839 matches
-
exteriori, icoanele de o bună calitate artistică și portretul de ctitor. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Actul de naștere al bisericii a fost însemnat peste intrarea în biserică, în limba slavonă, într-o frumoasă caligrafie chirilică: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeiesc s-a ridicat în slava și cinstea Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu trudă de arhiepiscopul și mitropolitul Chir Ștefan. S-a zidit
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
Caligrafia, prin definiție, este arta de a scrie, artă care se referă la un cod, un ansamblu de reguli geometrice și ornamentale. A apărut în secolele islamice al II-lea sau al III-lea, devenind în scurt timp cea mai apreciată
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
definiție, este arta de a scrie, artă care se referă la un cod, un ansamblu de reguli geometrice și ornamentale. A apărut în secolele islamice al II-lea sau al III-lea, devenind în scurt timp cea mai apreciată artă. Caligrafia presupune îmbinarea dintre forma corectă a literei și abilitatea de a o reprezenta într-o manieră armonioasă. Adesea, a fost comparată cu muzica, întrucât ambele țin cont de propriile reguli de compoziție, ritm și armonie. Astfel, sunt create opere de
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
armonie. Astfel, sunt create opere de artă care pot bucura nu numai ochiul experimentat, cât și pe cel neinițiat, simplu iubitor de frumos. În limba arabă, termenul ce reunește noțiunile de „scriere” și „caligrafie” este khatt (arabă: خط). În islam, caligrafia are o semnificație religioasă, dat fiind faptul că este cea care asigură consemnarea cuvântului lui Dumnezeu. În ciuda faptului că scrierea exista încă de dinainte ca profetului Muhammad să-i fie revelat mesajul coranic, apariția islamului este cea care poate fi
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
semnificație religioasă, dat fiind faptul că este cea care asigură consemnarea cuvântului lui Dumnezeu. În ciuda faptului că scrierea exista încă de dinainte ca profetului Muhammad să-i fie revelat mesajul coranic, apariția islamului este cea care poate fi considerată catalizatorul caligrafiei arabe. Odată ce revelația coranică a fost notată, pentru prima dată, în timpul califului 'Uthman, musulmanii au încercat în permanență să aducă îmbunătățiri formei în care era consemnat cuvântul lui Dumnezeu, ca o dovadă a preamăririi Lui. Tocmai datorită acestei considerații pe
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
fost notată, pentru prima dată, în timpul califului 'Uthman, musulmanii au încercat în permanență să aducă îmbunătățiri formei în care era consemnat cuvântul lui Dumnezeu, ca o dovadă a preamăririi Lui. Tocmai datorită acestei considerații pe care musulmanii o acordă cuvântului, caligrafia este privită ca fiind cea mai nobilă formă de artă, chintesența artei islamice. În cazul altor religii, picturile sau sculpturile figurilor sfinte sunt obiectele de artă ce împodobesc lăcașurile de rugăciune, însă islamul interzice reprezentarea Profetului sau a altor ființe
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
celei abbaside. În primă fază, scrierea arabă a fost percepută mai mult ca o necesitate, întrucât era singura modalitate sigură care permitea conservarea cuvântului coranic, fără ca acesta să sufere modificări. Abia mai târziu, a fost perfecționată de către gramaticieni și caligrafi. Caligrafia arabă a cunoscut câteva etape de dezvoltare. În timpul dinastiei mameluce, artele au cunoscut o perioadă de înflorire, având în vedere faptul că simple obiecte erau transformate în opere de artă, prin decorarea lor cu motive caligrafice. Astfel, caligrafia câștigase un
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
și caligrafi. Caligrafia arabă a cunoscut câteva etape de dezvoltare. În timpul dinastiei mameluce, artele au cunoscut o perioadă de înflorire, având în vedere faptul că simple obiecte erau transformate în opere de artă, prin decorarea lor cu motive caligrafice. Astfel, caligrafia câștigase un număr mult mai mare de iubitori și era cu adevărat apreciată. În perioada otomană, au apărut noi stiluri de caligrafie, acordându-i-se acestei arte o atenție deosebită. Printre părinții caligrafiei se numără al-Rayhani, creatorul stilului cu același
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
vedere faptul că simple obiecte erau transformate în opere de artă, prin decorarea lor cu motive caligrafice. Astfel, caligrafia câștigase un număr mult mai mare de iubitori și era cu adevărat apreciată. În perioada otomană, au apărut noi stiluri de caligrafie, acordându-i-se acestei arte o atenție deosebită. Printre părinții caligrafiei se numără al-Rayhani, creatorul stilului cu același nume, cel ce a trăit în timpul domniei lui al-Ma'mun. Un altul este ibn Muqlah, vizirul căruia i-a fost tăiată
