424 matches
-
Rămână iese în sfârșit din peșteră, palida din cauza șederii îndelungate sub pământ și cu o sarcină vizibilă. Înainte ca cineva să ia vreo decizie în ceea ce o privește, un iceberg apare în largul coastei. Ariki-mau crede că aisbergului este marea canoe albă trimisă ca să-l ducă la zei și îi iese în întâmpinare cu unii dintre adepții lui. Aisbergul plutește cu regele pe el. Fostul consilier al regelui încearcă să profite de situație pentru a prelua conducerea insulei, dar Urechile Scurt
Rapa Nui (film) () [Corola-website/Science/325217_a_326546]
-
prelua conducerea insulei, dar Urechile Scurt asuprite și înfometate s-au săturat de viața lor grea. Ei declanșează o mare revoltă, atacă și chiar mănâncă Urechile Lungi. În mijlocul haosului, Noro, Rămână și cu copilul lor fug de pe insulă într-o canoe construită de tatăl Ramanei, posibil pe Insula Pitcairn aflată la 1500 mile distanță (filmul se termină cu plecarea celor trei fără a oferi informații despre locul unde au ajuns). Filmul poate fi considerată o istorie concisa a prăbușirii civilizației din
Rapa Nui (film) () [Corola-website/Science/325217_a_326546]
-
au ajuns). Filmul poate fi considerată o istorie concisa a prăbușirii civilizației din Insula Paștelui. De exemplu, oamenii taie toți copacii rămași pe insula ca să mute statuile Moai. În final, Noro și Rămână încerca să fugă de pe insulă cu o canoe specială, construită de către tatăl Ramanei. Scenariul amestecă elemente din două perioade: epoca Moai și Cultul Omului-Pasăre de mai tarziu. Dacă conflictul dintre Urechile Lungi și Urechile Scurte a fost real, atunci acesta a avut loc cu mult timp înainte să
Rapa Nui (film) () [Corola-website/Science/325217_a_326546]
-
mai mari trăiau doar în nord, ele întâlnindu-se în zona bazinului Rio Negro. După alte cercetări în Țara de Foc, ei s-au întors la 5 martie 1834 să-i viziteze pe misionari, dar au găsit colibele părăsite. În canoe, s-au apropiat și au găsit că unul dintre băștinași era Jemmy Button, care își pierduse lucrurile și revenise la tradiția băștinașilor, luându-și nevastă. Darwin nu mai văzuse „o așa completă și dureroasă schimbare”. Jemmy a venit la bord
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
bine ca întotdeauna, după care i-a asigurat că nu dorește câtuși de puțin să revină în Anglia și că este „fericit și mulțumit”, dându-le în dar piei de vidră și capete de săgeți înainte de a se întoarce cu canoea la soția lui. Despre prima vizită, Darwin scrisese că „văzând asemenea oameni, nu-ți vine să crezi că sunt creaturi din aceeași specie puse să trăiască pe aceeași lume. ... Este un subiect de conjectură; de ce plăcere în viață se pot
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
cu ambarcațiuni ușoare ce folosesc diferite tipuri de vâsle nefixate. utilizează numai ambarcații din categoria în care vâslașul stă în barcă și nu pe barcă. Cuprinde două ramuri sportive, care își iau numele de la tipurile de ambarcațiuni folosite: caiac și canoe. Fiecare are tehnici specifice, istoric propriu, probe și reguli diferite. Practicarea lor necesită o bună pregătire fizică, multă forță, echilibru, ritm dinamic, rapiditate și precizie în execuție, îndemânare și coordonare în mișcări. Inițierea poate începe de la vârsta de 12-14 ani
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
și reguli diferite. Practicarea lor necesită o bună pregătire fizică, multă forță, echilibru, ritm dinamic, rapiditate și precizie în execuție, îndemânare și coordonare în mișcări. Inițierea poate începe de la vârsta de 12-14 ani, pentru caiac, și ceva mai târziu pentru canoe. Activitatea competițională este permisă de la vârsta de 16 ani. Denumirea "kayak" vine de la tribul Inuit din Canada, care folosea ambarcațiile cu aspectul cel mai apropiat de cel al ambarcațiunilor de astăzi. Este o ambarcațiune sportivă cu unul sau mai multe
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
ascuțită și înălțată, care este condusă cu un tip de vâsle nefixate numite pagaie, din poziția în genunchi. Pagaia este un tip de vâslă prevăzută la un singur capăt cu o pală care intră în apă. Tehnica de vâslit pentru canoe folosește pagaia, care se ține cu o mână aproape de pală și cu cealaltă de capătul opus. Canoistul vâslește cu o singură pagaie, din poziția stând într-un genunchi, pe o perniță specială, cu laba piciorului respectiv sprijinită pe un dispozitiv
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
