157 matches
-
ușor amorțit, parcă bolnav, și de-abia astfel ne aducem aminte de el. Ahmed fusese amator de toate trândăviile, dar la ocazii și foarte vioi, cu ochii rotunzi privind tot ce se petrece în jurul lui cu curiozitate, jucîndu-se cu vreun canaf și fugind cu coada în vânt prin ungherele camerei. Acum nu se mișcă de la locul lui (cînd mă îmbrăcam totdeauna mi se încurca printre picioare), nu toarce dacă îl mângâiem, nu atinge laptele pe care i-l întindem, ne privește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
chipul lui Nobunaga sau fața lui Oichi îi răsărea în piept? Oricare ar fi fost, Hideyoshi era complet fermecat și nu putu decât să murmure că erau niște fetițe cuminți. De la mâneca de culoarea prunei a lui Chacha atârna un canaf. Peste mâneca surorii mijlocii, care era brodată cu un model în relief, era trecut un cordon roșu. Fetița cea mică era îmbrăcată la fel de elegant ca surorile ei. Fiecare avea câte un săculeț parfumat cu lemn de aloe și un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să ne-o transmiți! Felicitări! Să fie într-un ceas bun! Între timp, intră și mama lui Mișu. Bidaru tresări nedumerit. Se aștepta ca pe ușă să intre o persoană grăbită, îmbrăcată în trening, cu glugă de lână prevăzută cu canaf, cu patinele sau schiurile pe umăr, eventual cu un fluier în jurul gâtului ca un medalion, cum și-o amintea încă din anii când își făcea lecțiile împreună cu Mișu. Spre surprinderea lui, într-un costum impecabil din crep satin alb, fără
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Acesta era așezat pe birou, în fața sa. Era un mocasin de culoare neagră. Văzut dintr-o parte îi părea foarte lung. Un adevărat pachebot își spuse el, zîmbind. În partea de sus avea un șnur care se termina cu un canaf ca un fel de clopoțel. Privindu-l astfel îi deveni foarte familiar, aproape un prieten. Textul nr. 2 Pierre se plictisea singur în cameră. Trebuie spus că nefericitul era orb din naștere. Stînd nemișcat își privea pantoful. Era un mocasin
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
păstrează peste an, fiind leac pentru diferitele boli (durere de cap, ochi etc.).374 În Duminica Floriile, mai precis, în seara de dinainte, în ajun, pe la miezul nopții, este obiceiul ca să se fiarbă apă cu busuioc și cu fire de la canafurile de la prapuri, furate de la înmormântarea unei fete, și să se spele cu această apă pe cap, pentru a avea păr frumos care "să strălucească ca firele de la prapuri și să fie plăcute ca și cum se bat flăcăii după busuioc. După spălarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moarte!"163 În poezia obiceiurilor calendaristice, relația om-cosmos este reprezentată de refrenul cu rol apoptropaic care povestește destinul împlinit al umanului: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Ci-i vremea de-mpodobit, / Cu podoabe de argint, / Cu canafi până-n pământ, / De la ușă pân` la masă / Tot cu canafi de mătasă. / Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Streșină de busuioc / Să fii gazdă cu noroc; Streșina-i de mintă creață, / Să fii gazdă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de refrenul cu rol apoptropaic care povestește destinul împlinit al umanului: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Ci-i vremea de-mpodobit, / Cu podoabe de argint, / Cu canafi până-n pământ, / De la ușă pân` la masă / Tot cu canafi de mătasă. / Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Streșină de busuioc / Să fii gazdă cu noroc; Streșina-i de mintă creață, / Să fii gazdă cu viață; / Streșina-i de căprior, / Să ai parte de fecior
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]