356 matches
-
moderne, au fost introduse numeroase împrumuturi, mai ales din limbile clasice (latină și greacă), dar și din alte limbi (din franceză: ballet, serenade; din italiană: cupola, gondola; din spaniolă și din portugheză: embargo, tornado, denumiri pentru realități exotice: banana, cacao, canibal, colibri, patato, tamato etc.). Pe lîngă această îmbogățire cu elemente preluate din diferite limbi, engleza s-a îmbogățit și prin crearea pe terenul ei a unor cuvinte, devenite internaționale, pornind de la cuvinte din limbile clasice. În epoca actuală, engleza literară
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de teritorii feerice sau înspăimântătoare, către rai, Alexandru se confruntă cu monștri coborâți din imaginarul medieval: ființe cu chip de om și trup de șarpe, femei-păsări, femei păroase, furnici uriașe, care mănâncă oameni, raci gigantici care au aceeași preferință culinară, canibali, oameni cu șase picioare și șase mâini (câte șapte le atribuie varianta din 1794), "cătcâni" sau căpcăuni (oameni cu cap de câine). Ilustrațiilor edițiilor din secolul al XVIII-lea au insistat asupra acestor ființe înspăimântătoare 60. Multe dintre scenele romanului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la mare preț. Astfel că admiterile în liceele pedagogice, sanitare și economice înregistrau competiții dure. În ce mă privește, dacă atunci s-ar fi făcut recrutări pentru migrații pe alt continent, o expediție pe Lună sau în comunități primitive de canibali, m-aș fi înscris imediat. Astfel că, mai aproape de dorita aventură, mi-a părut un liceu profilat pe limba și cultura franceză. Unic în țară, înființat la Craiova ca un omagiu prieteniei franco-române, după vizita președintelui Franței Charles de Gaulle
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fiu în vis și într-un somn al lui? vedeți că nu e geam! caligrafie din trei femei amănuntele posturale, gîndurile în regim nocturn orografie, dincolo de trupuri, pe cuvîntul lor nu garantezi, sînt oamenii ceva negrăit de dulce, semenul tău canibal! Ora 5,30, în personalul Mărășești Miercurea Ciuc, la Urechești, variabilă în lumina de zi mărfarul cu ștersăturile șoselei prin el, schelărie de pod La Răsturnica, haltă în pantă, personaj barbian, liturghie de pe centura simțurilor feroviare, cele văzute, cele auzite rit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în limbi cu albul, prea multă izolarea acestor catastrofe narative, Salina dusă cu zăpada, "2008 La mulți ani!" citim pe spate, gardurile fructifere iernile, la maxima recoltă de timp, cruce precedentă Oneștiului, nașterile condamnări la moarte în conservă, omul singurul canibal, cum îl numește și cuvîntul, eroarea perfectă să ai un singur sens, trenul are un singur sens, eu, scrisul, aici! zgrunțurii munților s-au potolit, pămîntul își scoate valurile și laptele condensat, pe văzduh netezime, urbană la Onești, bate indigo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
În măsura În care generații succesive pot fi aduse În aceeași contemporaneitate; ceva cam anapoda, a pune În același rând oameni (vii) și ciolanele celor morți dacă nu cumva aceștia au fost mâncați - deh! drumul spre umanizare l’ați Început prin a fi canibali - și au devenit astfel „moțuri“, bașca omul actual cu trogloditul din peșterile de acum 50 de milenii. Mai precis, creația e absolut personală, căci Într’un sat, ba chiar o regiune, doar unul e Înzestrat cu talentul de a versifica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
el se minunează că, pentru a exista și a dăinui, viața în societate are nevoie de „atît de puțin artificiu și închegare omenească”. Acest contrast orientează gîndirea lui Montaigne în două direcții. Sălbaticii din Brazilia - sau, cum îi numește el, „canibalii mei” - îl fac să-și pună problema condițiilor minime necesare pentru ca viața în societate să fie posibilă, altfel spus : care este natura legăturii sociale ? Găsim schițe de răspuns răspîndite în paginile Eseurilor, dar este clar înainte de toate că, formulînd problema
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
risipește de îndată ce încercăm să o înțelegem. Canibalismul în sine nu are o realitate obiectivă. Este o categorie etnocentrică : el nu există decît potrivit aprecierii societăților care îl proscriu. Orice carne, indiferent care ar fi proveniența ei, este o hrană de canibali pentru budism, care crede în unitatea vieții. Invers, în Africa și în Melanezia, unele populații considerau carnea de om drept o hrană ca oricare alta, iar uneori chiar drept hrana cea mai bună, cea mai demnă de respect, singura care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Antropologia și proble mele lumii moderne 74. Umberto Eco - Confesiunile unui tînăr romancier 75. Claude Lévi-Strauss - Cealaltă față a Lunii. Scrieri despre Japonia 76. Moshe Idel - Evreii lui Saturn. Despre sabatul vrăjitoarelor și șabatianism 77. Claude Lévi-Strauss - Toți sîntem niște canibali
