574 matches
-
imperiului. Imperiul Chola din India și Imperiul Fatimid din Egipt au atins zenitul în influența militară internațională. Imperiul Chalukya de Vest, rivalul Chola, a început să prindă puteri spre sfârșitul secolului. În Orientul Mijlociu, turcii selgiucizi își încep ascensiunea pe ruinele Califatului Abbasid. În Japonia, clanul Fujiwara a continuat să domine treburile statului. În America centrală, civilizația toltecă și cea mixteca au înflorit, în America de Sud prosperă cultură Huari , iar în America de Nord-cultură Mississippi. În Ucraina se dezvoltă principatul Rusiei Kievene. În
Secolul al XI-lea () [Corola-website/Science/298554_a_299883]
-
controlau acțiunile împăratului japonez, tratat că o marionetă de-a lungul perioadei Heiane. În Orientul Mijlociu, Imperiul Fatimid din Egipt era de la ascensiune la declin, la fel că și Imperiul Bizantin. Selgiucizii în schimb își făceau debutul pe scenă pe ruinele califatului abbasid. În Nigeria se dezvoltă orașe-state, regate și imperii că regatele Hausa și Dinastia Borno în nord, Oyo și regatele Benin în sud. În Coreea, conducătorii regatului Goryeo concentrau puterea și autoritatea prin intermediul nobililor, înfruntând însă invaziile khitanilor.
Secolul al XI-lea () [Corola-website/Science/298554_a_299883]
-
Denumirea de califat provine din arabă: "khilăfa" respectiv "khalīfatu rasūl Allăh" (arab: خليفة رسول الله, DMG Ḫalīfa, plural Ḫulafăʾ, "urmaș, calif, locțiitor" al Profetului). Conducătorul sau monarhul unui califat în lumea arabă se numea calif. Format prin unirea triburilor arabe, fiind favorizat de
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
Denumirea de califat provine din arabă: "khilăfa" respectiv "khalīfatu rasūl Allăh" (arab: خليفة رسول الله, DMG Ḫalīfa, plural Ḫulafăʾ, "urmaș, calif, locțiitor" al Profetului). Conducătorul sau monarhul unui califat în lumea arabă se numea calif. Format prin unirea triburilor arabe, fiind favorizat de răspândirea religiei islamice, el și-a extins dominația în Asia, Africa și Europa. Dar întinderea mare a imperiului, diversitatea stadiilor de dezvoltare a populațiilor subjugate și
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
religiei islamice, el și-a extins dominația în Asia, Africa și Europa. Dar întinderea mare a imperiului, diversitatea stadiilor de dezvoltare a populațiilor subjugate și necontenitele răscoale, tendința de autonomie a marilor nobili au cauzat destrămarea lui în mai multe califate: Mohamed n-a avut fii și nu a stabilit cine să-i fie urmaș, și nici modul de alegere a unui succesor. După moartea lui în anul 632 se întrunesc conducătorii musulmani, unii au susținut ca urmaș al profetului pe
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
aleg (chalifat rasul Allah) pe socrul profetului Abu-Bakr care era tatăl soției celei mai iubite și mai tinere a lui Mohamed Aischa bint Abi Bakr. În anul 634 este ales al doilea calif „Umar ibn al-Khattab”. În timpul său se extinde califatul musulman, ocupând Siria (635-636), Irak/([Mesopotamia) (636) și Egiptul (639-642). Expansiunea islamică continuă prin victoria musulmanilor de la Nehawend (în sud la 300 km de Teheran), contribuind la destrămarea imperiului Sasanid din Iran. Al treilea calif „Uthman ibn Affan”, un ginere
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
continue politica de expansiune. Astfel în timpul califului „Abd al-Malik” și „al-Walid I” la începutul secolului VIII va fi cucerit Maghreb,(Tunisia, Algeria, Maroc ) Andaluzia (Spania), Transoxania (Asia centrală cu orașele Samarkand și Buhara) și Valea Indului (din India) atingând apogeul califatului. Cu toate izbânzile obținute de califi, rămâne mai departe o opoziție și dezbinare musulmană, astfel prin războaie interne în anul 744 dianstia Omeiadă slăbită, va fi înlăturată de la putere prin răzvrătiții afgani din Korasan sub conducerea lui Abu Muslim (700-755
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
Omeiadă slăbită, va fi înlăturată de la putere prin răzvrătiții afgani din Korasan sub conducerea lui Abu Muslim (700-755) care devine calif 749, eveniment marcat de începutul dinastiei Abbasid. După instaurarea noii dinastii ajunge Irakul cu capitala Bagdad centrul politic al califatului. ul cunoaște o înflorire economică și culturală în timpul califului Harun al-Rașid (786-809) care devine renumit prin basmele arabe „1001 de nopți” povestite de Șeherezada. Prin creșterea aparatului administrativ și a birocrației, califii cedează din puterea politică, demnitarilor de stat ca
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
puterea politică, demnitarilor de stat ca de exemplu vizirii. Aceasta atrage după sine și fragmentarea imperiului în secolul IX în emirate independente (ca: Aghlabizi, Tulunizi, Tahirizi și Samanizi). La începutul secolului al X-lea fragmentarea politică continuă prin formarea de califate independente în Maghreb și Andaluzia a dinastiei Fatimide și Umayyade. Pe la mijlocul secolului X califatul din Bagdad pierde definitiv controlul politic, puterea fiind preluată de buyzi persani respectiv de turci (Seliuken (1038-1194)), califii devenind numai conducători spirituali ai musulmanilor. Urmează o
