319 matches
-
postul Oltenia TV. A debutat cu versuri în „Ramuri” (1986) și editorial, cu placheta În margine, apărută în 1995. Colaborează cu versuri și cronici literare la „Ramuri”, „Vatra”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Timpul”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „ArtPanorama”, „Calende”, „Euphorion”, „Mozaicul”, „Caligraf”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A fost distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor pentru cartea de debut, ca și pentru volumele Fincler (1997) și Fundătura Homer (2002). C. aduce în versuri o zonă de trăire specifică, o viziune calmă în
COANDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
în valore ca în secolul al XV-lea). Dar nu mai este și în inima parizianului. Nu există ruptură absolută, bineînțeles. Cu atît mai puțin astăzi între "era McLuhan" și "era Gutenberg" decît ieri între aceasta din urmă și era caligrafilor. Cultura tipăriturii nu s-a substituit într-o bună zi culturii imaginii sau lumea textelor, lumii gesturilor. Lemnul gravat și gravurile au permis fabricarea unor albume de imagini, și un univers de texte tipărite poate hrăni o întreagă cultură orală
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nouă perioadă de tăcere, din cauza barierelor idiomului străin și a riscurilor aculturației. În colecția proprie, „Semn”, scoate de sub tipar, în condiții grafice de excepție și în tiraje aproape confidențiale, peste o duzină de plachete de versuri. Grafician și pictor, fin caligraf, L. este convins de capacitatea artei de a restitui în contemporaneitate sincretismul pierdut al începuturilor omenirii. La nivelul poeticității ca atare, indecizia formelor și a culorilor sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
nescutite pe alocuri de reflexe și partizanate ideologizante. SCRIERI: Azimut, București, 1971; Lăcuste și aeroporturi, București, 1972; Aici, lângă Carpați, București, 1972; Aerul de sub fluturi, București, 1974; Analogia suverană, București, 1975; Creație și implicare, București, 1976; Punctul sensibil, București, 1976; Caligrafii critice, București, 1977; Acordul cu lumea, București, 1978; Elvira și locotenentul, București, 1978; Ochiul mierlei, Craiova, 1979; Teme și variațiuni, București, 1979; Introducere în opera lui Mircea Eliade, București, 1980; Iluzia, București, 1981; Despre analogie și alte eseuri, București, 1982
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
București, 1984; Cămașa de mire, București, 1985. Repere bibliografice: Dan Laurențiu, „Azimut”, LCF, 1971, 10; Adrian Popescu, „Azimut”, TR, 1971, 12; Daniel Dimitriu, „Lăcuste și aeroporturi”, CL, 1972, 11; Nicolae Manolescu, „Aerul de sub fluturi”, RL, 1974, 8; Daniel Dimitriu, Naturaliști, caligrafi și alții, CL, 1974, 6; Liviu Călin, Ion Lotreanu, LCF, 1974, 37; Eugen Dorcescu, „Aerul de sub fluturi”, O, 1974, 43; Mircea Iorgulescu, Ion Lotreanu, LCF, 1975, 24; Lucian Alexiu, „Analogia suverană”, O, 1975, 39; Barbu, O ist., 206-208; Firan, Macedonski-Arghezi
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
volume, alături de scrierile cu osatură epică, majoritare, apar poeme în proză (Trandafirii, Crizantemele, Bujorii, Narcișii, Crinii ș.a.), orații lirice (Bisericuța din Răzoare, Clopotele din Mănăstirea Neamțu), reportaje cu caracter poematic (Cimitirul de pe deal, La Sihla, pe Jijina). Tot astfel, în Caligraful Terțiu (1929). Celelalte culegeri conțin texte aparținătoare, mai toate, prozei poetice și publicisticii realizate la nivel de text literar. Nota comună e credința religioasă, exprimată stilistic într-o tonalitate de elocință sacrală, cu ecouri biblice, cu inflexiuni de retorică sacerdotală
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
biblice, cu inflexiuni de retorică sacerdotală. În cuprinsul nuvelisticii lui G. se disting, în funcție de natura subiectelor și de sursele tematice, trei direcții principale. Una e ilustrată de povestirile edifiante, extrase din Noul Testament sau propunând legende hagiografice. Piesa titulară a volumului Caligraful Terțiu portretizează moral un ucenic și secretar al Apostolului Pavel. În Grădina lui Iosef din Arimateia este evocat cunoscutul personaj evanghelic, cel care a pus corpul neînsuflețit al lui Iisus în mormânt. Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul narează convertirea la
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
București, 1924; De la noi, la Cladova, București, 1924; Două întâmplări minunate, București, 1924; Piatra din capul unghiului. Scrisori teologice, București, 1926; Cartea creștinului ortodox, București, 1926; Meditare la Rugăciunea Domnească, adică la „Tatăl nostru”, Arad, 1927; Răbdare și nădejde, București, 1928; Caligraful Terțiu, București, 1929; Roxana, București, 1930; Scrisori către Simforoza. În Pământul Făgăduinței, București, 1930; Papucii lui Mahmud, București, 1932; Doctorul Taifun, București, 1933; Nuvele și schițe, București, 1934; La răspântie de veacuri, I-II, București, 1935; Elemente (în colaborare cu
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
, (prima jumătate a sec. XVI), caligraf și tipograf. Cu o identitate insuficient clarificată, F.M. sau Philippus Pictor, poate același cu Filip Moldoveanul, a fost, între 1521 și 1554, conducătorul secției românești a cancelariei municipale a Sibiului. Scria și traducea documente, îndeplinind și misiuni diplomatice la Curtea
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
