361 matches
-
a fost instalată pe locul vechii piețe a zarafilor. 192. Primăria orașului București a funcționat până în 1882 într-o casă veche cu două etaje, pe malul Dâmboviței, la capătul străzii Bazaca (astăzi dispărută), în apropiere de Hala Centrală. 193. Podul Calicilor sau Podul Caliței, dar nu Galiției, cum notează greșit Bacalbașa. 194. Strada Ion Câmpineanu intersectează strada Știrbei-Vodă în spatele Palatului Regal. 195. Dacă ne referim numai la zona centrală a Bucureștilor de pe la 1870, enumerația lui Bacalbașa (cu unele omisiuni: clădirea Teatrului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a pricopsit Dându-le de ros ciolane De cum a venit! Însă... termenul sosește E apropiat Și tronul se despărțește De ăst blestemat! Străinul, v-o spui eu, pică Căci e de nimic Și de lege n-are frică Ca orice calic. Când se vede deodată Cum nu a gândit: Stăpân p-o țară bogată Pentru jăfuit!] Unire numai să fie Români între voi Și veți scăpa de hoție Și chiar de Nemțoi!“ Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat Și cântarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mișei, Împletiți cununele Să-ncoronați cadrele! Paparudele! Di ha, paparudele Că chiar bizdadelile Au încălțat cizmele Și bat mahalalele... Paparudele! Ci mai joacă, deodată, Că puterea nu-i plouată Ci e curat nedormită Și de jurați răfuită... Iar voi, slujbași Calici și lași, Strângeți-i proptelile Să nu-și lase buzele, Paparudele! Di ha, paparudele! Nemții fac hoțiile Ciocoii iau dările Conții-și rup pingelile! Paparudele! 17 etc., etc 412 addenda 17. „Paparudele“, Ghimpele, an. XIII, nr. 11, 30 aprilie 1872
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Fieschi 130, 132; „La Iancu“ 132; Kubler 116; Oteteleșanu (Terasa) 115, 156; „La Podul de fier“ 118, 134; „La Radu“ 133; 67; Riegler 120, 134, 162; Stadt Pesth (Orașul Pesta) 118, 138; Ströbel 133; Tripcovici 116 Calea: Craiovei (Podul Caliței, Calicilor; Calea Rahovei) 128, 143, 222, 446, 450, 451; Dorobanților (strada, șoseaua Herăs trăului) 136, 143; Dudești 144; Griviței (ulița; strada Calea Târgoviștei) 122, 128, 359, 376; Moșilor (Podul Târgului de Afară) 109, 128, 130, 144, 179, 183, 400, 403; Plevnei (Podul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
șoseaua Herăs trăului) 136, 143; Dudești 144; Griviței (ulița; strada Calea Târgoviștei) 122, 128, 359, 376; Moșilor (Podul Târgului de Afară) 109, 128, 130, 144, 179, 183, 400, 403; Plevnei (Podul de pământ; strada Belvedere) 128, 139; Rahovei (Podul Caliței, Calicilor; strada, Calea Craiovei) 50, 128, 144, 222; ȘerbanVodă 128, 148, 258, 260, 395; Târgoviștei (Calea Griviței) 122, 128, 358, 359, 376; Victoriei (Podul, Calea Mogoșoaiei) 41, 49, 112-123, 126, 128-131, 134, 136, 139, 142, 144, 146, 147, 160, 162, 184, 298
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
146, 162, 391, 400; Unirii (Ghica; Piața Mare) 128, 130, 253; Universității 126, 127, 216, 228; Vic toriei („capul Podului“) 113, 117, 122, 123, 143; 21 Decem brie 1989 127, 228 Piața de flori: 128 Piața zarafilor: 128 Podul: Caliței (Calicilor; strada, Calea Craiovei; Calea Rahovei) 128; Mogoșoaiei (Calea; Calea Victoriei) 37, 49, 113-115, 117, 118, 120-122, 128, 129, 131, 134, 146-148, 160, 168, 188, 201, 222, 253, 299, 348, 358, 359, 368, 376-378, 391, 392, 397, 419, 420; de Pământ (strada Belvedere
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
organizat în lobi, de obicei 8-10. Fiecare lob este alcătuit dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală. Fiecare papilă drenează urina într-un calice mic. Calicele mici se unesc pentru a forma un calice mare. Urina apoi coboară în bazinetul renal (pelvis). Din pelvis, ureterele coboară până la vezica urinară. 23. Vascularizația renală La cea mai mare parte dintre organe, dispunerea arterelor, venelor și capilarelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală. Fiecare papilă drenează urina într-un calice mic. Calicele mici se unesc pentru a forma un calice mare. Urina apoi coboară în bazinetul renal (pelvis). Din pelvis, ureterele coboară până la vezica urinară. 23. Vascularizația renală La cea mai mare parte dintre organe, dispunerea arterelor, venelor și capilarelor servește la distribuirea uniformă a sângelui prin organ. La nivel
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
porci, erizipel la oameni bubat - vărsat, variolă buburuză - fărîmătură budăi - vas de lemn pentru pro duse lactate buhai - taur bulboană - vîltoare buratec - brostac, brotac burcă - turtă de mălai burete - aluniță butoare - scorbură C cahlă - partea coșului prin care iese fumul calici (a) - a schilodi canaf - cănaf, ciucure cange - prăjină cu cîrlig capiște - loc în care se păstrează osemintele căciulie - căpățînă călugărior-breben - plantă călușar - călăreț căpchiat - nebun căpistere - covată de cernut făină căpușnic - plantă căpută - partea de deasupra a labei piciorului cătușnică