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
fragmentarea imperiului în secolul IX în emirate independente (ca: Aghlabizi, Tulunizi, Tahirizi și Samanizi). La începutul secolului al X-lea fragmentarea politică continuă prin formarea de califate independente în Maghreb și Andaluzia a dinastiei Fatimide și Umayyade. Pe la mijlocul secolului X califatul din Bagdad pierde definitiv controlul politic, puterea fiind preluată de buyzi persani respectiv de turci (Seliuken (1038-1194)), califii devenind numai conducători spirituali ai musulmanilor. Urmează o perioadă în secolul al XII-lea când califii reușesc să recâștige influența politică. ul
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
de sultanul mamelucilor Baibars (1223 - 1277), va fi calif pe tronul din Cairo, având însă numai o funcție spirituală. Conform legendei șiite, califii sunt descendenții lui „Ali ibn Abi Talib” și soției lui „Fatima”, fiind întemeiat în anul 909 un califat în Ifriqiya (Tunisia, Algeria de est și Tripolitania) extinzându-se în toată Algeria, Siria, Sicilia și Egipt, ajungând ca în1059 să controleze și Bagdadul. Urmează o perioadă de decădere a dinastiei fiind în 1171 complet înlăturată de sultanul de origine
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
o perioadă de decădere a dinastiei fiind în 1171 complet înlăturată de sultanul de origine curdă Saladin (1137-1193). Ultimul care a supraviețuit, măcelul familiei Omeiazilor (750) efectuat de Abbasizi, se refugiază în Andaluzia unde întemeiază în 929 împreună cu urmașii săi Califatul din Cordoba care se va fragmenta în anul 1031. In secolul XII și XIII are pretenții familia Almohadă (dinastie berberă (1147-1269) din Mahgreb) și Hafsidă (dinastie (1229-1574) din Tunisia de azi) asupra califatului din Cordoba. Califii din Anadaluzia (fam. Fatimidă
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
unde întemeiază în 929 împreună cu urmașii săi Califatul din Cordoba care se va fragmenta în anul 1031. In secolul XII și XIII are pretenții familia Almohadă (dinastie berberă (1147-1269) din Mahgreb) și Hafsidă (dinastie (1229-1574) din Tunisia de azi) asupra califatului din Cordoba. Califii din Anadaluzia (fam. Fatimidă și Umayyadă) nu sunt recunoscuți de califii suniți din Bagdad ca și de califii din dinastiile Hafside și Alnmohade (Mahgreb). Din secolul XIII au pretenții mai multe familii musulmane de a primi titlul
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
și de califii din dinastiile Hafside și Alnmohade (Mahgreb). Din secolul XIII au pretenții mai multe familii musulmane de a primi titlul de calif care a devenit numai un titlu onorific. În anul 1517 reușesc sultanii osmani turci să întemeieze Califatul Osmanilor (1517-1924). Titlul religios de calif fiind pretins de sultani mai ales în secolul XIX, prin care caută să realizeze unirea religioasă a musulmanilor contra atacurilor tot mai intense a lumii creștine. După înfrângerea definitivă a Osmanilor în anul 1918
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
caută să realizeze unirea religioasă a musulmanilor contra atacurilor tot mai intense a lumii creștine. După înfrângerea definitivă a Osmanilor în anul 1918 (Primul război mondial), sultanul este înlăturat Turcia fiind declarată republică 1923, iar în 1924 guvernul turc desființează califatul. Hotărârea guvernului turc de desființare a califatului, produce proteste în lumea musulmană. Regele „Husain ibn Ali” din (vestul Arabiei) Hedșa (1917-1924) susținut de englezi pretinde ca urmaș a lui Mohamed titlul de calif, această pretenție fiind spulberată de regele Arabiei
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
contra atacurilor tot mai intense a lumii creștine. După înfrângerea definitivă a Osmanilor în anul 1918 (Primul război mondial), sultanul este înlăturat Turcia fiind declarată republică 1923, iar în 1924 guvernul turc desființează califatul. Hotărârea guvernului turc de desființare a califatului, produce proteste în lumea musulmană. Regele „Husain ibn Ali” din (vestul Arabiei) Hedșa (1917-1924) susținut de englezi pretinde ca urmaș a lui Mohamed titlul de calif, această pretenție fiind spulberată de regele Arabiei Saudite „Abd al-Aziz al Saud” din Nadshd
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
politic și religios „Muhammad Ahmad al-Mahdi” (1844-1885) din Sudan se întitulează de asemenea ca și califi, azi fiind denumiți „al-Khalifa” cu reședința în Omdurman. Revolta condusă de „Muhammad Ahmad al-Mahdi” contra colonialismului este una dintre cele mai reușite mișcări africane. Califatul din Omdurman durează o perioadă de 15 ani, fiind distrus în 1898 de trupele militare anglo-egiptene.
