252 matches
-
căuta nod în papură Israelului. Atunci când, în 1993, a stabilit relații diplomatice cu acest stat, el a lăsat pe seama unei viitoare comisii mixte sarcina de a tranșa chestiunile juridice pendinte (între care drepturile și privilegiile comunităților religioase) altfel spus, fixând calendele grecești ca termen de rezolvare a lor. Rezultatul: în fața neîncrederii evreiești, o neîncredere "în oglindă", uneori depresivă, din partea creștinilor autohtoni prinși între două focuri. Numitul Paul-Emile Botta este cel mai reputat dintre consulii generali care au susținut eforturile fraților și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și editorial, în antologia Romanian Poets (Yowa City, SUA, 1977), cu poeme traduse în engleză. Debutul în limba română are loc în 1982, cu volumul Călătorii de recunoaștere. Colaborează la revistele „Ramuri”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Steaua”, „Calende”, „Orizont”. A fost distinsă cu premii de revistele „Luceafărul” (1980) și „Tribuna” (1981), de Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din România (1996). În prezent este realizator de programe culturale la Radio Oltenia din Craiova. În cartea de debut, Călătorii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
M. Popa, „Călătorii de recunoaștere”, R, 1983, 1; Voicu Bugariu, „Călătorii de recunoaștere”, LCF, 1983, 15; Victor Marina, „Călătorii de recunoaștere”, ARG, 1983, 4; Bucur Demetrian, Poemul ca pasărea Phoenix, R, 1995, 11-12; Mircea Bârsilă, Ioana Dinulescu sau proba dedublării, „Calende”, 1997, 3-4; Al. Cistelecan, Ioana Dinulescu, în Dicț. scriit. rom., II, 101-102; Geo Vasile, Sarcasm pedepsitor, RL, 2000, 16; Bucur Demetrian, Poetul și sufletul său, R, 2000, 5-6; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 211-212; Grigore Grigurcu, Feminitate versus provincie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
1952-1957). Va lucra în calitate de economist la diverse întreprinderi din Pitești (1957-1983) și la Schela Moșoaia (1983-1990). Frecventează cenaclul patronat de Editura Tineretului și pe cel al revistei „Viața studențească”, este prezent cu versuri și în „Gazeta literară”, „Scânteia tineretului”, „Argeș”, „Calende” ș.a. A mai semnat Florea Stanciu Aluniș. Volumul de proză Drumețind prin Argeș (1987), care a constituit debutul editorial, nespectaculos, al lui S., este dominat de candoare, seninătate și entuziasm față de frumusețea naturii. Motivul călătoriei va sta și la baza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
să ne întoarcem puțin în timp: ați debutat publicistic cu eseul Poezia lui Mihail Celarianu (1967) în Suplimentul pentru literatură. Ați colaborat cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească", "Ramuri", "Astra", "Luceafărul", "Contemporanul-Ideea europeană", "Argeș", "Calende", "Literatorul", "Zburătorul", "Contrapunct", "Art Panorama", "Jurnalul literar", "Poesis", "Nord literar", "România. Kilometrul zero", "Filocalia", "Citadela", "Lumina", "Manuscriptum", "Litterae" (din Canada), precum și la reviste și ziare dâmbovițene: "Longitudini", "Litere", "Curier", "Târgoviștea", "Glasul cetății", "Dâmbovița", "Kindia", "Realitatea dâmbovițeană", "Târgoviștea Literară", ș. a. