1,966 matches
-
versuri de Nina Cassian, mi se pare a avea rolul unei modulații cromatice, menită să modifice - temporar - sensul și semnificația dramaturgiei. Versurile poetei-muziciene trec de la vehemența interogației ("Cum poți trăi când știi că pândește-un dușman?", din Despre război), la candoarea și puritatea iubirii ideale, cu rezonanțe de Cântarea Cântărilor ("Frumoasă ești iubita mea/ Mâinile tale caută-n părul nopții..."), ajungând la "lumina dintîi a izvorului" (Frumoasă ești), ca metaforă a revelației demiurgice. Poeziile Ninei Cassian (mai ales ultima, Obârșii, de
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
din Oceanul Atlantic/ procreează doar în a opta noapte după lună plină" (Spațiul bioritic). Căci această recuperare a ansamblului nu e sentimentală, umilă, ci de o luciditate ce îngăduie fascinației a se împleti cu îndîrjirea, cu inflexiunile satirice. Nu uimirea, nu candoarea înregistrării conduc pana lirică, ci o anume dezabuzare, o drojdie a suferinței de-a constata cîte lucruri, cîte conexiuni scapă vieții subiectului, cum peștii dintr-o plasă cu ochiuri prea largi. Deloc luat prin surprindere de enorma variație a fenomenalului
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
mai important - să surprindă un aspect esențial al tipologiei feminine din România de astăzi, un hibrid de mentalități erotice: tînăra decorsetată moral, deseori cinică "devoratoare de bărbați", dar care nu poate renunța cu totul la clișee romanțioase, la mai vechile "candori" și alintări pisicești, care o mențin vulnerabilă. Din această cauză, oricît de emancipată ar fi (s-ar dori), românca acestor ani tot în ieftine dramolete de menaj sfîrșește. Așa cum întreaga noastră societate, de altfel, sfîrșește în dramolete. Ioana Drăgan, Poveștile
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
mainstream vreau să spun, nu s-a stins odată cu ultimele ecouri ale evenimentului. Curioasă, am citit un capitol-mostră dintr-unul din romanele din seria Harry Potter. Nu încerc să trag o linie prea apăsată între entuziasmul colectiv și molipsitor și candoarea propriilor mele reacții. Dar recunosc că după lectura acestui capitol m-am catapultat din fotoliul în care eram direct în vijelia de afară și spre cea mai apropiată librărie. Cîteva ceasuri mai tîrziu, seara, am isprăvit de citit Harry Potter
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
Nicolae Manolescu Nu e prima oară cînd constat că marii artiști sînt capabili, uneori, de o desăvîrșită candoare. Am citit și răscitit editorialul Contemporanului din 8 aprilie. Nu mi-a venit să cred. Directorul Contemporanului se simte persecutat. De România literară, 22, Vatra, Familia și de "încă vreo două" (cîtă grație este în impreciziile de informare ale dlui
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
din acela al lui Jupiter, n-a fost tratat în România literară cum ar fi vrut dl Breban, care, mă-ntelegi, a fost redactor-șef și a protestat la începutul (sic!) de dictatură comunistă oferindu-si demisia etc. etc. Uluitoarea candoare îl face pe dl Breban un polemist foarte vulnerabil. Nu vreau să abuzez. Ce păcat că lavă care se revarsă în restul articolului, pîrîiase-pîrîiase, nu e decît o cenușă lichidă "în cele patru române ale mele" de după revoluție! Numărul următor
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
că spre iarnă au plecat cu toții și că mam plimbat cu mașina cu avionul și mie mia plăcut foarte mult" (Zi). Scriitura poetei e, într-adevăr, după cum observa un critic, de-o "puritate lipsită de patetism" (Caius Dobrescu). La întretăierea candorii cu curiozitatea intelectului "alb" (lipsit de senzualitate), apare acest caracteristic șirag de interogații: "De ce tocmai această curte/ pe care niciodată n-am văzut-o?/ de ce acest copil ascuns după o tufa/ roz cum nu există-n realitate?/ de ce tocmai o
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Maxim) este un roman mai degrabă neobișnuit în contextul operei autorului sau, scriitorul Isaac Bashevis-Singer. Sînt o cititoare pasionată a lui Singer, îmi plac nespus umorul lui blînd, ironia discretă, farmecul personajelor lui, evrei înțelepți care își păstrează o stranie candoare senina dincolo de toată amărăciunea vieții pe care o duc. Nimic, sau aproape nimic din acestea nu le-am putut regăsi în Craiul cîmpiilor. O carte sumbră, cu o materie narativa vîscoasa, cu un univers uman deprimant, o lume bîntuita de
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