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
1961; B. Blazer, Prea mult pentru o seară, București, 1962; Ladislav Mnacko, Moartea se numește Engelchen, București, 1962; Pavel Kohout, A treia soră, București, 1963; Václav Havel, Garden Party, București, 1965, Ispita, București, 1991, Viața în adevăr, București, 1997, Opera calicilor (Caruselul), București, 2000; Alena Vastrá, Cine sapă groapa altuia, București, 1965; Karel Capek, Krakatit, București, 1967, Fabrica de absolut, București, 1969, Echipa întâi, București, 1974; L. Smocek, Labirintul, București, 1967; Josef Toman, După noi, potopul!, București, 1968, Don Juan. Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
Face gimnaziul la Beiuș, studii „preparandale” la Arad, un curs „complementar” la București (1906) și va fi învățător în câteva localități bihorene; este pensionat în 1928. Colaborează la „Almanahul învățătorilor români”, „Banatul literar”, „Biserica și școala”, „Bunul econom”, „Calendarul diecezan”, „Calicul”, „Cele trei Crișuri”, „Familia”, „Foaia literară”, „Foaia poporului”, „Gazeta de Vest”, „Gazeta poporului”, „Izvorașul”, „Luceafărul literar”, „Poporul român”, „Revista critică-literară”, „Rânduri”, „Sibiul umoristic”, „Șezătoarea”, „Timișana”, „Tribuna poporului” ș.a. Ca elev la Beiuș, S. citea „Familia”, unde era interesat cu deosebire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
că publicația se va ocupa și de „întâmplările locale, din toate părțile locuite de români”. Rubrici mai importante: „Urzică Scandalgrafescu”, „Cocoana Gurădulce”, „Sus, Marcule”, „Stan Pățitul”, „Din filosofia lui Amnariu”, „Știri telegrafice”, „Baba Hârca”, „Umblând printre oameni”, „Vuța și Chiva”, „Poșta Calicului”. Sunt publicate versuri, proză, scenete de profil, dar și sentințe morale sau articole politice pe ton grav, precum și lirică sentimentală. Se reproduc pagini din G. Ranetti, G. Topîrceanu (Romanță autumnală, Balada unui greier mic), Otilia Cazimir. Se republică din scrierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286033_a_287362]
-
în limba turcă înseamnă „înțeleptul”. Se trăgea dintr-o familie cu zece copii, soarta lovind crunt pe părinți, dintre toți numai el rămânând în viață. Neștiutor de carte, M. și-a câștigat existența cu negoțul ambulant de mărunțișuri pe Podul Calicilor de lângă Tribunalul din București sau prin târgurile muntenești, ademenindu-și clenții cu vorbe meșteșugite: „O gheată pe bani, alta de pomană” sau „Marfă ruptă gata pe un sfanț bucata”. Curând îi vine ideea să tipărească niște cărticele cu anecdote, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n spini,/ Se plimbă toamna prin grădini/ [...] Pe stradă trece-un mort calic,/ Vântul merge după dric” (Preludiu de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
unor dascăli și al unor călugărițe din mănăstiri" (cf. Mănoiu, Epureanu, 1996, p. 5). Conform Elenei Zamfir, anul 1775 reprezintă, odată cu apariția primei legi de protecție a copilului, începutul asistenței sociale moderne în spațiul românesc. De asemenea, "alături de breslele de calici și mănăstirile-spital pentru săraci, bolnavi și străini, apar Cutia Milei, Orfsnotrofia, Epitropia Sărmanilor Evgheniți. Funcționarea acestora din urmă a fost recunoscută și reglementată de Regulamentele Organice, astfel încât nu ni se pare deplasat să le considerăm embrionul asistenței sociale moderne românești
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în Letopisețul cantacuzinesc, iar mai târziu oferă motive de inspirație pentru Țiganiada, epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Povestirile sunt prelucrate de Petre Ispirescu în Viața și faptele lui Vlad-Vodă Țepeș, una dintre anecdote servește drept punct de plecare în piesa Praznicul calicilor de Mihail Sorbul, după cum imaginea voievodului este evocată după alte câteva decenii în „tragedia populară” A treia țeapă de Marin Sorescu. Vlad Țepeș din povestirea germană devine în romanul Contele Dracula (1897) al irlandezului Bram Stoker prototipul, de largă circulație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
prin abrogarea tuturor legilor antisemite promovate de fostul conducător al României. De altfel, după cum am demonstrat pe baze strict documentare, inițiatorii primelor „celule” comuniste pe meleagurile Fălciului, Tutovei și Vasluiului au fost evreii „înfrățiți” de circumstanță și cu unii români calici. Deoarece prin Convenția de Armistițiu țara noastră fusese obligată să participe cu un număr important de militari la efortul de război, greul a căzut pe umerii celor rămași acasă. La data de 13 septembrie 1944, generalul Aldea semna circulara nr.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
