34,172 matches
-
cu o somptuoasă capă de hermină... iradia o forță singulară, pasionată, sălbatică."; nu e singura persoană publică care-și face intrarea în Ochiurile rețelei: numit în post "în virtutea convingerilor lui marxiste", "Iustinian Marina, deocheat, șmecher, bețiv și atavic hoț de cai, a devenit capul Bisericii române." ( știm astăzi că patriarhul Iustinian îl adăpostise pe Gheorghiu-Dej pe cînd îl urmărea Siguranța). Cam la asemenea notații ca cele despre Iustinian suspect de apropiate de cele "de partid" se oprește desprinderea de sistem a
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
de cincizeci de ani. O carte care vorbește despre lucrurile care au reprezentat ceva în tinerețea lui Liviu Antonesei. Firește, ca în viața oricărui tînăr, erosul a deținut un loc privilegiat. Dar nu a fost și singura sa preocupare. Povestea calului și a căruțașului, probabil cea mai frumoasă proză a volumului, nu are nimic ( sau aproape nimic) erotic. Este povestea unui țăran care se opune intrării în colectiv cu bunul simț și inconștiența față de posibilele urmări caracteristice omului simplu. Mai mult
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
care se opune intrării în colectiv cu bunul simț și inconștiența față de posibilele urmări caracteristice omului simplu. Mai mult, cu deplină inocență acesta trimite prin poștă oficialităților comuniste din vremea terorii o cerere de emigrare în Australia pentru el și calul său. Întreaga evocare a lui Vasile și a calului său are un aer de legendă și de eroism anonim, în spiritul muzicii militante din anii ’60-’70 ( piesele lui Bob Dylan sau Joe Hill, hitul interpretat de Joan Baez la
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
și inconștiența față de posibilele urmări caracteristice omului simplu. Mai mult, cu deplină inocență acesta trimite prin poștă oficialităților comuniste din vremea terorii o cerere de emigrare în Australia pentru el și calul său. Întreaga evocare a lui Vasile și a calului său are un aer de legendă și de eroism anonim, în spiritul muzicii militante din anii ’60-’70 ( piesele lui Bob Dylan sau Joe Hill, hitul interpretat de Joan Baez la Woodstock). Alt spirit contestatar al acelor ani a fost
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
veninuri clocotitoare la adresa americanilor, urmată, ca la Ploiești, de schimbarea macazului), e mai bine ca Chirac să-ți fie inamic decât amic. Tot ce ne-am putea dori din partea cuiva care în fața presei occidentale ne ocărăște ca pe hoții de cai, iar în particular, cică, ne susține cu o ardoare de latin lover e să ne lase în pace. În ce-i privește pe guvernanți, ei se pot considera cu lațul la gât. Au de ales doar între a-l tăia
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
temporală mai lungă, exegetul nu ezită a aminti, din paginile unei istorii "paralele și subterane", nume precum Iordache Golescu, "autor al unor «picto-poezii ludice, gratuite și ingenioase»", ( Mircea Cărtărescu), Costache Negruzzi, "autor al celor două finaluri din O alergare de cai, care deconspiră și parodiază clișeele propriei proze sentimentale", B. P. Hasdeu, "căci Duduca Mamuca seduce prin ingeniozitatea textuală", Al. Odobescu cu Pseudokinegetikos, "carte-puzzle care amestecă derizoriul cu solemnul, rafinată imagine textuală a lumii integrale". Nume ce neîndoios fortifică vectorul supraistoric
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
sete veche de iluzii, de amăgiri, de ficțiuni captivante ce să te facă să uiți de existența ta în general ternă, băgându-te în sperieți ca odinioară?... Iar acest amic oarecum năstrușnic îmi mai vorbi de un obicei ciudat al cailor de călărie, al celor mai nărăvași, al celor mai sălbatici, reacționând la orișice schimbare din comportamentul și chiar de pe fața stăpânului, a călărețului respectiv... Și că îmi dau eu seama ce înseamnă, în acest caz, o barbă ori o mustață
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