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
prin decorarea lor cu motive caligrafice. Astfel, caligrafia câștigase un număr mult mai mare de iubitori și era cu adevărat apreciată. În perioada otomană, au apărut noi stiluri de caligrafie, acordându-i-se acestei arte o atenție deosebită. Printre părinții caligrafiei se numără al-Rayhani, creatorul stilului cu același nume, cel ce a trăit în timpul domniei lui al-Ma'mun. Un altul este ibn Muqlah, vizirul căruia i-a fost tăiată mâna dreaptă de către calif, însă a continuat să scrie elegant cu
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
pregătire, se bucurau de o educație aleasă și aparțineau unora dintre cele mai distinse familii, iar unii dintre ei deveneau chiar conducători. Majoritatea caligrafilor erau bărbați, însă existau și femei, cu o bună situație financiară, care puteau lua cursuri de caligrafie. În prezent, această artă este accesibilă, în aceeași măsură, atât bărbaților cât și femeilor. A fi caligraf nu însemna numai a ști cum să mânuiești instrumentul de scris, ci și cum să îl confecționezi. Așadar, caligrafii învățau cum să își
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
-ul era produs din trestie, ceea ce îi conferea o anume flexibilitate. Întregul proces începea prin culegerea trestiei și lăsarea ei la uscat, apoi era modelat vârful, stabilindu-i-se forma, unghiul, lățimea și lungimea necesare realizării unui anume tip de caligrafie. Cerneala era preparată din esențe de plante sau funingine. Adesea, datorită respectului acordat acestei arte, toate instrumentele precum cutia condeiului, călimara, cuțitul sau foarfeca, erau decorate sau făurite din materiale prețioase. Înainte ca hârtia să ajungă din China în lumea
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
sau făurite din materiale prețioase. Înainte ca hârtia să ajungă din China în lumea islamică, în jurul secolului al VIII-lea, materialul de bază al manuscriselor era papirusul sau pergamentul. Până la sfârșitul secolului al IX-lea, se puteau distinge douăzeci și una de caligrafii. Până în zilele noastre au supraviețuit doar câteva, respectiv șase: "thuluth, naskhi, muhaqqaq, rayhani, riqa" și "tawqi." Aceste șase stiluri sunt individualizate și supuse unor reguli riguroase stabilite de caligraful și vizirul a trei califi abbasizi, Abu Ali Ibn Muqlah (m.
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
trasat de vârful "kalamului" („condei din trestie”), de o lungime egală cu lățimea sa. Conform regulilor sale, este recomandat faptul ca lungimea literei "alif" să fie egală cu diametrul unui cerc al unei litere arabe. Cea mai glorioasă fază a caligrafiei a fost atinsă în perioada abbasidă, când caligrafii ameliorează și rafinează stilurile existente și se străduiesc să creeze altele noi. Acest stil a luat naștere la Kufa, în Mesopotamia (Irak), în secolul al VII-lea. Este considerat a fi primul
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
cel menționat anterior, în ornarea ceramicii și a plăcilor. A luat naștere în secolul al X-lea și încă este în uz. Cea mai importanta literă a acestui stil este "alif", litera dedicată lui Dumnezeu ("Allah"). Numele acestui tip de caligrafie face referire la dimensiunile de care se ține cont în realizarea literelor. Cu excepția lui "alif", care era luat ca reper, toate celelalte litere trebuiau să măsoare 1/3. Cu ajutorul unui stilou din bambus, caligrafii trasau, cu răbdare, literele ce aveau
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
unui stilou din bambus, caligrafii trasau, cu răbdare, literele ce aveau să devină ornamente al obiectelor sfinte. Stilul thuluth se regăsea în Coran, în arhitectură, dar și ca element de ornament al obiectelor din ceramică, al metalelor și în corespondență. Caligrafia "riqa" derivă din combinația stilurilor "thuluth" și "naskhi" și a apărut în secolul al IX-lea. Este un stil clar, ușor de citit. În prezent, încă este printre cele mai utilizate. Scrisul este plasat numai deasupra liniei, iar unele litere
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
mici, curbate și simplificate. Acest stil a devenit oficial în timpul conducătorilor otomani, fiind folosit în exclusivitate pentru redactarea comunicatelor și a altor documente oficiale. Instrumentul de scris trebuie să fie mai lat și mai plat decât cel folosit în executarea caligrafiei "naskhi". A fost inventat în secolul al XVI-lea de către și Yaqut al-Must'asimi. Se caracterizează prin structura compactă a literelor, prin curbe alungite ce depășesc ușor linia, ce dau impresia unei orientări către stânga a scrisului. Împrumută trăsături ale
