270 matches
-
depărtează/ Cu fructele dulci ale existenței” (Toporașii), poetul ținând să își declare despărțirea de orice aroganță în fața spectacolului lumii și să își definească implicarea în viață cu o robustețe ce amintește de misionarismul propriu liricii ardelenești de esență tradițională. S. caligrafiază atent imagini de o plastică sugestivitate metafizică, într-un vers de expresie modernă, în care ideile sunt metaforizate totuși nepretențios. SCRIERI: Maluri înalte, București, 1974; Ce nu vindecă vremea, Cluj-Napoca, 1978; Cultura de fosfor, București, 1982; Discursul îndrăgostit, Cluj-Napoca, 1986
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
avangardistă Dicteuri pentru fantoma ta, pregătit pentru tipar încă din 1934, la editura revistei „unu”, să fie publicat abia în 1972. Acestea au fost, totuși, singurele dovezi ale înclinației pentru poezia nouă, fiindcă în rest S. a cultivat versul clasic, „caligrafiind delicat”, cum remarca G. Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Cărțile de poezie apărute în perioada interbelică - Artificii, Claviaturi (1935), Floarea reginei (1939), Ora de zbor (1940), Vatra magilor (1943) -, al căror conținut e prezent parțial și
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
cosmic. Soarele „se decapitează în stepă” (amintind celebrul „soleil, cou coupé”), Luna (scrisă mereu cu majusculă), „răsărind demonic”, e „ca un ficat însângerat” sau „fumegă”, lumina ei „albă și rece” se prelinge „în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin”. Ciclul Steaua Venerii (purtând drept motto eminescianul „Ochii mei -nălțam visători la steaua/ Singurătății”) potențează asemenea viziuni. Apar și noi simboluri, liliale și serafice. Ofelia a căzut „în lumea industrială”, îngerii (figură frecventă, tematică) se căznesc „să dezgroape
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
de demult, București, 1975; Iepuri și anotimpuri, București, 1976; O nuntă de cenușă, București, 1977; Un potop de simpatii, București, 1978; Copleșit de glorie, București, 1980; Prognoză meteorologică, București, 1981; Amintirile unui fost corector, București, 1982; Întrebare retorică, București, 1983; Caligrafie și culori, București, 1984; Numai dulceața porumbelor, București, 1985; Suvenir, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1986; Viața mea la țară, București, 1988; Tango și alte dansuri, București, 1989; Piața Tien An Men II, București, 1991; Visul vine pe scara de servici
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
cea care taie firul vieții, cea care nu se poate întoarce înapoi”). Moirele sunt toate torcătoare, urzitoare, împletitoare de fire, țesătoare, clÄthes (klw=qe"). S-a păstrat amintirea lor în basmele românești denumirea „cele trei urzitoare” (sau „ursitoare”, cum a caligrafiat P. Ispirescu). Cloto este cea care „dă drumul firului vieții”, Lachesis este cea care „conduce firul vieții”, când sinuos, când drept, dar mereu întors spre Atropos, cea care „taie firul vieții”. Moirele sunt „părți” ale aceluiași demers orânduit riguros de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cotidian, ironia și autoironia ori jocurile textuale, autorul apare mai degrabă ca un ermetic care, respingând provocările realității, se dedă la o tainică ars combinatoria. Meticulos elaborate, mizând pe sugestie și pe forța de iradiere a unor simboluri care revin, caligrafiate cu rafinament, poemele iau nu o dată aspectul unor ceremonii de metaforizare a limbajului. Gestul liric este aici mai mult învăluitor decât dezvăluitor și solicită un anume efort de decriptare. P. a lăsat însă destul de repede în urmă această fază, iar
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile lucrurilor și patosul trăirii, bemolează entuziasmele, dar reumple experiențele cu substanța unor sensuri mai pure, smulse parcă irepresibilei treceri. Versurile caligrafiază de regulă asemenea stări: „Și te iubesc acum când nu mai am / Cuvinte norocoase să te cheme, / Când între noi stă timpul ca un geam / Și ne privim tăcuți ca în portrete.../ Aș vrea să râd cum râde-un diamant
POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
juvenil, triumfător, de alură sportivă, un narcisism susținut de elan vitalist intelectualizat, dublat de propensiunea către meditație și introspecție. Poetul producea exerciții de destructurare calculată a percepției și a transcripției imagistice, privilegiind substratul existențial (iar nu livresc), într-un vers „caligrafiat” ultramodernist, cu ingenioase manevre tipografice (rândurile sunt întrerupte de spații albe, astfel încât în pagină să fie aliniate la ambele margini etc.). Poezia e preponderent enunțiativă, moderat metaforică, autorul procedează la încifrări expresive, trasează uneori crochiuri frapante de „peisaj”, preconizează autenticitatea
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
în sensul strict al fenomenului. Este o confesiune care, prin autenticitatea și savoarea limbajului, se impune ca un excepțional roman indirect” (Eugen Simion). Valoros document istoric despre calvarul multor români bucovineni în gulagurile staliniste, scrierea este totodată un jurnal literar caligrafiat într-un stil sobru. SCRIERI: 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean, București, 1991. Repere bibliografice: Șt. Hostiuc, O țărancă din nordul Bucovinei premiată de Academia Română, „Glasul Bucovinei”, 1994, 3; Nicolae Corlăteanu, Nandrișii. Povestea unui neam bucovinean, Chișinău, 1998; Simion
NANDRIS–CUDLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288350_a_289679]
-
a manuscriselor lui P. s-a pierdut la expoziția organizată de Muzeul Astra în 1905, se păstrează încă peste cinci sute de poezii, imnuri, balade, compuse de el însuși sau doar copiate. Opera sa principală este Stihos - adecă viers, lucrare caligrafiată între 1842 și 1844, având 1400 de pagini și cuprinzând 474 de cântări interpretate la principalele sărbători religioase și aranjate în ordinea calendaristică veche a anului (1 septembrie - 31 august). Dintre ele, 367 sunt originale, unele fiind retranscrise de P.