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
de hăituiți, aceștia au început să practice mutilarea femeilor prin ceea ce este cunoscut în etnografia continentului negru ca „discuri labiale”. Această metodă avea rolul de a face femeile neatractive pentru arabii aflați mereu în căutare de „carne tânără” pentru haremurile califatului . Dar arabii nu capturau negrii doar pentru delicii sexuale, ei utilizându-i și pentru munca în robie, așa cum se știe, de exemplu, din episodul revoltelor negrilor din Irak (868 - 883 e.n.; însă negrii a fost utilizați ca sclavi în minerit
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
în munții Djebel-er-Ras având granița cu Principatul de Antiohia; în sud până la Nahr el Kelb (Pasul Câinelui), fortăreață naturală între Regatul de Ierusalim și comitat. La est până la valea râului Oronte (granița la mijlocul secolului al XII-lea) dincolo aflându-se califatele selgiucide. La est marea. avea în dependeță vasalică 8 seniorii: Raymond de Saint Gilles, unul din membrii marcanți ai primei cruciade, hotărăște că nu se poate mulțumi doar cu iertarea tuturor păcatelor și cele două fortărețe primite (Tortose și portul
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Domnului va fi protejată pentru a fi folosită de creștini. O moschee dedicată lui Umăr(Moschea lui Umăr) a fost ridicată chiar lângă biserică, pe locul unde se considera că Umăr s-a rugat. Betleemul a ajuns apoi sub controlul califatelor islamice ale umaiazilor în sec 8 și apoi ale abasizilor în sec 9. S-a păstrat o însemnare a unui geograf persan despre o biserică foarte bine prezervata și foarte venerata ce există în oraș. În 985 geograful arab Al-Muqaddas
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
colonia a fost redenumită "Iliberis", însă nu există detalii despre aceasta din timpul stăpânirii romane. În 711 Granada a fost cucerită de mauri, și redenumită "Ilbira Garnata", în 756 a fost reconstruită (sub numele de „Garam Garnata”) iar după căderea Califatului Cordobei a devenit de câteva ori reședintă a unor dinastii importante ale Andaluziei. Astfel, în secolul XI dinastia Ziri s-a extins de aici peste o mare parte din sudul Andaluziei, înainte să fie învinși de almoravizi. După alungarea almohazilor
Granada () [Corola-website/Science/297878_a_299207]
-
precum și amploarea contactelor comerciale și militare dintre civilizații. În Europa, declinul Imperiului Roman, dezurbanizarea și depopularea, precum și scăderea nivelului de trăi a dus la conceptul de "Epoca întunecată", deși în estul Mediteranei, Imperiul Bizantin a prosperat până în 1204. De asemenea, califatele islamice și China au înflorit pe plan cultural și economic. În Europa, depopularea, dezurbanizarea, invaziile și migrațiile populațiilor, începute în antichitatea târzie, au continuat pe parcursul evului mediu mijlociu. Invadatorii barbari, incluzând populații germanice variate, au format noi regate pe teritoriile
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
mijlociu. Invadatorii barbari, incluzând populații germanice variate, au format noi regate pe teritoriile fostului Imperiu Roman de Apus. În secolul al VII-lea, nordul Africii și Orientul Mijlociu, ce fuseseră cândva teritorii ale Imperiului Roman de Est au ajuns sub stăpânirea Califatului, un imperiu islamic, fiind cucerite de succesorii lui Mahomed. Deși s-au desfășurat schimbări substanțiale în societate și structurile politice, ruptura dintre antichitate și evul mediu n-a fost completă. Imperiul Bizantin a supraviețuit și s-a menținut ca o
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
din roadele muncii lor direct categoriilor privilegiate și statului. Unele monarhii teritoriale foarte întinse își afirmau vocația universală, având idealul de a cuprinde întreagă lume, ca Imperiul Chinez, statele ca Bizanțul, Imperiul Carolingian, Imperiul Romano-German ce revendicau tradiția imperială romană, Califatul Arab, Imperiul Mongol, Imperiul Otoman, Imperiul Incaș sau imperiul lui Carol Quintul. Papalitatea avea de asemenea vocație universală. Totuși, și cei mai aprigi războinici cuceritori trebuiau să recunoască existența altor state și instituiau familii simbolice ca regi, suveranii erau vasalizați
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
calif, Usman, între anii 650 și 656, care a poruncit alcătuirea unui exemplar model, care să înlăture toate diferențele survenite cu timpul între versiuni, acest exemplar rămânând fundamental până acum. El a trimis copii ale acestui exemplar în toate provinciile califatului și a ordonat ca toate celelalte variante să fie distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc însă de un proces mai gradual chiar decât cel prezentat de tradiție, Coranul fiind rodul unei munci redacționale ale cărturarilor islamici
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]