între care „Junimea literară”, „Azi”, „Familia”, „Pagini literare”, „Societatea de mâine”, „Viața literară”, „Calendarul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Bucovina literară”, „Limba română” ș.a. Redactor la „Glasul Bucovinei” și „Deșteaptă-te, creștine!”, în 1931 va scoate, împreună cu alți colegi, revista șapirografiată „Gâtița calicilor”; în anii următori e în redacția altor publicații: „Pana literară” (1933), „Orion” (1933-1935), „Argonaut” (1934), „Nord” (1938). După 1944 va colabora la „Familia”, „Gaudeamus”, „Crișana”, „Filobiblon”, „Nebănuitele trepte”, „Orizont”, „Limbă și literatură”, „Cercetări de limbă și literatură”, „Țara Crișurilor”, „Vatra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
o competiție și cu Regele varului, și îl biruie, provocându-i moartea. Dar nici puterea, nici mărirea lui nu durează. Când se crede invincibil și, în consecință, se întrece pe sine în aroganță, norocul îl părăsește, doctorul ajungând din nou calic. Nu numai teatrul lui V. va reveni în actualitatea literară postum, ci și memorialistica, din care fragmente răzlețe apăruseră în „Sburătorul”, „Curentul familiei”, „Rampa” și ultimul mult mai încoace, în 1979 (în „Manuscriptum”). Șerban Cioculescu își amintește a-l fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
ușile și alergau în cîmp, în lanuri nesfîrșite, așezîndu-se pe burtă. Copiii se întorceau în posturile de supraveghere și țineau părinții la curent cu mișcările balaurului. Femeile se adunau mai multe la un loc, de obicei la familia cea mai calică, pentru a comenta evenimentul. Cele din calicime își dădeau cu părerea că lor, la o adică, n-au ce să le ia. Porcul este la coliba din Sărătură. Găini n-am decît două și nimeni nu le poate prinde, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dorit caz, să nu aibă nimeni nimic. Adică să crape toți de foame, nu numai noi. Calicii ăștia afurisiți nu ne călcau pragul casei și din exploatatori nu ne mai scoteau. Eu înțelegeam perfect că totul va aparține poporului și calicilor nu le va mai aparține nimic. Din acest motiv, cînd un IMS a poposit în Ghireni, am alergat să vedem ce minune mai are poporul. Ce frumos mai torcea motorul și cu ce pasiune mai freca șoferul tabla frumos vopsită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
început, pe vremea celui care masacra doar el jivinele țării, era doar cîte un pîrlit de posesor de pușcoci. Spre bucuria sălbăticiunilor. În nordul Moldovei avea pușcă doar Ion Saldaru și era nedespărțit de aceasta. Avea reputația de cel mai calic om din Europa și poate chiar din Eurasia. Căsuța, care adăpostea o droaie de copii, avea o singură cămăruță, ocupată de un soi de sobă zidită și care servea și de pat comun. Soba încălzea cărămizile, făcute din cenușă, nisip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cît de faptul că acesta n-a văruit casa, n-a reparat-o, n-a făcut nimic pentru a o face mai locuibilă. Povestea este încîlcită, continuă avocatul. Securistul era una din oile negre din ramurile colaterale ale sculptorului. Un calic, slugă la neamurile sale bogate și cultivate. Comunismul l-a acceptat și el l-a indicat drept "exploatator" pe unchiul său care "l-a obidit și pe care l-a slugărit". Adăugînd și cuvîntul "legionar", delațiunea s-a soldat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asigurat nemurirea! O să-l botezăm Salvatore, adică Salvatorul, femeie. Dar, Toadere, nu-i nume românesc, scîncea lehuza. Dar ce, eu îs român? Îs român cu sufletul, dar sîngele, ehe, este albastru, de viking! Nu te prosti, Toader, taică-tu era calicul satului, lucra pe la toți cu ziua... Toanto, și bogații, și regii mai sărăcesc în timp, dar le curge prin vene sînge albastru... Ha, ha, poate rachiu... Ce știu femeile?! Nu? Toader nu lua în seamă trăncăneala unei femei proaste, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și filologul își riscă pielea fiindcă poate, într-un fel, dacă nu să clădească și să destrame un regat, cel puțin să-l incite la asta pe Luther, care aruncă șpalturile în fața Romei și sfîrșește prin a se întoarce împotriva calicilor și prin a-i pune la zid cu una din cărțile sale, Împotriva bandelor asasine jefuitoare ale țăranilor. Patru sute de ani mai tîrziu, vă veți întîlni cu un dezastru asemănător, de aceeași ferocitate, la specialiștii noilor transmisiuni care nu știau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]