176 matches
-
ai solitudinii sale, sunt un experiment torid și glacial deopotrivă, Într-un soi de halucinantă imersie În rătăcire, ca formă extremă a autenticității. Am fost frapat, acum peste un deceniu, când, discutând despre un scriitor care făcea din epistolarul său calofil, curtenitor și aerian o ferventă formă de evaziune În literatură, un vechi și apropiat prieten al său Îmi spusese, zâmbind: „Bine, dar așa a fost dintotdeauna. Fals de la cinci ani!”. Această „falsitate” euforică și mistificatoare era, de fapt, o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
două cărți au asemănări care, mai curând, le deosebesc. Cum ar spune Noica, o apropiere care desparte... Creații de audiență restrânsă, ambele, una are - inițial - o adresă totuși largă și esențială, cealaltă complicitează, chiar În premise, doar cu o elită calofilă. Destinul fiecăreia inversează Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și tragediile mizerabilei, sfîșietoarei epoci. O carte cu rădăcini mai vechi În proza lui Mircea Eliade de exemplu, cu splinul ei și cu realizmul ei fantastic. În afară de toate acestea, Inventarul iernilor mai este și foarte bine scris, totuși nu excesiv de calofil, lectura sa produce Încîntare, o satisfacție estetică prelungită, care concurează cu curiozitatea ce ne-o trezește pentru tainele psihologiei, ale condiției umane, ale societății și istoriei. În concluzie: lectură plăcută ție, stimate cititorule, care ai luat În mînă această carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
socialului, căci omul este produsul mediului în care trăiește. Coordonatele acestui curent sunt ancorarea în viața socială prin Balzac și necesitatea obiectivității și a imparțialității scriitorilor, idee susținută de Stendhal. Acentele cad pe verosimilitatea tipurilor, detașarea de normele scrisului convențional, calofil și deplasarea interesului către formele limbajului comun, pitoresc, necizelat. Realismul psihologic apare ca o nouă formulă epică în care evenimentele exterioare sunt urmărite doar pentru a observa consecințele pe planul trăirilor interioare. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a lungul brățării, pentru a reveni în același loc. Pe drumul de întoarcere citeai fraza invers, de la dreapta la stânga, fără ca înțelesul ei să se schimbe." Desigur că o asemenea tematică implică un rețetar stilistic extrem de elaborat, cu inflexiuni mito poematice calofile. Andrei Oișteanu nu economisește nimic din resursele metastatice ale parabolei, răsfățându-și proza cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se știe pe unde s-a strecurat ca să prindă găina, și că, dacă Paparrigópulos are vreun defect, e că, odată isprăvit turnul, lasă schelele în picioare, împiedicându-te să-l vezi și să-l admiri nestânjenit. Altul îl numește, disprețuitor, calofil, ca și cum arta exprimării elegante n-ar fi una supremă. Cel de colo îl acuză ba că traduce, ba că pune cap la cap idei luate de prin străini, uitând că, înveșmântându-le într-o limbă castiliană atât de curată, neaoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a fi, în cazul său, prea slab în raport cu plăcerea decorativismului imagist. Ceea ce unifică, în mod esențial, producția poetică din epocă a lui Adrian Maniu, Ion Vinea și Tristan Tzara este o acută conștiință a convenției literarului, o sațietate - ea însăși calofilă - de literatura calofilă, resimțită ca epuizată. De aici, caracterul metatextual sau metaliterar al multor compoziții, ironia dezabuzată, cinică, pervers-iconoclastă la adresa retoricilor înalte, eroice, idealizant-sentimentale sau sublime, „prozaismele” căutate, denudarea ostentativă a procedeelor și deliricizarea prin insertul de banal cotidian, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cazul său, prea slab în raport cu plăcerea decorativismului imagist. Ceea ce unifică, în mod esențial, producția poetică din epocă a lui Adrian Maniu, Ion Vinea și Tristan Tzara este o acută conștiință a convenției literarului, o sațietate - ea însăși calofilă - de literatura calofilă, resimțită ca epuizată. De aici, caracterul metatextual sau metaliterar al multor compoziții, ironia dezabuzată, cinică, pervers-iconoclastă la adresa retoricilor înalte, eroice, idealizant-sentimentale sau sublime, „prozaismele” căutate, denudarea ostentativă a procedeelor și deliricizarea prin insertul de banal cotidian, de jurnal și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
strigătul său, reținut până acum, să exprime încă o dată, chemarea la credință și, ca un corolar al ei, la încredere, pe care, într-un veac funebru, se simte dator să o țină vie, prin nopțile de trudă ale lui. Un calofil: Emilian Marcu 1. Arta Grădinarului Calofilia este trăsătura stilistică dominantă a literaturii create de Emilian Marcu, de la care scriitorul nu abdică în niciuna dintre numeroasele sale cărți de poezie și de proză, prin urmare, nici în Arta Grădinarului (Editura Junimea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
