438 matches
-
Până la venirea europenilor în Australia, erau 53 de specii de canguri, iar de atunci au dispărut 8 specii, astăzi existând numai 45 de specii. Multe dintre speciile actuale de canguri se află într-un anumit grad de risc. În Australia cangurii trăiesc în centrul continentului, dar și în vecinătatea orașelor din vestul țării. Cangurul este un animal de multe ori prietenos, dar în majoritatea timpului devine agresiv când vine vorba să-și apere puii, să ocupe teritoriul, sau să se reproducă
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
atunci au dispărut 8 specii, astăzi existând numai 45 de specii. Multe dintre speciile actuale de canguri se află într-un anumit grad de risc. În Australia cangurii trăiesc în centrul continentului, dar și în vecinătatea orașelor din vestul țării. Cangurul este un animal de multe ori prietenos, dar în majoritatea timpului devine agresiv când vine vorba să-și apere puii, să ocupe teritoriul, sau să se reproducă. Cangurii se clasifică după mărimea lor, aceștia putând să difere de culoare, vârsta
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
trăiesc în centrul continentului, dar și în vecinătatea orașelor din vestul țării. Cangurul este un animal de multe ori prietenos, dar în majoritatea timpului devine agresiv când vine vorba să-și apere puii, să ocupe teritoriul, sau să se reproducă. Cangurii se clasifică după mărimea lor, aceștia putând să difere de culoare, vârsta și mediul din care este înconjurat. Acesta are culoare asemănătoare locului unde trăiește (mediul). Se clasifică ușor, uneori chiar și după coadă. Este considerat un animal marsupial și
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
și este superior ornitorincului, pentru că acesta naște puii incomplet dezvoltați, care rămân până la vârsta de 9 luni prinși de mamela. Acesta se intoarce doar în cazuri de primejdie și de urgență în marsupiul femeii stând acolo până trece pericolul. Cuvântul "cangur" provine de la cuvântul gangurru Guugu Yimithirr, referindu-se la canguri gri. Numele a fost înregistrat mai întâi că "KANGURU" la 12 iulie 1770 într-o intrare în jurnal de Șir Joseph Banks.; la locul Cooktown-ului modern, pe malurile râului Endeavour
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
care rămân până la vârsta de 9 luni prinși de mamela. Acesta se intoarce doar în cazuri de primejdie și de urgență în marsupiul femeii stând acolo până trece pericolul. Cuvântul "cangur" provine de la cuvântul gangurru Guugu Yimithirr, referindu-se la canguri gri. Numele a fost înregistrat mai întâi că "KANGURU" la 12 iulie 1770 într-o intrare în jurnal de Șir Joseph Banks.; la locul Cooktown-ului modern, pe malurile râului Endeavour, unde HMS Endeavour, sub comanda locotenentului James Cook a fost
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
la locul Cooktown-ului modern, pe malurile râului Endeavour, unde HMS Endeavour, sub comanda locotenentului James Cook a fost pe plajă de aproape șapte săptămâni pentru a repara daunele suferite pe Marea Barieră de Corali. Cook a menționat mai întâi la canguri în jurnalul sau din 4 august. Guugu Yimithirr este limba oamenilor din zonă. Un mit comun despre numele de cangur este că "cangur" a fost o expresie Guugu Yimithirr pentru "Nu te înțeleg." Conform acestei legende, Cook și Banks au
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
de aproape șapte săptămâni pentru a repara daunele suferite pe Marea Barieră de Corali. Cook a menționat mai întâi la canguri în jurnalul sau din 4 august. Guugu Yimithirr este limba oamenilor din zonă. Un mit comun despre numele de cangur este că "cangur" a fost o expresie Guugu Yimithirr pentru "Nu te înțeleg." Conform acestei legende, Cook și Banks au explorat zona, atunci când au văzut animalul. Ei au înterbat ce nume are animalul.Li s-a răspuns "Kangaroo", care înseamnă
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
săptămâni pentru a repara daunele suferite pe Marea Barieră de Corali. Cook a menționat mai întâi la canguri în jurnalul sau din 4 august. Guugu Yimithirr este limba oamenilor din zonă. Un mit comun despre numele de cangur este că "cangur" a fost o expresie Guugu Yimithirr pentru "Nu te înțeleg." Conform acestei legende, Cook și Banks au explorat zona, atunci când au văzut animalul. Ei au înterbat ce nume are animalul.Li s-a răspuns "Kangaroo", care înseamnă "eu nu te
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
flindersii" și "P. koala" . Koala este clasificată laolaltă cu vombatul (familia Vombatidae) și câteva familii dispărute (incluzând tapirii marsupiali, leii marsupiali și vombații giganți) în subordinul Vombatiformes în ordinul Diprotodontia. Vombatiformes este un grup pereche unei clade care include macropodele (cangurii și wallaby) și posumii. Strămoșii vombatiformelor trăiau, cel mai probabil, în copaci. Linia koala a fost, probabil, prima care s-a despărțit, acum 40 de milioane de ani, în timpul Eocenului. Koala actuală este singurul reprezentant existent al familiei Phascolarctidae, care