țării" a fost botezat și el Gheorghe Gheorghiu-Dej, cînd patria s-a electrificat peste noapte, folosindu-se , în loc de fire pentru înalta tensiune, mațele țăranilor care inițial au scăpat de excursie și n-au putut înțelege de ce trebuie să-și omoare caii și să-și predea vitele pe care le-au încălzit în grajd cu propria lor răsuflare, cînd se recita, înainte de filmul despre protecția muncii pe care venea să-l proiecteze, pe zidul bisericii, caravana cinematografică și pe care prietenul meu
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
moment istoric dat. În studiul său monografic din 1936, Nume de persoane și nume de animale în țara Oltului, Ștefan Pașca aducea multe informații interesante despre modalitățile de denumire a animalelor în mediul rural tradițional: numele erau date mai ales cailor, vacilor, cîinilor și pisicilor, rar oilor sau caprelor; apăreau deopotrivă nume tradiționale și nume moderne, nume specifice animalelor (după culoare, ziua nașterii - Bălan, Bălțata, Joian, Miercurica -, alte particularități fizice, temperament, analogii - Corbu, Leu, Lupu, Ursu) sau preluate dintre numele de
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
am făcut școala primară și liceul. Memoria... toți acei ani ai copilăriei și-ai adolescenței, și-ai postadolescenței... au rămas în zona aceasta a Recei și Ardealului, a țăranului, a figurilor de țărănci, a animalelor de-acolo; tata avea un cal, Luisa, avea 7 vaci... }in minte că aveam poze de-atunci când tata m-a urcat pe cal; mergeam cu sluga noastră... Ionuț îl chema... la adăpatul vacilor... Au rămas aceste amintiri încărcate de o imensă emoție și un anumit halou
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
postadolescenței... au rămas în zona aceasta a Recei și Ardealului, a țăranului, a figurilor de țărănci, a animalelor de-acolo; tata avea un cal, Luisa, avea 7 vaci... }in minte că aveam poze de-atunci când tata m-a urcat pe cal; mergeam cu sluga noastră... Ionuț îl chema... la adăpatul vacilor... Au rămas aceste amintiri încărcate de o imensă emoție și un anumit halou de mistere. Pentru mine era acest Ardeal... pierdut și extrem de interesant... pe care l-am revăzut, când
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
plecatul, luna, vîntul, cloșarii, mizeria din oraș, frigul încă al nopții, călătoria pînă acolo, ascensiunea în liniște, vorbitul în șoaptă. În arenă, tot noapte și tot liniște. Odată ochiul obișnuit cu întunericul poate să intuiască siluetele. Un om și un cal. Bartabas și calul lui. Doi protagoniști ai unei căutări dincolo de orice formă de spectacol. Fără să-ți dai seama, o dată cu primele raze ale soarelui și cu despărțirea de lună descoperi, ca un voayeur acceptat, totuși, miracolul unei comunicări și ritualul
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
cloșarii, mizeria din oraș, frigul încă al nopții, călătoria pînă acolo, ascensiunea în liniște, vorbitul în șoaptă. În arenă, tot noapte și tot liniște. Odată ochiul obișnuit cu întunericul poate să intuiască siluetele. Un om și un cal. Bartabas și calul lui. Doi protagoniști ai unei căutări dincolo de orice formă de spectacol. Fără să-ți dai seama, o dată cu primele raze ale soarelui și cu despărțirea de lună descoperi, ca un voayeur acceptat, totuși, miracolul unei comunicări și ritualul ei: laboratorul muncii
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
să-ți dai seama, o dată cu primele raze ale soarelui și cu despărțirea de lună descoperi, ca un voayeur acceptat, totuși, miracolul unei comunicări și ritualul ei: laboratorul muncii lui Bartabas, artistul-rebel, onest, profund, marginalul care transformă teatrul cu oameni și cai în centrul lumii. În orice caz, și anul acesta, la Avignon. Îi văd mîinile cum mîngîie calul, pe spate, pe coamă, sunetele de recunoștință ale acestuia. În fața mea, între întuneric și lumină, tandrețea în forma ei cea mai pură. A
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
voayeur acceptat, totuși, miracolul unei comunicări și ritualul ei: laboratorul muncii lui Bartabas, artistul-rebel, onest, profund, marginalul care transformă teatrul cu oameni și cai în centrul lumii. În orice caz, și anul acesta, la Avignon. Îi văd mîinile cum mîngîie calul, pe spate, pe coamă, sunetele de recunoștință ale acestuia. În fața mea, între întuneric și lumină, tandrețea în forma ei cea mai pură. A fost odată la Avignon. Povestea continuă.
