1,100 matches
-
gol și mobilat de ei, am plecat în aventura vieții noastre de oameni destul de vârstnici și pe deasupra și suferinzi de diferite afectiuni. După schimbarea a trei avioane, cu aterizări la München și Oslo, emoții prin aeroporturi căutându-ne bagajele din cala avioanelor și găsirea porților de îmbarcare, iată că am sosit în sfârșit și pe aeroportul din Molde, unul nu așa de mare și nici prea departe de Oceanul Atlantic, doar la vreo 70 de km, dar cu legături directe cu acesta
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
care am avut-o, nu că era nu știu ce, eu nu mă laud grozav că am fost ceea ce am fost, dar acum am devenit un analfabet, înțelegi? Asta este ceea ce mă dărâmă! Cum să-ți spun? Se spune că vorbești ivrit cala, ebraică elementară, dar ivritul meu este deosebit de elementar! Când am fost la ulpan să învățăm limba, nu auzeam! Acum am un aparat auditiv, dar atunci n-am avut! Dacă nu am în urechi aparatul, nu înțeleg cuvântul. Și vârsta contează
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > RĂTĂCITA CALE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când se aude-n biserici sfânta liturghie Vibrează de tainică emoție întreg văzduhul Vin mesagerii Domnului din Alba Împărăție Să ne lumineze gândurile, să liniștească
RĂTĂCITA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383203_a_384532]
-
cavou ? - Deci tu erai deschis ? Un pocnet scurt și toate temerile sale se închid. Iar speranța prinde din nou viață. Simte cum mașima urcă rampa și-apoi se-nvârte la nesfârșit printre surorile ce-o așteptau tăcute și cuminți în cala vaporului imens. Motorul se oprește iar portiera ,deși nu e trântită, face un zgomot surd ,amplificat de ecoul spațiului închis în care se găsește. Mai trec vreo două ore în care Daciile, absolut noi, își găsesc locul predestinat pe care
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
LA PLUS INFINIT (6) Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 1804 din 09 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului I-a trebuit ceva timp să se obișnuiască cu lumina puternică a soarelui de-afară. Stătuse o săptămână în semiîntuneric, în cala imensă a vaporului care-l adusese . Reușise să iasă din port neașteptat de repede,tricoul marinăresc și pantalonii scurți „trecându-l” drept un marinar venit din depărtare. Acum descoperea orașul, încetul cu încetul. Și ce descoperea, i se părea chiar
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
și din ce mai rămăsese din castel pupa. Fosforul. Aceasta era singura explicație pe care mintea sa i-o sugera dinaintea acelui spectacol Înfiorător, mai curând decât să Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În cala galerei, iar acesta fusese aprins, accidental ori deliberat. Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe puntea În flăcări recunoscuse silueta Antiliei. Avu senzația că femeia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ci șezând pe puntea corăbiei „Daimonia” aparținând grecului Ianis, unul din cei mai citiți negustori din Corint, a cărui iubire pentru Platon se vedea până și în felul cum umbla pe punte: măsurat, îngrijit, fără să se clatine. De altfel, cala corăbiei sale nu era umplută cu uleiuri, măsline, mirodenii, stofe, ori - pentru că tot veni vorba - puști, sânețe, ci cu ediții în piele, frumos stivuite, din tragici, din peripatetici, din satiricii latini, din presocratici, din neoplatonicieni, din Alixăndria sau din Organonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