poziția stând într-un genunchi, pe o perniță specială, cu laba piciorului respectiv sprijinită pe un dispozitiv fix. Din aceasta poziție execută tracțiuni prin apă cu pagaia pe o singură parte a ambarcațiunii, pentru înaintare și cârmuire. În probele de canoe dublu canoiștii stau unul în spatele celuilalt, îngenunchiați fiecare pe alt picior, astfel încât să-și poată manevra simultan pagaiele, fiecare pe altă latură a canoei. Caiac-Canoe își are începutul ca sport recreațional la debutul secolului al 19-lea, datorită în mare
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
apă cu pagaia pe o singură parte a ambarcațiunii, pentru înaintare și cârmuire. În probele de canoe dublu canoiștii stau unul în spatele celuilalt, îngenunchiați fiecare pe alt picior, astfel încât să-și poată manevra simultan pagaiele, fiecare pe altă latură a canoei. Caiac-Canoe își are începutul ca sport recreațional la debutul secolului al 19-lea, datorită în mare parte unui avocat pledant englez, John MacGregor. În 1945 John MacGregor și-a construit propriul caiac, după modelul eschimos, și a petrecut o mare
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
petrecut o mare parte a sfertului următor de secol vâslind pe lacuri și râuri din Europa. În acest timp el a scris o serie de articole și de cărți, cea mai importantă fiind "A Thousand Miles in the Rob Roy Canoe", în care descrie experiențele personale în canoe. Aventurile lui MacGregor au atras mulți imitatori, și în 1866 el a fondat Royal Canoe Club pentru a încuraja interesul oamenilor în acest nou sport. Clubul a ținut prima regată în anul următor
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
de secol vâslind pe lacuri și râuri din Europa. În acest timp el a scris o serie de articole și de cărți, cea mai importantă fiind "A Thousand Miles in the Rob Roy Canoe", în care descrie experiențele personale în canoe. Aventurile lui MacGregor au atras mulți imitatori, și în 1866 el a fondat Royal Canoe Club pentru a încuraja interesul oamenilor în acest nou sport. Clubul a ținut prima regată în anul următor, și până în 1868 număra 300 de membri
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
o serie de articole și de cărți, cea mai importantă fiind "A Thousand Miles in the Rob Roy Canoe", în care descrie experiențele personale în canoe. Aventurile lui MacGregor au atras mulți imitatori, și în 1866 el a fondat Royal Canoe Club pentru a încuraja interesul oamenilor în acest nou sport. Clubul a ținut prima regată în anul următor, și până în 1868 număra 300 de membri și un set complet de reguli care să guverneze concursurile de Caiac-Canoe. Popularitatea acestui sport
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
în anul următor, și până în 1868 număra 300 de membri și un set complet de reguli care să guverneze concursurile de Caiac-Canoe. Popularitatea acestui sport s-a raspândit în Europa și în America de Nord, unde în 1871 a fost fondat New York Canoe Club. Tânăra ramură sportivă a continuat să atragă noi participanți și fani de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea și primii ani ai secolului al XX-lea. În 1924, delegați ai asociațiilor naționale care se formaseră în
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
a fost recunoscut ca sport olimpic începând cu Jocurile Olimpce din 1936 de la Berlin. În acel an s-au prezentat 19 țări pentru a concura în 8 probe: Caiac simplu și Caiac dublu, pe distanțele de 1000m și 10000m, și canoe simplu și canoe dublu, pe aceleași distanțe. Al doilea Război Mondial a cauzat distrugeri considerabile în Caiac-Canoe internațional. Sediul IRK din München a fost distrus de bombardamentele Aliaților, dar și organizația însăși era de asemenea în derivă. În 1946, organizația
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
ca sport olimpic începând cu Jocurile Olimpce din 1936 de la Berlin. În acel an s-au prezentat 19 țări pentru a concura în 8 probe: Caiac simplu și Caiac dublu, pe distanțele de 1000m și 10000m, și canoe simplu și canoe dublu, pe aceleași distanțe. Al doilea Război Mondial a cauzat distrugeri considerabile în Caiac-Canoe internațional. Sediul IRK din München a fost distrus de bombardamentele Aliaților, dar și organizația însăși era de asemenea în derivă. În 1946, organizația s-a reorganizat
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
aceleași distanțe. Al doilea Război Mondial a cauzat distrugeri considerabile în Caiac-Canoe internațional. Sediul IRK din München a fost distrus de bombardamentele Aliaților, dar și organizația însăși era de asemenea în derivă. În 1946, organizația s-a reorganizat formând International Canoe Federation. La prima editie a Jocurilor Olimpice din 1948, s-au prezentat doar 17 țări, iar probele au suferit modificări; a fost introdusă și prima probă pentru femei, Caiac simplu 500 m. Cu fiecare ediție a Jocurilor Olimpice, Caiac-Canoe a atras mai
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