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
bucățele mici, ceea ce înseamnă o digestie și o absorbție mai eficientă a nutrienților în intestine, care digeră frunzele de eucalipt pentru a furniza majoritatea energiei animalului. Koala regurgitează uneori mâncarea în gură pentru a fi mestecată a doua oară. Spre deosebire de canguri și de posumii mâncători de eucalipt, koala fermentează hrana în epigastru, iar retenția lor digestivă poate dura până la 100 de ore în sălbăticie, și până la 200 de ore în captivitate. Acest fapt este datorat dimensiunii foarte mari a cecului lor
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
30 de ecoregiuni. Se extinde prin Australia de est și sud-est, cuprinzând nord-estul, centrul și sud-estul Queenslandului, estul New South Wales, Victoria și sud-estul Australiei de Sud. Koala a fost introdusă aproape de Adelaide și în mai multe insule, incluzând Insula Cangurilor și Insula Franceză. Populația din Insula Magnetică reprezintă limita nordică a răspândirii sale. Fosilele arată că răspândirea koalei s-a întins până în sud-vestul Australiei de Vest în timpul Pleistocenului târziu. Cel mai probabil au devenit extincți în aceste regiuni din cauza schimbărilor
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Imuno-Deficienței Koala (SIDK), care e similar cu SIDA la oameni. Răspândirea RVKo în populațiile de koala prezintă variații ale gradului de infectare de la nordul la sudul Australiei. Populațiile nordice sunt complet infectate, pe când unele populații sudice (inclusiv cea din Insula Cangurilor) sunt complet neafectate. Animalele sunt vulnerabile incendiilor de pădure din cauza mișcării lor lente și a inflamabilității eucalipților. Koala caută adăpost instinctiv în crengile din vârf, unde sunt vulnerabile la căldura intensă și la flăcări. Incendiile de pădure distrug și habitatul
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
capul listei de animale pe care voiau să le vadă. Biologul Stephen Jackson a spus: „Dacă ai face un sondaj despre animalul cel mai strâns asociat cu Australia, ar fi un pariu sigur că koala ar fi cu mult în fața cangurului.” Factorii care contribuie la popularitatea Koalei sunt proporțiile corpului similare cu cele ale unui copil și fața sa ce aduce a ursuleț de pluș. Koala apare în povestirile despre Timpul Visării și în mitologia aborigenă. Tribul Tharaval credea că animalul
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
i-a folosit intestinele lungi pentru a construi un pod pentru oamenii din alte părți ale lumii. Aceasta evidențiază rolul Koalei ca vânat și lungimea intestinelor sale. Unele legende povestesc cum și-a pierdut koala coada. În una dintre ele, cangurul i-o taie to pentru a o pedepsi pentru că era leneșă și lacomă. Triburile din Queensland și Victoria considerau koala un animal înțelept și îi cereau sfatul. Triburile care vorbeau limba Bidjara considerau că acest animal a transformat pustiurile aride
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
leneș cu „un aspect fioros și amenințător”. La începutul secolului al XX-lea, reputația Koalei s-a îmbunătățit, în principal datorită popularității crescânde și a apariției în câteva cărți pentru copii. A apărut în cartea lui din 1899 "Dot și Cangurul", în care este prezentat ca „nostimul urs băștinaș”. Artistul a prezentat o koala mai antropomorfă în benzile desenate din revista "The Bulletin", începând din 1904. O koala pe nume „Bunyip Bluegum” a apărut în "Budinca Magică", o carte de Norman
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
ocazia de a face un studiu detaliat despre dieta lor în captivitate. Fleay și-a continuat eforturile de conservare și la Sanctuarul Healesville și la David Fleay Wildlife Park. Din 1870, Koalele au fost introduse în câteva insule, incluzând Insula Cangurului și Insula Franceză. Populațiile de acolo au crescut semnificativ, și, cum insulele nu sunt destul de mari pentru a susține o populație mare, nu mai rămâne suficientă hrană. În anii 1920, Lewis a inițiat un amplu program de transfer și relocare
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
dezvoltați decât femelele. Au ochii expresivi, colorați intens în diverse nuanțe, de la galben la portocaliu; urechile sunt mici, ascuțite și foarte mobile, iar blana este roșcată. Vânează izolat, în familie sau, ocazional, în haite. Hrana este alcătuită din mamifere precum cangurii mici sau oile. În timpul zilei stă, de cele mai multe ori, ascuns în vizuină. Blana unui câine dingo adult este scurtă, stufoasă în zona cozii și variază în grosime și lungime, în funcție de climă.