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dați voie în primul rând să vă mulțumesc pentru invitația pe care mi-ați adresat-o pentru acest interviu, sunt onorată să fiu alături de Dumneavoastră și să vorbim despre literatură. În viața literară, am debutat în 1991, în renumita revistă "Calende" din Pitești, cu un scurt fragment de proză. Revista era condusă atunci de reputatul poet și critic literar Nicolae Oprea. Acest debut literar al meu survine după ce, în câțiva ani anteriori, cei de liceu, obținusem mai multe premii naționale la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o dădeam, sprijinită pe argumentul prezenței celor mai mulți dintre noi cu colaborări remarcate în principalele publicații literare ale țării, în cele sibiene, în primul rând "Transilvania" și "Saeculum", și în câteva prestigioase reviste din capitală: "Revista Fundațiilor Regale", "Universul literar", "Vremea", "Calende" etc. La începutul lui 1945, în fine, când am putut să scoatem revista proprie, aceasta nici nu se putea chema altfel decât "Revista cercului literar". Paralel, se desfășura activitatea cenaclului nostru prin întâlniri săptămânale la care luau parte, în afară de "cerchiști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu Stancu Ilin și Constantin Hârlav); Leonid Dimov, Versuri, postfața edit., București, 2000; Dumitru Țepeneag, Prin gaura cheii, pref. edit., București, 2001. Traduceri: Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, București, 1992; ed. București, 2000. Repere bibliografice: N. Oprea, Țepeneag și onirismul estetic, „Calende”, 1998, 1-5; Octavian Soviany, Clasicul Țepeneag, CNT, 1998, 26; Costache Olăreanu, Aripile lui Țepeneag, ALA, 1998, 430; Daniel Cristea-Enache, Zâmbetul satisfăcut al criticii literare, ALA, 1998, 438; G. Dimisianu, O carte despre Dumitru Țepeneag, RL, 1998, 40; Diana Adamek, Lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
nici când am ieșit din uterul mamei mele. Ci în momentul în care am comis delictul care, în limba longobardă, se numește marhworfin, provocând declanșarea evenimentelor ce m-au condus spre Rotari. În zorii celei de-a cincisprezecea zile, la calendele lui mai, în anul 625 de la Întrupare. În ziua aceea eu, Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla Siriei, notar ducal în Cividale, născut la Concordia unde tatăl meu deținea bărci și afaceri, în timp ce căutam să mă întorc acasă, complet beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un mare respect, de vreme ce el citea în inima oamenilor și, nu știu dacă dăruit sau pedepsit fiind, era capabil să le prevadă viitorul. Am plecat de la domeniu la vremea când soarele împrăștia aburii albi ce se-nălțau din pădure, la calendele lui aprilie, cu patru cai, doi pentru mine și pentru Rotari, unul pentru bagaje și ultimul pentru Garibaldo și Ansoald, care cântăreau împreună cât un bărbat. Arialdo și Gundo ne-au escortat până la apa numită Tagliamento, unde și-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tău fiindcă nu te potrivești“. Deoarece am decis să folosesc, când și când, literele ebraice pentru a prevesti conținutul unor capitole, Peh este, fără îndoială, cea mai potrivită pentru cele ce urmează. Am ajuns la Brescia cu cinci zile înainte de calendele lui mai, după ce am petrecut Paștele la Verona, la reședința ducelui Maginulf, fiul lui Ansprando, mort de curând. Ne opriserăm doar să cerem găzduire pentru câteva zile în locuința sa, dar el ne-a îngăduit să rămânem cât aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care le făcusem în timpul călătoriei, și-mi mai rămâneau trei livre de argint. Le-am pus deoparte cu gândul la bucata de cruce, ca să o dotez cât mai curând cu o apărătoare mai acătării. Era cam cu patru zile înainte de calendele lui august când am sosit la Brescia; orașul se sufoca de arșiță. Anul 633 este pomenit pentru căldura aceea, dar și pentru lipsa ploilor și pentru faptul că orașul aproape că n-a fost atins de o molimă de dizenterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o să fii în stare s-o refuzi, dar te rog ca totul să rămână secretul nostru. Gaila m-a rugat s-o reînhumezi pe Romilde într-un loc binecuvântat, ducându-i resturile în biserica Gruse. Mai erau două zile până la calendele lui decembrie, anul 643, și Rotari, chiar în aceeași zi, și-a promulgat în chip solemn edictul privind codexul de legi, de față cu o mulțime de longobarzi înarmați. În a treia zi după echinocțiul de primăvară am plecat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