portocală cu simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise personajul nostru. — Pe mine mă cheamă Georgios și sunt grec de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală din cală! Din cală, după o vreme, se ivi un grec de vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise personajul nostru. — Pe mine mă cheamă Georgios și sunt grec de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală din cală! Din cală, după o vreme, se ivi un grec de vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse turcul, ridicând plosca adusă de grec. — Să trăiască și să înflorească - zise repede Georgios, înclinându-se. — Matale, părintele, nu ești pe-o vorbă cu mine? - spuse turcul către Metodiu, care rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de tăria rachiului. S-ar găsi - răspunse grecul. — Totul pe un platou așa, mic, fără deranj mare. Și nu mai fiți așa stânjeniți, că, vorba aia - surâse larg otomanul - doar n-au dat turcii. Georgios se înclină și dispăru în cală. — Să trăiască Imperiul Otoman, părinte! - zise tare turcul ridicând plosca. — Poftim? - tresări Metodiu ce se uita spre Orșova. — Matale ești surd sau ne dușmănești? - întrebă atent turcul. — Mă cam lasă o ureche - răspunse Metodiu. — Care? — Asta - arătă Metodiu. — Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
convins că eu aș auzi și aș răspunde că nu numai să trăiască, dar să și înflorească. — Frumos zis - spuse turcul. Nu iei un gât? — Poftim? - făcând Metodiu, ducând mâna la ureche. Episodul 225 UN ROL MAI PUȚIN STUDIAT Din cală, într-o echilibristică specifică neonației lui, apăru grecul purtând o tavă încărcată cu vârf. O așeză la picioarele comandantului turc, care-o privi cu detașare. — Nu s-ar zice jupâne, că matale știi ce-i aia criză - spuse el, apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suflete, se călcară în picioare și năvăliră într-o isterie generală, făcând-o să trepideze. Numai că, evident, se întâmplă ceva ce nu era bine. Naybet călcă pedala tobei mari, formată din multă piele de porc și catifea, ce acoperea cala unui vapor. Începu astfel să cadă tot, nori, castele din cărți de joc, personaje mitice, munți, creste, valuri, drept care gagiul fu implorat să înceteze. Lucru care poate s-ar fi și întâmplat dacă Naybet n-ar fi trebuit, vădit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
prăzii, Înainte să lovească. Își ridică privirea, atras de scârțâitul steagului de pe vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două oase În cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală. Poate că Încărcătura navei avea să Îi dezvăluie misterul. Apucând o cange, o Înfășură iute Într-o cârpă gudronată care zăcea pe jos. Din câteva mișcări de amnar, aprinse torța improvizată, iar apoi se aplecă În gol, făcând lumină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de tortură nava opri în mijlocul mării și marinarii începură să se uite în larg. Peste câteva minute apărură pirații. Erau în vestitul Corn al Africii! Foarte veseli, pirații se urcară la bord și, în timp ce ei scoteau lăzile cu „cherestea” din cală, vorbeau și glumeau cu echipajul dând dovadă că se cunosc de mult. Comandantul chiar, se întreținea cu șeful piraților și spuneau bancuri de pe vremea când erau ei studenți la Petrol și Gaze la Ploiești. La sfârșit, piratul-șef a plătit
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
am respirat ușurat... rugându-mă lui Doamna-Doamne să nu cumva să mă fi pricopsit cu vreo gripă kokkoliană. Mi-am luat bagajul de mână și m-am îndreptat spre sala unde începuseră deja să sosească pe bada rulantă bagajele de cală! Încerc să pun mâna pe un cărucior de bagaje dar nu se mișca până când nu plătești 2 euro. De unde frate 2 euro? Că eu nu aveam bani mărunți... și apoi prin câte aeroporturi am bântuit nu am găsit cărucioare de
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
Diferiți indivizi dubioși mă acostează oferindu-mi servicile lor pentru a ajunge la destinație. Toți mi se adresează în engleză! O fi scris pe fruntea mea că vin din Australia!? Nu! Dar scrie pe etichetă lipită pe mânerul bagajului de cală! SYD-BUD! Adică Sydney-Budapest. Le spun că nu sunt interesat... că aștept pe cineva care vine să mă ia. Unul dintre ei, de necaz, scăpa o înjurătură foarte colorată... Tac și mă uit pe tavan! Mă fac că nu cunosc limba
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