4 REVISTA FUNDATIILOR REGALE, ANUL II , NOIEMBRIE 1935 , NR. 11 , Petrescu, Camil , Noua structură și opera lu i Marce l Proust , p .401. </ref> Formulei estetizante, autorul îi opune pe aceea "artă pentru adevăr", încetățenind în publicistica vremii termenul de "calofil" cu sens peiorativ. Acesta ar denunța, după el, preocuparea pentru scrisul frumos, caligrafic, fără substanță. Romancierul s-a situat pe linia unei literaturi care tinde să facă din actul scrisului, în primul rănd, o experiență spirituală, o formă de confesiune
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
întrebări fundamentale, a dramelor consumate în decor citadin.” Formula romanescă pe care o experimentează Anton Holban este una relativ nouă în literatura noastră - cea a jurnalului introspectiv, redactat într-un stil aparent neglijent, tensionat, cu vădite intenții polemice la adresa scrisului calofil, în genul celui al lui Ionel Teodoreanu. Deși formula aceasta inedită a șocat într-o primă fază mai ales prin cerebralitatea autorului, ea a găsit totuși în cultura noastră o sensibilitate estetică pregătită să accepte și să înțeleagă acest nou
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Jurnalul literar”. Debutează editorial cu Iliuță în Țara Soarelui (1951), o carte pentru copii. Cu o formație intelectuală ce beneficiază și de o tradiție de familie, P. a cultivat, după etapa inițială, marcată de obediență conjuncturală, o scriitură modernă și calofilă. Romanul L’uomo e l’ombra (1966, cu versiunea românească în 1992) imaginează un episod din existența lui Galileo Galilei, relatat din perspectiva unui discipol, Ercole Argenti. Folosind motivul manuscrisului furat, romanul exploatează problematica inevitabilului conflict între libertatea de gândire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
laolaltă polaritățile forței și slăbiciunii, semnificând în fond divergența dintre aparență și esență. Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul nu e în nici un caz un „stilist”, în sensul pedant al termenului, ori un calofil. Problematica intelectuală, morală, psihologică, filosofică, socială, sondarea abisalului, a abjecției, a slăbiciunii omenești, a fragilității și energiei lăuntrice, a putinței de mântuire nu sunt tratate descriptiv-expozitiv, ci sunt încorporate în text, așa după cum „materialitatea corporală, fizică, e trăită în romanele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
dar brusc C. dă la iveală în 1972 un volum de „nuvele medievale”, intitulat Castelul vrăjitoarelor, care constituie o spectaculoasă meandră în ansamblul operei. Refugiindu-se din realitatea cotidiană în istorie și în fantastic, autoarea face dovada unui remarcabil stil calofil, a unei imaginații tentate de bizar și enigmatic, dar mai ales a unei surprinzătoare capacități de reinterpretare a temelor literare consacrate. Romanul Așteptare (1973), asemănător stilistic cu cel anterior, se deosebește pregnant de cele ce i-au urmat: Tutun de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
RL, 1996, 26; Ioan Mușlea, Strigătele Casandrei, ST, 1996, 7-8; Alex. Ștefănescu, Ofensa adusă mediocrității, RL, 1996, 40; Constantin Coroiu, Corida ca metaforă a existenței scriitorului, ALA, 1996, 324; C. Stănescu, Interviuri din tranziție, București, 1996, 160-177; Daniel Cristea-Enache, Un calofil al Ideii, ALA, 1997, 380; Carmen Varfalvi-Berinde, Interviuri imaginare, APF, 1997, 7-8; Cosma, Romanul, II, 270-273; Glodeanu, Dimensiuni, 103-109; Romulus Diaconescu, O lume a dialogului, București, 1998, 13-24; Nicolae Oprea, Proza eseistică a lui Octavian Paler, APF, 2000, 10; Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
ș.a.m.d. În scenariul rezultat exemplele alese au rol de nucleu care adună și emite filiații socotite emblematice pentru literatura noastră. Tendențioasă este și dezbaterea asupra poeziei românești contemporane, inclusă în rubrica „Spirale” (1982). Aici Eugen Barbu identifică „poeți calofili” (Dan Botta, Grigore Arbore, Vasile Nicolescu), „calofili și livrești” (Daniel Turcea, Cezar Baltag, Modest Morariu, Cezar Ivănescu), „poeți în derivă” (Alexandru Mușina), „poezia fără sare” (Ana Blandiana), „zglobii” (Mircea Dinescu), „poezie zidărită” (Mircea Cărtărescu) ș.a.m.d. Revista consacră studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
alese au rol de nucleu care adună și emite filiații socotite emblematice pentru literatura noastră. Tendențioasă este și dezbaterea asupra poeziei românești contemporane, inclusă în rubrica „Spirale” (1982). Aici Eugen Barbu identifică „poeți calofili” (Dan Botta, Grigore Arbore, Vasile Nicolescu), „calofili și livrești” (Daniel Turcea, Cezar Baltag, Modest Morariu, Cezar Ivănescu), „poeți în derivă” (Alexandru Mușina), „poezia fără sare” (Ana Blandiana), „zglobii” (Mircea Dinescu), „poezie zidărită” (Mircea Cărtărescu) ș.a.m.d. Revista consacră studii în serial operei lui Dimitrie Cantemir (1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