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia, în fața noastră, insensibilă și stranie, asemenea unui canibal ce-și pregătește ospățul, dansa pe ritmuri diavolești cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia nu avea baticul la ea. Ploaia îi udase părul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
el animalele. Ca vechi fermier zice totuși că-i păcat să incinerăm carnea. A mai văzut așa ceva în anii '40, când cu epidemia de trichineloză. Se zice că a fost foarte dureros pentru oameni. Unul din porcii lui Lind e canibal; a început cu o găină care a nimerit în cocină și care n-a mai ieșit de acolo. A continuat cu purceii. Tataia zice că e semn rău. Lind vrea să știe dacă trebuie să plătească el curentul electric. Promit
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
aluat nedospit, cleioase și preș)rate cu zah)r pudr), un penny bucată.) Ne uit)m prin ilustrate, c)utând ceva deosebit. Elias Canetti, excelent romancier și psiholog cam excentric, afirm) undeva c) pasiunea pentru antichit)ți demonstreaz) c) suntem canibali, dac) nu cumva vampiri. Ilustratele au culoarea galben-Închis a strugurilor mușcat, dar În rest nu sugereaz) nimic comestibil. Aleg o ilustrat) tip)riț) Înainte de vremea lui Hitler, reprezentând evrei rugându-se la Zidul Plângerii. Silk, care este colecționar, scotocește prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
comportamentale ale irlandezilor. Mai mult, atunci când citează aprecieri defavorabile la adresa irlandezilor, el le dezaprobă În mod hotărât, așa cum face Într-un articol din 1839. Reproducând aprecierile unui lider tory, care Îi numea pe irlandezi sălbatici bigoți, puțin mai civilizați decât canibalii din Noua Seelandia, cu o ură nestinsă de moarte Împotriva Angliei și cătră tot ce este englezesc, străini În sânge, limbă și religie, Bariț XE "Bariț" afirmă că prin astfel de atacuri conservatorii mai mult pierd decât câștigă, discreditându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe conservarea unei stări ideale. 1.3.2. Contabilitatea sustenabilității - The triple bottom line (TBL) O altă perspectivă asupra dezvoltării durabile o are John Elkington. Acesta caută să ofere mediului de afaceri soluții pentru a deveni sustenabil. În lucrarea sa, Canibali cu furculițe (Cannibals with forks), el prezintă conceptul de triple bottom line - tripla balanță. Adams et al. (2004: 18) consideră că momentul Și formularea aleasă de Elkington au fost impecabile. După dezastrele Bhopal Și Exxon Valdez, TBL a reprezentat o
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
rituri de inițiere, faze de ucenicie, probe de trecere de la o vârstă la alta și, desigur, o „probă finală” care atesta maturitatea deplină prin standarde de performanță fizică și profesională bine definite. Întrucât era carnivor - și, implicit, ucigaș, vânător și canibal -, acest Homo necans practica rituri de înmormântare bazate pe cultul strămoșilor și credința în zeitățile eshatologice. Cultura clactoniană, cea mai veche „cultură de așchii” a Paleoliticului inferior (540000-500000 î.Hr.), răspândită și în România (la Valea Lupului), aduce totuși doar dovezi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
zi de zi fițuica auto-denumită „democrată”, Scânteia, deoarece toate frazele scrise în raport pot fi regăsite în presa comunistă a vremii, pe lângă alte insalubrități lingvistice extrem de violente la adresa clasei mijlocii de la sate, mult hulita „chiaburime”, calul de bătaie preferat al canibalilor roșii. Cum „lămurise” Cotruță tineretul sătesc relativ la cel de-al treilea război mondial, vom afla imediat, citând din document: „...asupra svonului că vor veni Americanii, noi am lămurit massele de tineret, popularizând lupta ce se ascute între cele două lagăre
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Istorisiri nemaiauzite, București, 1982; Szilágyi Domokos, Aterizare forțată, București, 1985; Mózes Attila, Epilog la un adio, București, 1986; Vásárhelyi Géza, Șarja de cavalerie, București, 1987; Farkas Árpád, Cântec de fluier, București, 1988; Markó Belá, Despre natura metaforelor, București, 1989, Timp canibal, Cluj-Napoca, 1997; József Attila, 32 poeme, București, 1995, Poeme, București, 1996; Kiss Gy Csaba, Europa centrală. Națiuni, minorități, București, 1997; Konrád György,Vizitatorul, București, 1998, Călătoria, Iași, 2003; Transland 1-2. „Poeții mei maghiari”, București, 1999; Visky S. Béla, Coroana de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