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
pentru românescul rablă; etimologia este totuși controversată) cuprinde și semnificații mai puțin actuale (,animal bătrân și slab; gloabă"; "om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit"). În dicționarul academic (DLR) apar în citate "niște rable de mănuși" sau "rabla lui de cal"; aplicarea la ființe sau la obiecte care nu sînt mecanisme a scăzut însă considerabil în ultimul timp. Pe de altă parte, dicționarele atestă productivitatea derivativă a termenului. Cele publicate în a doua jumătate a secolului XX cuprind verbul familiar a
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
și mă apucă altă tristețe...), să fi ajuns Levantul între "piesele" pe care mai mulți le citează decît le citesc? Preferînd să nu știu dacă-i așa, hotărăsc să-l scot, preț de-o recitanie, din manejul cu vechituri, pe calul epopeic (ai pleșuvit? ți-au căzut dinții?...) cu care postmodernismul lovea la Cartea Românească. Format de manual, copertă crem plăcut, ilustrată de Dan Stanciu. Nici că se putea mai sugestiv deus ex machina: pe dinăuntrul unui bufet de apartament, mașinăria
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
cu șocul suprarealist, precum o alinare a banalității ce-a configurat destinul poetului, cutezătoarele protuberanțe ale fanteziei fiind exact contrasensul arzător al exasperantelor clișee, provocatorul revers al monotoniei răbdător asumate: "acolo perfecțiunea atinge apogeul/ fructele coapsa femeii piatra și crupa calului/ sînt diamante forme șlefuite de uneltele/ vîntului născut în violoncelul cu corzi de infinit/ acolo simbolurile își arată învelișul transparent// acolo nu există bîte steaguri himene sfîșiate// acolo moartea este arhitectură muzicală/ o nesfîrșită trenă de miresme rare" (ibidem). Să
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
au rămas în amintirea lui), întoarcerea în timp. Impresionant și reprezentativ pentru acest ciclu este poemul scris la moartea tatălui său. Voi cita doar finalul acestui amplu și impresionant poem: " te zăresc din nou pe o pantă a muntelui/ dinaintea cailor îndemnîndu-i/ să frâneze fără teamă căruța cu fân// până la capăt ți-ai dus vechea lume/ proptind-o cu picioarele tale și/ferind-o de prăbușire// iar acum la rândul meu ajuns în capul coloanei/ cu răsuflarea anilor mei în ceafă
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
spre facultate și spre bibliotecă. Acolo fierb reverii care sună, în rîndurile unei rubrici despre cărți de altădată, foarte firesc: "Ah, unde sînteți voi, ediții Belles lettres, cu coperțile gălbui, cu acele pagini mate mirosind a ceai de tei, voi, cai, încălecați în fugi nebune spre Epidaur, Naxos și Cythera, voi vrăjitoarelor, voi ursitoarelor, voi, frumoaselor ediții?". Unde sînt, însă, oamenii care știau să le deschidă? Unii sînt profesori, magiștri de Odobescu, apărînd, boreal, fantastic, din zăpezile care îneacă drumul spre
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
la un tîrg de carte românesc, la Bookfest au fost și două studiouri pentru transmisiuni tv, cu scaune și cu elemente de recuzită pentru invitați și moderatori, ceea ce a dus la dispariția impresiei de provizoriat și de lansări la botul calului, cum păreau lucrurile la toate tîrgurile de carte de pe la noi. O altă premieră a fost că președintele României a participat și la o dublă lansare de carte, după ce a tăiat panglica imaginară a tîrgului, în seara deschiderii oficiale. Traian Băsescu
Cine a confiscat tîrgul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10526_a_11851]
-
intertext, frizează ridicolul prin platitudinea scriiturii". Așadar un, furor ce-l face pe exeget să vadă negru în fața ochilor, propria sa reacție emoțională mai mult decît imaginea cît de cît reală a adversarului ce urmează a fi neapărat doborît de pe cal cu lancea negației. în schimb, sîntem alături de Martin Mincu cînd acesta ia apărarea atît de injuriatului Paul Goma (e acum un act de curaj să scrii astfel): Fiind singurul dizident/ opozant autentic, Paul Goma a devenit un individ incomod pentru
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
pare vioaie, o fluență în exprimare care, dacă nu este cenzurată, poate deveni înșelătoare, adică manipulatoare. În același timp, părea cam prea sigur pe el, nu avea îndoieli, am putea zice, părea/pare încrezut. Pe atunci, dacă ne amintim corect, caii de bătaie ai criticii și ai indignării erau diriguitorii fotbalului românesc, faimoșii ”Nașul” și Mitică Dragomir ce urma să fie mai bine cunoscut sub porecla ”Oracolul din Bălcești”. În ultima vreme, angajat în trustul media patronat de Dan Voiculescu, are
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
Aproape zilnic auzeam câte-o țigancă strigând: - Culaeee, Vasileee, Chiruleee, săriți, mă, că-l omoară... arde-v-ar focu, fir-ați ai dracului..., hai, mă, odată... - Ce e, fă, lovite-ar calu lu` Odoleanu. Ce e?, zicea câte unul și era de ajuns ca toți cărămidarii să iasă-n strada plină de noroi și de gunoaie. Dădeau buzna, ieșind din casă cu câinii după ei. Loveau din grabă cu piciorul porcii legați
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
fost greu să faceți selecția? Ioan Suciu: Am dat credit fiecărui sportiv, iar cei care au reușit să valorifice acel credit sunt în echipă. Ovidiu Buidoso ne-a confirmat și la campionatele naționale, având în calificări un exercițiu bun la cal cu mânere, că se poate bate pentru o finală și, de ce nu, pentru o medalie. Vlad Cotuna, din păcate, nu a reușit să ne dea speranță că ar putea merge să câștige o medalie la vreun aparat. Ăsta e unul
INTERVIU Gimnastică artistică: Ioan Suciu – Cu un real optimism, eu cred că putem lua 1-2 medalii la Mondiale [Corola-blog/BlogPost/94286_a_95578]