răzvrătit, probabil împotriva unor nedreptăți - neprecizate expozitiv - ale istoriei și ale actualității (obiectul revoltei rămâne relativ nebulos, dar tensiunea „insurecției” verbale denotă un sentiment poetic real). În asemenea ocazii filonul folcloric și haloul euforic sunt absente, tonul e rece, deloc calofil, stilul frust, cumva căznit și, în pofida aparenței artificiului și a afectării, demersul liric respiră aerul autenticității. SCRIERI: Tăcerineprimite, pref. I. Negoițescu, București, 1968; Almar, București, 1970; Țara fântânilor, București, 1971; Irosirea zăpezilor, București, 1974; Cămașă Patriei, București, 1975; Din Marmația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
și cultura greco-latină a fost de bun augur. În această „oază de har și repaos”, care este Grecia lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a determina în cultura românească o revoluție, prin reconsiderarea ei dintr-o perspectivă europeană. În scurte glose, propune un jurnal de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
putea fi înscris în al doilea val al poeților apăruți în anii ’60, val identificat de regulă prin termenul „șaptezecism”. Poetul nu se sustrage aerului de familie: un modernism târziu, obosit cu distincție, lipsit de mari investiții energice, rafinat și calofil, uniformizând într-o dicție stinsă eterogenitatea influențelor livrești. Abia al cincilea volum de poezie, Spiritul însetat de real (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), a provocat receptivitatea criticii. Motivul ține de accidental: poezia lui R. oferă un caz neproblematic de evoluție nesinuoasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
Asociației Mureș a Uniunii Scriitorilor). Mai publică în „Discobolul”, „Cuvântul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Viața românească”, „Euphorion”, „România literară”, „Seine et Danube” ș.a. Identitatea literaturii critice semnate de S. se instituie în primul rând la nivelul expresiei. Autoarea vine din școala calofilă, personalizată stilistic și ironică, a lui Cornel Regman sau Al. Cistelecan. Textele ei violează precauțiile stilului tranzitiv, autonomizându-se narcisist ca literatură până acolo încât comentarea unei cărți devine uneori un simplu pretext. În Graffiti veriga slabă a selecției autorilor împinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
Stanca, LCF, 1977, 47; Cornel Ungureanu, „Nimburi”, O, 1978, 45; Manu, Eseu, 136-139; Poantă, Radiografii, I, 198-200, II, 85-87, 148-153; Adrian Popescu, „Mândria și melancolia” memoriei, ST, 1979, 5; Paul Dugneanu, Un neoparnasian, LCF, 1980, 3; Sultana Craia, Un memorialist calofil, LCF, 1980, 28; Ion Lungu, Între evocare lirică și Bildungsroman, TR, 1980, 34; Cândroveanu, Printre poeți, 87-95; N. Steinhardt, Poezia multiformă a lui Teohar Mihadaș, ST, 1983, 3; Zaharia Sângeorzan, Eroica întrebare-i: În urma ta ce lași?, CRC, 1984, 9
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
putea fi chiar numit un teatru shakespearizant. Ceea ce distinge trilogia istorică alcătuită din Veac de iarnă, Vlad Anonimul și Săgetătorul, publicată în volumul Dramele puterii (1968), este excelența scriiturii. Chiar pândit pe alocuri de riscul de a cădea în virtuozitate calofilă, stilul imprimă, cu unele grații manieriste, o tușă deosebită unor scrieri în care o sensibilitate cu cifru complicat e strunită printr-o, patetică uneori, voință de echilibru. Formula pieselor nici nu putea fi alta: „pretexte istorice”. „Dramele puterii” sunt, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
nu o dată de la Slavici și Agârbiceanu până la Liviu Rebreanu și Pavel Dan. PERPESSICIUS Există în literatura română o rea înțelegere a prozatorilor transilvăneni, care se perpetuează. [...] În literatura acestora e mai interesantă masivitatea și concepția, profunzimea, și mai puțin aptitudinea calofilă. Deficitul de stil, real, al prozei lui Ion Lăncrănjan nu poate anula însă valoarea acestui roman - Suferința urmașilor -, care nu stă în stil. MIHAI UNGHEANU SCRIERI: Cordovanii, I-III, București, 1963; Eclipsă de soare, București, 1969; Vuietul, București, 1969; Fragmentarium
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
imaginării și îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se scufundă în mări, reapărând/ cu insule albastre de cer și de cuvânt/ prin ochiul apei care o visează”), se articulează astenic un lamento pentru osânda „morții în care prea viu am s-ajung” și în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]