dus o luptă neobosită contra păgânismului, cerând în două rânduri sprijinul împăratului împotriva celor care se opuneau închiderii templelor păgâne; a doua oară, în 401, s-a dus personal la Constantinopol. A murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică și îl cunoscuse pe Porfir, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim și rămăsese cu el; prin 396 a fost hirotonit diacon. Porfir l-a folosit pentru misiuni pe lângă împărat. Viața
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dus o luptă neobosită contra păgînismului, cerînd în două rînduri sprijinul împăratului împotriva celor care se opuneau închiderii templelor păgîne; a doua oară, în 401, s-a dus personal la Constantinopol. A murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică și îl cunoscuse pe Pofiriu, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim, și rămăsese cu el; prin 396 a fost hirotonit diacon. Pofiriu l-a folosit pentru misiuni pe lîngă împărat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teatrului, București, 1968; Teatrul de păpuși în România (în colaborare cu Letiția Gâtză și Iordan Chimet), București, 1968; Tufă de Veneția, București, 1971; Spectacole în cerneală, București, 1972; 1000 de ore în Spania, București, 1972; De ce râdeau gepizii..., București, 1973; Caligrafii pe cortină, București, 1974; Când plouă, taci și-ascultă..., București, 1974; Teatrul românesc contemporan (în colaborare), București, 1975; Zâna castraveților, București, 1976; Clio și Melpomena, București, 1977; Elemente de caragialeologie, București, 1979; Arta îmbrobodirii, București, 1982; Ora 19,30, București
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
2001. Traduceri: Fascinația lirei (tălmăciri din lirica universală), București, 1993. Repere bibliografice: Aureliu Goci, „Solitarul citadin”, RL, 1972, 34; Mircea Iorgulescu, „Solitarul citadin”, LCF, 1972, 43; Dan Mutașcu, „Solitarul citadin”, TMS, 1972, 19; Constantin, A doua carte, 237-239; Ion Lotreanu, Caligrafii critice, București, 1977, 222-225; M. N. Rusu, Poezia pământului natal, AFT, 1980, 3; Fănuș Băileșteanu, „Tărâmul magic”, CNT, 1980, 19; Dumitru Micu, Moduri poetice, RL, 1981, 3; Artur Silvestri, „Veghe și dor”, LCF, 1984, 49; Aureliu Goci, Spațiul natal, RL
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
Păreri, 207-215; Călinescu, Aspecte, 288-301; Felea, Dialoguri, 262-263; Micu-Manolescu, Literatura, 143-145; Oarcăsu, Opinii, 196-201; Simion, Orientări, 154-173; Oarcăsu, Oglinzi, 237-242; Felea, Reflexii, 88-99; Martin, Generație, 11-23; Rusu, Utopica, 101-116; Cristea, Interpretări, 82-87; Doinaș, Diogene, 91-96; Felea, Poezie, 132-137; Ion Lotreanu, Caligrafii critice, București, 1971, 189-213; Martin, Poeți, II, 181-195; Negoițescu, Lampa, 131-149; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 457-466; Sorianu, Contrapunct, 68-76; Doinaș, Poezie, 151-216, passim; Grigurcu, Teritoriu, 170-178; Nițescu, Scylla, 100-129; Ilie Purcaru, Poezie și politică, București, 1972, 197-209
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
o aventură interioară incandescentă, impresionantă prin autenticitatea ei. Versurile pot fi citite ca document al unei convertiri și iluminări spectaculoase, singular în spațiul cultural românesc prin lipsa oricărei afilieri ideologice, și prin valoarea intrinsec estetică. Acest suprarealism târziu ascunde un caligraf nebun de vocabule, fascinat de legăturile misterioase dintre ele, un spirit alexandrin cu un curios (și autentic) simț al tragicului. Jocul merge spre ritmurile muzicale, savante ale lui Ion Barbu [...], cu absurdități calculate și moliciuni de poet fantezist obsedat de
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
C. Țoiu scrie, probabil, greu și publică rar. Apropiat ca vârstă de Marin Preda, Doinaș, Geo Dumitrescu, Eugen Barbu, el face parte, literar, din altă generație. Mai multe afinități are cu proza lui Fănuș Neagu, Radu Petrescu și Ștefan Bănulescu, caligrafi împătimiți ca și el. Se desparte de aceștia prin temele pe care le dezvoltă în ultimele cărți, preocupate într-un mod acut de relația individ - istorie. În romanul politic al anilor ’70 Constantin Țoiu aduce un spirit educat la școala
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
, Gavriil (prima jumătate a sec. XV), caligraf și miniaturist. Fiu al unui boier moldovean călugărit la mănăstirea Neamț și numit Paisie, U. se consacră și el vieții monahale, fiind cunoscut și sub numele Gavriil de la Neamț (sau Gavriil monahul). Copist înzestrat cu un mare talent, el a
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
cel mai ingenios, mai inventiv, poate, în această latură, dintre toți „manieriștii” români nu numai de azi este Romulus Vulpescu. Gustul pentru decor, pentru podoabă, spectaculoasa vocație bibliofilă și anticarială în genere îl determină pe acest poet cu daruri de caligraf și miniaturist, pe acest insațiabil degustător de frumuseți artizanale să acorde aspectului tehnico-grafic al cărților pe care le semnează (opere originale și tălmăciri) tot atâta însemnătate, dacă nu chiar mai multă uneori, ca și conținutului lor: să aleagă formatul cel
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
3; Bogdan Mihai Mandache, Decantări alchimice, CRC, 2000, 10; Popa, Ist. lit., II, 582; Barbu Cioculescu, Rondelul ca o virtute, LCF, 2002, 7; Daniel Cristea-Enache, Accentul enigmatic, ALA, 2002, 620; Dicț. scriit. rom., IV, 386-389; Constantin Cubleșan, „Lupta cu îngerul”, „Caligraf”, 2003, 11; Lidia Vianu, George Virgil Stoenescu și poezia desperado, VR, 2003, 11-12. L.H.