ostentativ abisala. Și totuși e prezent aici și orgoliul subtil al contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
lampă aruncă spre mine/ cocoloașe de aur// vietăți triste/ sînt lucrurile/ de nume proprii lipsite// neputința clipei/ mă strînge la piept" (Numitorul comun). Factorii materiei comunica parcă într-o deruta ce intervine imediat după pierderea stării de grație, buimăcite între candoarea primordială, la care nu se indura a renunța, și nouă lor condiție, de candoare secundă, metaforica: "Mărul respira stins/ lîngă tîmpla și file// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tăi în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
lipsite// neputința clipei/ mă strînge la piept" (Numitorul comun). Factorii materiei comunica parcă într-o deruta ce intervine imediat după pierderea stării de grație, buimăcite între candoarea primordială, la care nu se indura a renunța, și nouă lor condiție, de candoare secundă, metaforica: "Mărul respira stins/ lîngă tîmpla și file// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tăi în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
de ani. Alături de cuvenitele articole omagiale semnate de cîțiva din foștii săi studenți, este publicat și un fragment din volumul de memorii pe care îl pregătește profesorul, Vîrste și timpuri, si anume cel în care povestește, cu un soi de candoare care îi e proprie, experiența de redactor la Scînteia, între 1957 și 1962. Dumitru Micu ne spune azi că nu dorea să devină salariat al organului central al Partidului. Era asistent cu jumătate de normă la catedră de Literatură Română
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
înțelege nu este doar o carte despre literatura, ci și literatura. Se observă imediat că ea aparține unui literat rafinat și nu unui simplu gazetar. Dorin Tudoran angajează dialoguri, dar se și joacă de-a dialogul. El simulează uneori (ironic) candoarea, parodiază stilul interlocutorului, face mărturisiri pentru a-l contamină pe partenerul de discuție de dorința de a se confesa. Rezultă secvențe ale unui teatru de bună calitate. Din acest punct de vedere, o adevărată capodoperă poate fi considerată convorbirea cu
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
un copil, bucurându-se de luciditate că de o nouă jucărie. Titlul primei cărți a Denisei Comănescu, Izgonirea din Paradis, este foarte bine ales, cu mențiunea că trebuie să ne gândim la o izgonire primită cu o încredere plină de candoare. Originalitatea profundă a poeziei Denisei Comănescu constă tocmai în acest mod naiv de a accepta maturitatea, într-o generoasă strângere la piept a suferinței. Chiar și în momentele de paroxism ale lucidității, cănd singura soluție pare sinuciderea, personajul liric are
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
de criminale, poate la fel de chinuit cum fusese și Masenka. Spuneam că "Muierile" e o povestire oarecum pilduitoare pentru ăntregul volum fiindcă an ea găsim și umorul - involuntar - al personajului care nu ăntelege cât de mizerabil este, povestindu-si cu incredibilă candoare ticăloșiile, și tonul sumbru, ambele cu remarcabilă discreție concepute. Există an Cehov o bună chibzuiala a nuanțelor stilistice, căreia ai corespunde de fapt, ăn plan uman, o bună măsură a sentimentelor. Chiar și când șanț cuprinși de isterie, cum i
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
de ea. Totuși, l-aș numi pe Șerban Ionescu, care are numeroase apariții și roluri și pe care le realizează cu o bucurie extraordinară a nuanțelor. La fel, Ana Ciontea în Rebecca cea inocentă, naivă, copilăroasa și drăgăstoasa, plină de candoare în interpretare, un rol că o mică bijuterie; cred că Ana Ciontea a fost un stimul pentru tînărul Ioan Batinas, pe care l-am descoperit cu plăcere în rolul matematicianului Velasquez; ceva mai presus de cuvinte aduce pe scena Marin
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
la singură tentativă, New York-ul întunecat și fumegînd nu-l ispitește așa cum vocea oceanului o face deși nu e sigur dacă a auzit-o vreodată cu adevarat, dar în mod cert a transfigurat-o în muzică să. Cu o teribilă candoare în priviri și un suav mister al gesturilor, vrăjind clapele pianului într-o plutire continuă excelent cinematografiata de Lajos Koltai, eroul interpretat de Tim Roth își permite să se desprindă de viață cu seninătate căci a cum spune personajul a
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