unde se grăbesc deoarece nu pot ieși mai repede decât cei care rămân cuminți în așteptare pe locurile lor. De fapt chiar după ieșirea din avion mai sunt minunte bune până când ajungi la banda rulantă de livrare a bagajelor din cala avionului. Până atunci avionul se golește complet... așa că tot efortul neastâmpăraților se dovedește a fi degeaba. În sfârșit motoarele aparatului de zbor s-au oprit. O muzică exotică invadează interiorul aeronavei. „Welcome to Singapore!” se aude mesajul căpitanului. Majoritatea călătorilor
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
dar mai apoi dându-și seama că sunt cel care i-a ascultat cu răbdare confesiunea îmi zâmbește copilărește. O întreb dacă are bagaj de mână. Îmi spune că nu are niciun fel de bagaj, nici de mână, nici de cală. Nu luase cu ea nimic... Nici măcar hainele cu care venise de-acasă. Nu a vrut să ia nimic din Australia! Și totuși, ducea cu ea în burtică un bobocel mic și viu...! Ne-am luat rămas bun, i-am urat
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
amar și suferinți, el ne vine din bătrâni, din părinții de părinți. are chipul lui Orpheu și în frunte steme poartă, ca un vechi arhiereu i-a croit limbii o soartă. a trăit cu-atâta dor, singur el tăindu-și cale, ca o apă de izvor curgând limpede la vale. ne deschide cartea sfântă ce-a-nflorit din viul grai, iar cuvântul lui ne-ncântă cu tot raiul de pe plai. româneasca noastră fire, s-a născut dintr-un izvor: Eminescu e
VOIVODUL LIMBII ROMÂNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363468_a_364797]
-
un bărbat la vreo 40-45 ani, amabil și foarte sociabil. El ne-a dus la locul de la parter (eram la etajul I) după ce am tot ocolit aeroportul pe mai multe sute de metri, de unde ne-am recuperat bagajul depus în cala aeronavei. Am urcat din nou la etaj însă în partea cealaltă a aeroportului, unde am făcut check-in, adică am intrat în posesia biletelor spre aeroportul Evenes-Harstad-Narvik. Mai aveam de așteptat cam două ore până la îmbarcare și decolare, așa că am făcut
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
de rezervare a biletelor de avion, firma Sky și mi-am cumpărat biletele cu plecare pe data de șapte aprilie și întoarcerea pe cinsprezece aprilie. Dintr-o neînțelegere între mine și operatoarea agenției, în loc să am bilet rezervat cu bagaj la cală cum mi-am dorit, m-am trezit că merg cu low cost - firma Ryanair, doar cu un bagaj de opt kg în avion. Pe informațiile primite online de la agenție, îmi dădeau și dimensiunile pe care trebuie să le aibă bagajul
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
care trebuie să le aibă bagajul, pentru a fi acceptat în interior. Cum trolerul meu era cu doi centimetri mai mare în lățime, riscam să nu pot ajunge cu el la destinație și să fiu nevoit să cumpăr bilet de cală de pe aeroport, la niște costuri care cred că ajungeau valoarea biletului. Atunci ce era de făcut? Nu am avut curajul să risc cu trolerul, așa că am apelat pur și simplu la o geantă obișnuită. Ce poți băga într-o geantă
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
să recunosc că mai erau destui români care călătorise cu mine în avion și că eram cu ochii pe ei, să văd pe unde merg și pe unde ies. Odată aflat în fața ieșirii din sala de preluare a bagajelor de cală, eram cu ochii ațintiți în toate direcțiile, poate, poate, voi reuși să văd vreo față cunoscută, pe care s-o asemui cu cea a gazdei mele, dar de unde! Domnia sa mi-a spus că trebuie să merg într-un anumit loc
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
documentare necesară pentru programa școlară! Și nu uita, te rog, de bani! - Aaa, da, daaa... În consecință, a doua zi, domnul Francu își conducea familia, fetele mele, cum le numea el cu drag, la autocar. Duse cele patru valize în cală, se miră de cât de ușoare sunt și-și spuse în gând că: „uite, dragele de ele, modeste, nu și-au luat cine știe ce pentru această excursie de studii...” apoi se întoarse își îmbrățișă soția, aceasta îi permise să o sărute
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]