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1974. Obține titlul de doctor în filologie (2000), fiind profesoară la Liceul „Al. I. Cuza” din Alexandria. Debutează cu poezii în ziarul „Teleormanul” (1977) și colaborează ulterior la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Argeș”, „Caligraf” ș.a. Prima carte, placheta Albastrele ninsori, îi apare în 1996. Versurile de început dezvăluie o poetă deja formată, tinzând chiar, ca în Cugetare, la creionarea unei ars poetica, rod al unei elaborări în care intră har și trudă. Autoarea își
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
Duicu, Generația vârstnică, VTRA, 1976, 2; Liviu Leonte, O panoramă a liricii actuale, CRC, 1976, 13; Liviu Petrescu, „Poezia românească contemporană. 1950-1975”, ST, 1976, 3; Iorgulescu, Al doilea rond, 27-37; Valentin F. Mihăescu, Autoritatea criticului, LCF, 1977, 37; Ion Lotreanu, Caligrafii critice, București, 1977, 129-149; Ștefănescu, Preludiu, 239-243; Mircea Anghelescu, „Istoria literaturii române de la origini până la 1830”, LL, 1978, 2; Ardeleanu, Mențiuni, 253-262; Baltag, Polemos, 126-133; Dimisianu, Opinii, 206-215; Regman, Explorări, 29-39; Simion, Scriitori, I, 704-713; Stănescu, Jurnal, I, 246-249; Dorin
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
gingășie și umor. Unele par niște exerciții în vederea viitoarelor „poeme într-un vers”: stâlpii de telegraf înfloresc în toamnă cu rândunele ce sunt „un fel de frunze negre cu piept nins”, altundeva ele sunt „scriitura sonoră” a unui „Dumnezeu - pesemne caligraf”, pe când norii de vară, „suflați în aur ruginiu de soare”, sunt „icoane împărătești” expuse „pe ceru-n asfințit”. Merite de ordin „iconografic” au și piesele prezente în Biserica de altădată (1926), mai cu seamă în ciclul Povestea Maicii Domnului. E
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Jibou. Din 1996 este redactor-șef al revistei „Unu” (Oradea). Debutează la „Amfiteatru” în 1972. Colaborează la „Echinox”, „Familia”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Poesis”, „Apostrof”, „Calende”, „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Euphorion” ș.a. Prima carte, Scrisori din Muzeul Pendulelor, îi apare în 1982. „Caligraf al emoției” cum l-a definit Mircea Petean, M. cultivă în poezie versul tensionat, eliptic, de o concentrare studiată, încât de multe ori poemele au fie dimensiunea unui haiku, fie se coagulează ca suită mozaicată de imagini. Coerența de suprafață
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
Marian, Universul poetic, F, 1983, 2; Octavian Grigore, Evocări: George A. Petre, „Placebo”, 1991, 5; George A. Petre, DCS, 100-101; Iordan Datcu, Veșnic pasionat de progresul inteligenței, ST, 2000, 5-6; Stelian Ceampuru, George A. Petre sau Valența afectiv-meditativă a pastelului, „Caligraf”, 2000, octombrie; Cristea, Teleorman, 521-523. V.D.
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
al existenței.Când lumea de afară pătrunde, totuși, în însemnările zilnice, ea pătrunde, am putea zice, mai ales prin literaritatea ei: frumusețea unui nor, caracterul fantastic al unei neguri, expresivitatea unui chip de țăran. Lumea nu există pentru acest împătimit caligraf decât ca literatură și pentru literatură. EUGEN SIMION SCRIERI: Matei Iliescu, București, 1970; Proze (Didactica nova. Sinuciderea din Grădina Botanică. Jurnal. În Efes), București, 1971; O singură vârstă, București, 1975; Ocheanul întors, București, 1977; Ce se vede, București, 1979; Părul
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]