brațele lui Rotari. Tocmai mâncase ceva ușor la umbra unui cireș mare din grădină, și, grație Celui Milostiv, fără vreun horcăit, a încremenit pe loc, dându-și duhul. Aceasta s-a petrecut la a noua oră, a treia zi de la calendele lui octombrie, în joia Arhanghelului Mihail, în anul de la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos 651, a noua perioadă de la anul 313. A murit în etate de patruzeci și unu de ani, cinci luni și șase zile. Pavia era în doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Antichitate în Orientul Mijlociu - maniheismul Armă medievală din secolul al IX-lea cu un singur tăiș și cu vârful curb, specifică populațiilor germanice în perioada migrației Încă era în vigoare calendarul iulian ce se bazase la origini pe fazele Lunii; astfel „calende înseamnă prima zi a fiecărei luni sau ziua Lunii noi, iar „ideile“, ziua Lunii pline. Termen derivat de la numele lui Arie (Arius, Libia 256-Constatinopol 336), călugăr și teolog egiptean, autor al doctrinei cristologice, condamnate la primul conciliu de la Niceea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de aprecierea poetului Miron Radu Paraschivescu. Cea dintâi carte, Mai jos cu o noapte, care include versuri, îi apare în 1993. Colaborează cu versuri, proză și articole de critică la revistele „Tânărul scriitor”, „Luceafărul”, „România literară”, „Familia”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Argeș”, „Calende” ș.a. În 1982 este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor în cadrul primei ediții a Concursului de proză scurtă „Marin Preda”. Ca prozator, G. a publicat inițial în volume colective: Reliefuri - Debut ’88 (1989) și Preludii epice (1990), o carte personală de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
Toamna unui învățător, București, 2003. Repere bibliografice: Ion Cristoiu, Prezumția de talent, în Preludii epice, București, 1990; Lucian Chișu, Ethos și lirism, L, 1993, 33; Aurel Martin, O aventură existențială, LCF, 1993, 28; Mircea Bârsilă, „Mai jos cu o noapte”, „Calende”, 1994, 6-7; Cristea, Teleorman, 289; Geo Vasile, Mâhnire ecologică, LCF, 1997, 6; Nicolae Prelipceanu, „Posibilă glorie”, RMB, 1999, 27 iulie; Simion Bărbulescu, Lecturi, LCF, 2000, 15. D.Mr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 104-107; Ion Cristofor, O exegeză bacoviană, TR, 1996, 21; Gheorghe Grigurcu, Caragiale și demonii, RL, 1997, 20; Borbély, Xenograme, 61-64; Micu, Scurtă istorie, IV, 155; Dicț. scriit. rom., II, 252-253; Nicolae Oprea, „Caragiale”, „Calende”, 1999, 2; Petraș, Panorama, 290-292; Irina Marin, Paradigme caragialiene, RL, 2003, 12; Sergiu Ailenei, Sub semnul lui Dionysos, CL, 2003, 7. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
Au urmat alte romane și culegeri de nuvele ori povestiri, texte ale sale fiind incluse în antologii alcătuite de Dan Silviu Boerescu sau de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa. După 1989 colaborează la „Viața românească”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Calende”, „Contrapunct”, „artPanorama”, „Observator cultural”, „Argeș”, „Ex-Ponto”, „Suplimentul de cultură” ș.a. În 2000 se alătură criticului Tudor Cristea, fondând la Găești revista „Litere”. Cu pseudonimul M. V. Pop semnează nenumărate articole despre muzica rock în revistele „Vox Pop-Rock”, „Rocker”, „Art & Roll”, „Sunete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