Câinele dingo () [Corola-website/Science/324848_a_326177]
-
ML. Cablul TV a rămas parțial încolăcit, prezentând pericol în unele situații în tot restul timpului ieșirii extravehiculare. Aldrin l-a urmat și a început să testeze diverse modalități de a merge, unele foarte amuzante cum ar fi săriturile de cangur. Sistemul portabil de menținere a vietii a creat tendința astronauților de a se mișcă în spate, dar niciun astronaut nu a avut probleme cu menținerea echilibrului. Săritură a devenit mijlocul de deplasare preferat de astronauți. Aceștia au relatat ulterior că
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
pescuit. - Pe parcursul unei vieți de 70 de ani, inima unui om bate de 3 miliarde de ori? - Deși ochii puilor de lup sunt albaștri la naștere, culoarea lor se schimbă în nuanțe de galben-auriu/portocaliu după câteva luni? - Puiul de cangur roșu are doar 2 cm, cât un degetar? - Ursul australian koala doarme până la 18 ore pe zi? Când este treaz, se agață de copaci și mănâncă. - Calea Lactee este o dungă lată de lumină de-a lungul cerului? Este albă ca
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Ursu Paul () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107379]
-
1960; Expediția „Zero K”, București, 1961; Cartea, un călător milenar, București, 1964; Tiparul, București, 1964; Pigmeii, București, 1964; Mayașii, București, 1967; Westul, o mare aventură, București, 1969; Pirați și corsari, București, 1974; Automobilul, București, 1977; Enigmele Terrei, București, 1978; Țara Cangurului, București, 1980; Literatura și fascinația aventurii, București, 1986; Enciclopedia Asiei (în colaborare), București, 1999. Traduceri: Wolfgang Borchert, Păpădia, București, 1964; Arnold Zweig, Tânăra femeie din 1914, București, 1964, Sosit-a vremea, București, 1967; Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, București, 1968; Franz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288066_a_289395]
-
tuturor acestor afișe ne induce un comportament anarhetipal. Fiindcă unul dintre ele este plasat În Vestul sălbatic, cu cowboys, vite, cai etc., altul este situat În Thailanda, cu frumoase asiatice, altul În Europa sau În Turcia, altul În Australia, cu canguri, iar altul la Polul Nord, cu eschimoși și foci. Cultura contemporană exercită asupra noastră un efect anarhetipic, de pulverizare a atenției, de politropie În sincronie, de plurifocalizare a atenției. Aceasta spre deosebire de o cultură de tip tradițional, a satului, spre exemplu, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pare că au existat între cinci și șaisprezece limbi tasmaniene reciproc neinteligibile, grupate în patru familii. În general, limbile est-tasmaniene foloseau particulă nominală -na, pe cînd cele occidentale utilizau particulă -lea: lowa-na, nowa-lea "femeie"; ri-na, ri-lea "mîna"; tara-na, tara-lea "cangur". Iată cîteva cuvinte din mai multe limbi tasmaniene, citate de George Campbell în Compendium of the World's Languages, vol. ÎI, 1991: nanga "tata", poa "mama" (nord-est), pögöli-na "soare", wīta "luna", romtö-na "stea", pö ön'e-na "pasăre", wī-na "copac
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și bun la suflet. d) Prin fața ferestrei trec în goană case, copaci, câmpuri. 2. Pentru a separa de restul propoziției numele unei ființe, care este strigată sau cuvintele care arată o strigare: a) Irina, ai luat premiul I la concursul Cangurul, în lumea poveștilor? b) Ei, cine e acolo? 3. Pentru a separa cuvinte și grupuri de cuvinte care completează vorbirea cuiva: a) Voi aduce totul din nou la viață, își spune primăvara. b) Sunt aici, răspunde Paul. 4. Pentru a
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
totul cu nonșalanța unei naivități ce lasă impresia imbecilității. U. sancționează astfel moravuri, atitudini, persoane, metehne specifice societății „constructoare a socialismului”. El însuși își expune „programul”, neezitând să se autoridiculizeze în Ce față (în loc de prefață), din Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi (1979). În Mersul pe jos (1988) U. schimbă din nou registrul umoristic: prelucrează basme arhicunoscute și le transformă în „basme economicoase pentru părinți grăbiți” (Capra cu trei nurori), parodiază balade ca Toma Alimoș, dar și zodiacul chinezesc, alcătuiește o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
funcțional glumei, îndepărtându-se programatic de umorul facil. Râsul însoțește dramele cotidianului, viețile banale ale unor oameni mărunți. SCRIERI: Iasomia, Cluj, 1972; Cu alte cuvinte..., cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1975; Respirația ceasornicelor, Cluj-Napoca, 1975; Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi, cu ilustrații de Mărgărit Chelbea, Cluj-Napoca, 1979; Duminică la iarbă verde, Cluj-Napoca, 1985; Mersul pe jos, Cluj-Napoca, 1988; Dinastiada (în colaborare cu Virgil Tomuleț), Cluj-Napoca, 1990; Verișorii siamezi, Cluj-Napoca, 1994; Marele zid chinezesc german, Cluj-Napoca, 1995; Cufărul Pandorei, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]