noastre, în Havana. Nu mă prosti. Havana este oraș, oraș ca ale noastre. Păi acolo stau. Deci au orașe și au și junglă. Cam așa. Ăia goi sînt în junglă. În junglă se mănîncă oameni! Cum?! sar ca fripți. Sînt canibali rău de tot. Se halesc făcuți la proțap. Unde asta? În junglă. Dar jungla unde este? Nu-i junglă în Cuba. Numai în capul lui moș Tudor este. Vă bateți joc de noi, țipă moș Tudor. Cam da. Supărații pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cât privește depozitele de cranii, s-au comparat documentele natufiene cu depozitele descoperite la Offnet, în Bavaria, și în peștera de la Hohlenstern, în Wiirttenburg: toate aceste cranii aparțineau unor indivizi care fuseseră masacrați, poate de către vânătorii de cranii sau de canibali 14. Și într-un caz și în celălalt se poate presupune că e vorba de un act magico-religios, întrucât capul (i. E. creierul) era considerat drept sediu al "sufletului". De multă vreme, grație viselor și experiențelor extatice și paraextatice, se recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dezintegrarea funcțiilor corticale celor mai recente, mai avansate și deci mai fragile, provoacă revirimentul straturilor celor mai arhaice, mai fruste și, din această cauză, mai rezistente ale creierului. Astfel înțelegem că timpul pe care-l trăim este foarte puțin actual. Canibali afară, capucini pe creneluri, agitație la frontiere, războaie sfinte! Și este aceeași "civilizație mecanică" în care numărul statelor laice se reduce precum faimoasa piele de măgar. Celebra decepție a lumii weberiene are legătură cu această revenire a baghetelor magice; deja
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spanioli care au supraviețuit au fost închiși sub punte și apoi li s-a tăiat capul. "El Olones" a revenit în Cuba în 1670, și debarcând, fugind de un uragan, pe o insulă, a fost surprins de băștinași, care, fiind canibali, se spune că l-ar fi omorât și... mâncat! Trist sfârșit chiar și pentru un pirat! Ultimii pirați vestiți de origine franceză au fost frații Jean și Pierre Lafitte, descendenți din basci francezi, care la în-ceput de secol XIX atacau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
vreau, fără nici o opreliște, de la un oraș la altul și de la o stradă la alta, circulând numai cu ajutorul gândului, dar cu o viteză controlată de pofta inimii. Așa priveam în copilărie, în atlasul de geografie, închipuind aventuri fabuloase, întâlniri cu canibalii, călătorii pe mările și oceanele lumii, explorări la pol, duioase întâmplări cu foci și urși albi sau teribile confruntări cu fiarele savanelor. * Nu am nici un ghid, nici un însoțitor, nici măcar o hartă, dar, în "Pagini aurii", dorm o mulțime de povești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru ultima dată fața fiului său. În ziua de 10 februarie 1842 a ajuns în deșertul Kalahari și aici s-a întâlnit cu Secomi, șeful tribului Bamangwato, care l-a primit foarte bine. Apoi a întâlnit un alt trib de canibali - Bakoa. Șeful lor l-a întrebat: Dacă este adevărat că toți oamenii care mor neiertați sunt pierduți pe vecie, de ce n-a venit poporul creștin să ne spună acest lucru mai de mult? Toți strămoșii mei au murit, fără să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe soțiile sale, dar ele au devenit cele mai mari dușmance ale creștinismului. David Livingstone spunea despre acest caz: ,,O întâmplare care a mișcat pe negri mai mult decât altceva a fost mărturisirea de credință a șefului de trib de canibali și primirea lui în Biserică”. Livingstone nu boteza repede pe oameni. Deși mulți negri se arătau foarte bucuroși și cereau botezul, el îi primea după un timp de încercare foarte minuțioasă și cântărind lucrurile cu multă grijă: ,, Nimeni nu mă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
controlul real sau contemplat al statului"98. Într-adevăr, măsurătorile, triangulări după triangulări, calculele matematice, observațiile astronomice, colecțiile de plante, animale, roci și "specimene" umane din cele mai "sălbatice" chiar, escaladările de munți și vulcani, navigația pe fluvii sud-americane, printre "canibali", erau practici și operații intelectuale prin care Europa iluministă descindea în spațiul Celuilalt spre a-l cunoaște, descifra, codifica după norme științifice unitare și, în ultimă instanță, spre a-l cuceri și domina. Unitățile de măsură trebuiau fixate o dată pentru
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]