Woolf, John Banville, Julio Cortázar, din poezia contemporană americană și franceză, din literatura elvețiană, norvegiană, portugheză, braziliană, arabă și chineză, precum și versiuni în limba franceză pentru texte poetice românești. Revista are reacții polemice prompte la rubricile „Capse”, „Para(n)teze”, „Calendele lui...” ori la cea destinată dezbaterilor, intitulată „Dialoguri incomode”. I.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286032_a_287361]
-
la Valahia nu puțină necinste este” (Mihai Cantacuzino, Ghenealoghia Cantacuzinilor, ed. N. Iorga, București, 1902, p. 252). 407. Vezi Nicolae Iorga, Viața femeilor..., p. 37. 408. Ion Neculce, op. cit., p. 75. 409. Vezi Ion Moise, Toponimie și istorie argeșeană, Editura Calende, 1992, Pitești, pp. 25-26. 410. Vezi Documente privind istoria României, (D.I.R.) A Moldova (sec. XIV-XVII) Indicele numelor de locuri, volum întocmit de Alexandru I. Goanță, Editura Academiei Române, București, 1990, p. 26. 411. Op. cit., p. 270. 412. Ibidem, pp. 222, 271
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
r[e]liquiaru[m] sepultur[a] consercr[ata] uideatu[r] 'ca să pară a fi onorat cu înmormântarea cuvenită a rămășițelor' (Pârvan, Ulmentum II, nr. 25, Ulmentum) b. ut faciant pri(die) Kal(endas) Iunias hoc loco 'ca să facă (...) în ajunul calendelor lui iunie în acest loc' (CIL III, 7526 b., Vadu) Propozițiile relative prezintă situații în care verbul nu este plasat în poziția canonică, i.e. la sfârșitul propoziției: (141) a. mariti cui multum dilecta fui ego Marcelina pro merita. 'soțului căruia
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
calitate în care a determinat realizarea, la Editura Paralela 45, a colecției „Scriitorii orașului Pitești” și apariția revistei „Cafeneaua literară”, al cărei redactor-șef adjunct este. A debutat cu poezie în revista „Argeș” (1968). A colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Calende”, „Echinox”, „Tribuna”, „Familia”, „Argeș”, „Reflex” ș.a. Debutul în volum l-a constituit placheta de versuri Departele Epimenides (1976); au urmat alte cărți de poezie: Depărtarea lăuntrică (1980), Călătorie spre sine (1984), Discurs despre liniște (1989), Deasupra tenebrelor (2001), Opium (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
Pitești, 2001; Chipurile poetului (în colaborare), Pitești, 2001; Opium, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 69-70; Alex. Ștefănescu, Șapte cărți de poezie, „Săgetătorul”, 2001, 204; Gh. Mocuța, Virgil Diaconu, „Deasupra tenebrelor”, „Arca”, 2001, 7-9; Mircea Bârsilă, „Deasupra tenebrelor”, „Calende”, 2002, 2; Nicolae Oprea, „Tratatul despre întuneric” al poetului, „Calende”, 2002, 3-5; Dan Stanca, „Deasupra tenebrelor”, RMB, 2002, 30 martie; Radu Vancu, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu, T, 2002, 4; Ioan Moldovan, Opiumul poemelor, 2002, 6; Nicolae Prelipceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 69-70; Alex. Ștefănescu, Șapte cărți de poezie, „Săgetătorul”, 2001, 204; Gh. Mocuța, Virgil Diaconu, „Deasupra tenebrelor”, „Arca”, 2001, 7-9; Mircea Bârsilă, „Deasupra tenebrelor”, „Calende”, 2002, 2; Nicolae Oprea, „Tratatul despre întuneric” al poetului, „Calende”, 2002, 3-5; Dan Stanca, „Deasupra tenebrelor”, RMB, 2002, 30 martie; Radu Vancu, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu, T, 2002, 4; Ioan Moldovan, Opiumul poemelor, 2002, 6; Nicolae Prelipceanu, Retorică și mister, RMB, 2002, 25 iulie; Paul Aretzu, Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]