se indignează împotriva ăanecdoteiă și șmecherul se face că nu înțelege, si sticluța de otravă a tînărului de curînd plecat de pe scaunul domniei tale cu nemulțumiri eterne și nedumerirea începătorului în fața unei formule neclasate încă, si paupertatea și meschinăria și candoarea". Lovit, criticul nostru reacționa necăjit și chiar caustic. Mai voiam să amintesc (dar n-am spațiu) cîteva notații surprinzătoare. Două dintre ele, le pomenesc. La 8 iannuarie 1931 scria în jurnal: Impresia definitivă că poezia lui Barbu e o mare
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
mai sublima (sic) dintre cărți, pe care omul nu va uita s-o ia cu sine la Judecata de apoi, spre a dovedi misterul cel mai profund și mai fatal (sic) al său, spre a proba că frumusețea, puritatea, castitatea, candoarea, virtutea, curajul, inteligență pot fi toate zădarnice și luate în derîdere. Dintr-un ăHamlet rusă, ăomul ridicolă ajunge un creștin Don Quijote, el îi cere iertare fetei pe care a jignit-o, știind că alți trecători insensibili îl vor jigni pe
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
înnebunești’.” (p. 141) Moștenitorul angoaselor existențiale ale Barocului este rudă bună și cu alți „intransigenți și neadaptați” cum ar fi Ladima Danton ai lui Camil Petrescu, „oameni care văd Ideile” (adică Frumusețea, n. a.): „Ieri am scris două cuvinte: ‘tandrețe’ și ‘candoare’. Nu-i așa că sunt frumoase?!” (p. 13) Dar cât de rare sunt ele în lumea actuală și dintotdeauna: „Până unde poate să ajungă perversiunea ucigașă a oamenilor!” (p. 13) El însuși recunoaște că nu a vrut să fie așa: „Mi-
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
început, Pascal însuși nu-și dădea seama ce se petrece cu el, bănuind chiar că ar suferi de Alzheimer, când el defulează și refulează după toate regulile freudiene: „Văd... hidoșenia ce ne înconjoară, dar și frumusețea fragilă și plină de candoare ce vrea să reziste în fața acestui carnaval apocaliptic... aici, în jurul nostru, în fiecare zi.” (p. 17) Din ce în ce mai conștient, eroul se recunoaște: „Nu mai pot și nu mai vreau să văd ce se petrece în jurul meu... O lume urâtă și crudă
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
și crudă din toate punctele de vedere.” (p. 16) Iată-ne într-un univers kafkian à rebours - pe dos: lumea e cea care s-a metamorfozat în „marele gândac scârbos”, iar el, Pascal, e cel ce luptă să-și păstreze „candoarea și frumusețea umană”! Ce șanse sunt într-un „Imperiu al cinismului închinat Vițelului de aur...” (p. 26)?! Niciuna: „Aiureli! Prostii! Amurgul zeilor! ” (p. 27) De aceea, strategia sa: „Sunt un orb care nu vrea să vadă și...vede numai când
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
minții“, „cantitate netrebnică“, „aromă a lumii“, „infinitul închis al ființei“, „vidă ancorare“, „soarele explicației exhaustive“. Ne trezim astfel atrași în farmecul demonstrației savantului care este fie un „ademenit-ademenitor“, fie un „ademenit-împingător“, spre a ajunge, poate, - depinde de noi - la „plăpânda candoare, neistovita candoare a atotcuprinderii, a atotpătrunderii (crux veritatis), așteptarea îndelung răbdătoare, vibranta așteptare ș...ț a ceea ce va să se arate“. Finalul din Sarea pământului îi aduce pe interlocutori la un prag unde Mai Știutorul cere un răgaz spre a
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
netrebnică“, „aromă a lumii“, „infinitul închis al ființei“, „vidă ancorare“, „soarele explicației exhaustive“. Ne trezim astfel atrași în farmecul demonstrației savantului care este fie un „ademenit-ademenitor“, fie un „ademenit-împingător“, spre a ajunge, poate, - depinde de noi - la „plăpânda candoare, neistovita candoare a atotcuprinderii, a atotpătrunderii (crux veritatis), așteptarea îndelung răbdătoare, vibranta așteptare ș...ț a ceea ce va să se arate“. Finalul din Sarea pământului îi aduce pe interlocutori la un prag unde Mai Știutorul cere un răgaz spre a-și aduna
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
într-un interviu pentru Adevărul un moment inedit din mandatul său de ministru de externe. Momentul îl are ca protagonist pe Emil Constantinescu și l-a lăsat mască pe Pleșu. "Emil Constantinescu avea, din punctul meu de vedere, o anumită candoare. Candoarea, de pildă, de a se strădui să mă facă să înțeleg exponatele muzeului de arheologie din Delfi, deși ne mișcam mai curând în teritoriul meseriei mele. Sau candoarea de a cere unor omologi gesturi insolite. Vă amintiți, poate, că
Cum s-a scris istoria recentă a României pe un şerveţel () [Corola-journal/Journalistic/24634_a_25959]