a unui coleg. “Deci, nu eram singur pe această direcție...”, m-am încurajat în gând. Peștele încă nu vroia să muște. Când veneau valuri dense de ceață, pline de umiditate, când se răsfirau. Parcă era caierul de cânepă al bunicii din amintirile copilăriei mele. Ceața s-a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
Acasă > Poeme > Devotament > DIN CAIER DE NINSOARE Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului În noaptea-nzăpezită, de pace-nconjurată Fulgi de curand născuți, târcoale dau la geamuri, Luceferi, câte doi, strălucitori se-arată, Rătăcitoare păsări săruta
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]
-
arc de cer senin sfidez minute stinse, Pe file-ngălbenite se-amestecă cerneluri, Din vechi fotografii surâd de iarnă ninse Figuri cu chipuri șterse, proscrise-n gări de cețuri. Vibrează cânt de nai în țurțurii verzui, Un gând se despletește din caier de ninsoare, Cu geana unui fulg aș scrie, dar n-am cui, Iubirea-i ațipită-n miresme de scrisoare. Referință Bibliografica: DIN CAIER DE NINSOARE / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07 ianuarie 2015
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]