unui echipaj românesc la "europenele" de la Budapesta. Istoria Caiacului românesc este și mai nouă, mărturii despre practicarea sa organizată, sub forma unor campionate - și acestea, însă, doar la câteva probe cu extrem de puțini participanți - datând din anii 1934 - 1935. În ceea ce privește canoea, această ramură a sporturilor nautice apare pentru prima oara abia in 1942, an în care au loc la București câteva asemena concursuri. Cam în aceași perioadă se înfiripa și activitatea în cele două-trei centre de iachting. Celebrul canoist Bill Mason
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
an în care au loc la București câteva asemena concursuri. Cam în aceași perioadă se înfiripa și activitatea în cele două-trei centre de iachting. Celebrul canoist Bill Mason a dat o nouă dimensiune canotajului când a spus: „O plimbare cu canoea pe râuri vechi de când lumea e un prilej unic de a redescoperi legătura cu natura și cu Creatorul, care le-a făurit pe toate în vremuri demult apuse“. Nu sunteți de acord cu aceste cuvinte emoționante? Schimbările fundamentale, în conținut
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
a Jocurilor Olimpice - un record încă neegalat în sportul românesc. Tot atunci a învins și echipajul de dublu format din Simion Ismailciuc și Dumitru Alexe, câștigător al probei de viteză. Un alt moment remarcabil în foarte tânăra istorie a caiacului și canoei românești se produce la Campionatele Europene din 1957. Atunci la Gand, canoiștii Simion Ismailciuc și Dumitru Alexe cuceresc - în proba de 10 km - primul titlu continental. Locul trei și medalia de bronz sunt cucerite de alți doi reprezentanți ai României
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
în palmares "doar " o medalie de argint. Ediția 1968 a "Campionatelor Mondiale" a adus, în cele din urmă, mari satisfacții sportului românesc. Ismailciuc și Alexe, campioni olimpici și europeni, au cucerit și primul titlu de campioni ai lumii din istoria canoei românești. De altfel, întrecerile de la Praga au reliefat valoarea deosebită a canoiștilor din echipa României. În afara campionilor - pe lista medaliaților și-au înscris atunci numele Achim Sidorov, Lavrente Calinov și Nichifor Tarara. Olimpiada din Mexic este un alt moment însemnat
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
satisfacție. Numele lui Serghei Covaliov era atunci cunoscut pe plan internațional. Cel al partenerului sau de echipaj - Ivan Patzaichin - nu spunea, însă, aproape nimic specialiștilor de peste hotare. Era firesc. Ivan Patzaichin, una din marile descoperiri ale antrenorilor români, practica sportul canoei de un an și ceva, fiind, la ora startului olimpic, înca junior. La Xochimilco, pe lângă titlul cucerit de canoiștii Ivan Patzaichin și Covaliov, echipa României mai obține o prețioasă medalie de argint în proba K4 - 1000 m și una de
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
a avut o ierarhie socială strictă,cu regele în vârful piramidei sociale. Regatul a fost împărțit în zone mai mici,fiecare condusă de un șef.Sub șefi erau preoții meșteșugari care s-au specializat în vrăji și meserii ca și canoe. La cea mai mică treaptă a scării sociale se aflau „kauwas” sau „îndepărtații” care erau tratați ca sclavi. Pe lângă sistemul de clasă socială,alte caracteristici ale societății hawaiiene antice au fost sistemul kapu, sistemul mandatului terenurilor și economia de subzistență
Hawaii () [Corola-website/Science/302662_a_303991]
-
statului în 2010: 1,360,301 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010: Baza economiei este turismul, urmat de industria apărării și agricultură. Educația se făcea de către familie, acasă. Copiii înzestrați intrau ucenici la meșteri în arta vindecării, a construcției de canoe, navigației și ritualului hula. Relațiile familiale erau puternice și deseori includeau așa-numții "hanai" (membri adoptați). Decât să ocupe o singură casă, acoperită cu verdeață, o familie construia aproximativ șase case, incluzând încăperi separate pentru dormit și mâncat, pentru femei și
Hawaii () [Corola-website/Science/302662_a_303991]
-
1999 Premiul Național Outdoor Book (NOBA). În 2005 , câteva dintre filmările lui Richard, Alone în the Wilderness, încep să apară pe televiziunea publică din America. Filmările au în principal activitățile zilnice: observarea faunei în jurul cabanei sale pe jos sau din canoe cu comentarii pe fundal. Pentru a se filma(de vreme ce era singur), Proenneke fixă cameră pe trepied și își vedea de activitățile sale. Această implică și întoarcerea pentru a recupera cameră de filmat. Un vizitator necunoscut(până astăzi)a înregistrat câteva
Richard Proenneke () [Corola-website/Science/319211_a_320540]