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
pasiune din strângerea și editarea unui număr însemnat de scrisori și documente. Cu modestie, își recunoaște doar rolul de „cucernic copist care s-a străduit să rânduiască textele, să le tălmăcească pe cât i-a stat în puteri și să le caligrafieze”. Le-a strâns în Facsimile (1975), debutul său editorial, și în cele patru volume de Simple note (1980-1985), acestea din urmă cuprinzând textele autorului din revista „Flacăra”, pe când era condusă de Adrian Păunescu. Mulțimea documentelor este impresionantă, ca și numărul
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
dintre sexe, definind, bunăoară, „billclintonianul” drept un bărbat care are curajul de a-și asuma faptele. Cărțile pentru copii („povești pentru adulți și alți copii”) urmează aceeași schemă, fiind niște basme moderne, cu aspect de film de desene animate science-fiction, caligrafiate într-un limbaj uneori urmuzian; brodate năstrușnic, cu umor, pe canavaua basmelor populare, ele au ca element de originalitate întrepătrunderea lumii (reale) a împăraților și zmeilor cu „tărâmul celălalt”, fabulos, al calculatoarelor și pagerelor. SCRIERI: Iubire, sunt un obiect nezburător
BUD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285909_a_287238]
-
prozodic este cel curent în epocă, metaforele sunt câteodată ingenioase, dar nu frapante prin originalitate, stilul e lipsit de stridențe, dar și de vigoare. În Schimbarea la față (1970), poetul rămâne consecvent viziunii și manierei acreditate anterior. Gânduri răzlețe sunt caligrafiate în scurte poeme. Spațiul rural este evocat cu autenticitate specială, cu mici accente „ardelenești”, ici și colo prin câte o imagine, aducând aminte de Lucian Blaga, cu referire la un fond ancestral, însă fără recurs la fabulos și mit. Eul
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
și acesta pune irezolvabilele întrebări-cheie: „Miile de articole mi se înșirau în față ca un colaj banal, vechi, peste care mâna inutilității scria cu siguranță: ei, și? Te implici sau nu, proporția răului nu se modifică ... Sufăr că am suferit? Caligrafiază de mii de ori și ce dacă? Banalizează prin repetare întrebarea aceasta ce nu așteaptă nici un răspuns. Scrie numele sentimentelor, trăirilor, monștrilor care te-au chinuit cel mai des: moarte, frică, lehamite, greață... La noi convalescența este infinit mai lungă
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
asta ar fi luat săptămâni Întregi, și nu existau săptămâni libere pentru Sammler. Avea alte necesități, priorități de ordin mai Înalt. Nici n-ar fi trebuit să citească asta - asta fiind paginile lui Govinda Lal scrise În cerneală arămie și caligrafie de pe vremuri. Scria cu mână gotică. Dar domnul Sammler, după ce văzuse atâtea, nu rezista fascinației reale. La pagina șaptezeci, Lal Începuse să speculeze despre posibilitatea organismelor de a se adapta la condiții lunare În câmp deschis. Nu era nici o plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ce toți izbucniră în râs, de ce Shumy a sărit din pat ca ars și a plecat val vârtej și nici de ce eu nu aveam curajul să mă dezbrac. Eram inhibat de gândurile mele, nu voiam să fiu un alt nume caligrafiat pe un carnețel plin de autografe, visam la o relație bazată pe iubire, nu la un joc asistat de mulți cunoscuți, ca o gravidă la naștere. Nu mai eram eu și am simțit nevoia să mă ridic și să plec
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
răspunsul care am vrea să fie cel dorit de noi”. Sunt sigur că scrisoarea a fost citită de Ana peste pagina cu litere clare, aproape caligrafiate, a existat deci, o clipă măcar, respirația ei, din care cauză, involuntar, mângâiai fila caligrafiată din față-mi. M-am prostit, îmi spusei. „Așa este!” o auzii pe Keti, și afară se porni o ninsoare bogată, cu fulgi mari, liniștiți, ca-n poveștile copilăriei. Acestei scrisori, mult prea amabile și sincere a blândului învățător, fui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