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
și Yaqut al-Must'asimi. Se caracterizează prin structura compactă a literelor, prin curbe alungite ce depășesc ușor linia, ce dau impresia unei orientări către stânga a scrisului. Împrumută trăsături ale stilurilor "thuluth" și "naskhi" și este unul dintre tipurile de caligrafie favorizate în scrierea Coranului, fiind regular și cursiv. Tocmai aceste trăsături îl fac potrivit și pentru decorarea fațadelor diferitelor clădiri, dar și a diferitelor obiecte. Stilul "maghribi" este caracterizat prin delicatețea liniilor, libertatea alunecoasă a curbelor deschise și rotunjimile buclelor
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
buclelor sale. Conform numelui său, a apărut în Magreb, în secolul al XI-lea, și derivă din scrierea cufică occidentală. Este regăsit în Coran și în diferite manuscrise. Această scriere apare în secolul al IX-lea și este adoptată de caligrafii persani, iar în secolul al XV-lea devine scrierea lor definitivă. Acest stil este preluat din zona persană și are o istorie veche, ce datează încă de dinainte de a fi influențat de islam. Este ușor de recunoscut datorită modului în
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
veche, ce datează încă de dinainte de a fi influențat de islam. Este ușor de recunoscut datorită modului în care literele sunt alungite, ceea ce face ca imaginea cuvântului să pară extinsă. Rareori linia este depășită, scrierea fiind menținută la nivelul ei. Caligrafia de tip "nastaaliq" era rezervată însemnării poeziilor și a paginilor de album, precum și textilelor și covoarelor. Acest tip de scriere apare odată cu pătrunderea caligrafiei musulmane în zona și cultura otomană. Caligrafii au acceptat cea mai mare parte a stilurilor și
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
ca imaginea cuvântului să pară extinsă. Rareori linia este depășită, scrierea fiind menținută la nivelul ei. Caligrafia de tip "nastaaliq" era rezervată însemnării poeziilor și a paginilor de album, precum și textilelor și covoarelor. Acest tip de scriere apare odată cu pătrunderea caligrafiei musulmane în zona și cultura otomană. Caligrafii au acceptat cea mai mare parte a stilurilor și au încercat să creeze unele noi, astfel că, a luat naștere stilul "diwani", utilizat în cancelarie, conform numelui. Apogeul său a fost atins în
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
în închisoare, arestați sub acuzația de răspândire a unor „idei periculoase” Totuși, aceste „idei periculoase” de educare a femeilor, au fost de mult timp acceptate de unele mame și de curtezane, care au fost la fel culte și pricepute în caligrafie, pictură, poezie ca și oaspeții lor de sex masculin. Punctele de vedere liberale ale lui Wang Yangming erau opuse Cenzoratului și Academiei Donglin, reînființată în 1604. Acești conservatori au dorit o revigorare a eticii ortodoxe confucianiste. Conservatorii, cum ar fi
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, secția sculptură, unde i-a avut profesori pe Ion Jalea și Oscar Han. După absolvire, în 1929, a fost profesor de desen la Arad, iar din 1931 profesor de desen și caligrafie la Liceul „Avram Iancu” din Brad. Simultan s-a ocupat de sculptură, realizând în special sculpturi în bronz. Din 10 noiembrie 1943 a făcut parte din corpul artiștilor plastici. Din cauza bolii, după 1942 n-a mai putut sculpta, iar în
Radu Moga Mânzat () [Corola-website/Science/335745_a_337074]
-
poem în care dispoziția grafică în pagină formează un desen care are o legătură cu subiectul textului. Acest gen a atins apogeul prin poetul francez Guillaume Apollinaire, cel ce i-a dat și numele, format, pare-se, prin contracția cuvintelor "caligrafie" și "ideogramă". Volumul său, apărut în 1918, se numea "Calligrammes". Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidențiază că mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic. Cuvântul este derivat
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
În general, elementul fonetic este mult mai exact și mai important decât cel semantic. Există aproximativ 214 radicali înregistrate în Dicționarul Kangxi. Caracterele moderne sunt scrise folosind după stilul standard (楷书/楷书kăishū). Diferite stiluri scrise sunt, de asemenea, folosite în caligrafie din Asia de Est, inclusiv scrisul de ștampila (篆书/篆书zhuànshū), scrisul cursiv (草书/草书căoshū) și scrisul documentar (隶书/隶书lìshū). Caligrafii pot scrie cu caractere tradiționale și simplificate, dar au tendința de a folosi caracterele tradiționale pentru artă tradițională. În prezent
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]