strângere de mână pe sub caiete! Amărât peste fire de atitudinea mai mult decât turcească a lui Nea Costică (ce nume caraghios pentru tatăl unei iubite!) am lăsat "De bello Galilco" la o parte și m-am apucat să mâzgălesc maculatorul, caligrafiind numele verișoară-mi în toate felurile și-n toate pozițiile: rond, cursiv, batard, cu litere de tipar, vertical, orizontal, diagonal, umplând o pagină întreagă cu: Viorica, Viorica, Viorica! Apoi, mai convins decât Alecsandri însuși că "Romînul e născut poet"... și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mea Îl mișcă. — Asta o recunosc. Așa cum recunosc că mi-am dorit, În fiecare zi, moartea șahului. Dar la ce bun să mă apăr, sunt deja condamnat. S-a Îndreptat spre un cufăraș și a scos din el o foaie caligrafiată cu grijă. — În dimineața aceasta, mi-am scris testamentul. Mi-a Întins acel text, iar eu am citit cu emoție: „Nu sufăr pentru că sunt ținut prizonier, nu mă tem de moartea apropiată. Singurul meu motiv de deznădejde este acela că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imediat vede apărând În mâinile lui un plic de culoare violetă căruia poate că Încă nu i-ar da o atenție specială, Întrucât ar putea fi vorba de Încă o impertinență a domnilor de la publicitatea directă, dacă nu ar fi caligrafia stranie cu care e scris pe el numele său, exact la fel cu cea din faimosul facsimil publicat În ziar. Dacă inima Îi sare-n piept de spaimă În acel moment, dacă-l invadează o presimțire lugubră a unei nenorociri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
imitație de piele gri. — De-abia mi l-am luat, spuse. Doar ce m-am angajat aici acu’ o săptămÎnă. Helena scrise „Helena Hancock“ pe prima pagină, cu o caligrafie destul de stranie și flamboaiantă, rezultatul mai multor feluri de a caligrafia pe care le Învățase la diferite școli. — Doamne iartă-mă, ce nume! spuse chelnerița. N-ați vrea să-mi scrieți și o dedicație, ceva? — Ba da, cum te cheamă? spuse Helena. — Marie. „Pentru Marie, de la prietena ei, Helena“, scrise Helena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un an și o lună, dar să lăsăm asta. Te Întreb... totuși... de ce? De ce? Pentru că e frig și umed, o climă ca În purgatoriu; pentru că la ora 4 fără un sfert după- amiaza, pe cerul jos, un stol de ciori caligrafiază cu litere mărunte același mesaj năucitor: iubite prinț, ai căcat-o - și nici nu vor scrie vreodată altceva; pentru că Ceaușescu e viu și veșnic, iar mie mi-e foame și magazinul alimentar din pustiu e Închis - măcar jumătatea aia de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aflați despre mine că sunt bine să nătos, ceea ce vă doresc și dumneavoastră“. În timp ce ei, amuzați, trufași, miștocari, cabulipseau să-și pregătească foile și pixul, eu le „băgam bla-bla-ul“ (cum ar zice ei), făcându-mi, anesteziant, numărul paseist. Ce era caligrafia altădată, chiar și pentru noi, cei ajunși la școală în dejism, căutătorii de penițe Redis: armonie a simțirii, eleganță, rafinament, disciplină, respect față de ierarhie, cultul frumuseții, rotunjime, echilibru. Cumin țire. Ce însemna pentru generația lui Eminescu scrisul frumos, ce rost
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
penițe Redis: armonie a simțirii, eleganță, rafinament, disciplină, respect față de ierarhie, cultul frumuseții, rotunjime, echilibru. Cumin țire. Ce însemna pentru generația lui Eminescu scrisul frumos, ce rost au multele pagini cu litere maniacal șlefuite și semnături narcisiace din manuscrisele lui. Caligrafia ca ritualizare a energiilor și fluidului temperamental, ca terapie, narcoză scriptică și ceremonial mental. Cum ți se îmblânzește fiara odată pictată cu cerneală. Cum se mlădie Kundalini prin stil, syrinx, pană, condei, apoi scrisul la lumânare, vraja ortografiei, literele magice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
apoi la Mașină." La hotel, unde primul Gosseyn își lăsase lucrurile și vreo 200 de dolari în bancnote, recepționerul îi zise: ― Semnați aici de primire, vă rog. Gosseyn nu se gândise la asta. Luă stiloul, cu imaginea închisorii în fața ochilor. Caligrafie o semnătură înflorită, zâmbind pentru sine de propriul calm. Recepționerul dispăru într-o cameră alăturată, de unde reveni, după o jumătate de minut, cu o cheie. ― Știți cum se ajunge la casele de valori ― zise el. Într-adevăr, știa, dar Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]