653 matches
-
1948, când Biserica Română Unită a fost scoasă de regimul comunist în afara legii, majoritatea credincioșilor au aderat la Biserica Ortodoxă Română. Pe teritoriul Racoviței există o mențiune despre existența unui schit (mănăstire), uitat astăzi cu desăvârșire, mențiune care se datorează canonicului și istoricului blăjean Augustin Bunea. În 1919 apare un alt studiu, în care autorul, Zenovie Pâclișanu, precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Prima biserică a satului are datare incertă, istoricul blăjean
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
existentă și astăzi cu aceeași destinație, a funcționat și ca școală sub numele de Școala Grănicerească subvenționată din fondurile Fondului Școlastic al Regimentului I de Graniță de la Orlat. Prima mențiune despre acest lăcaș bisericesc, uitat astăzi cu desăvârșire, se datorează canonicului și istoricului blăjean Augustin Bunea În 1919 apare un alt studiu, de Zenovie Pâclișanu, în care se precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de către călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Cele două surse citate nu precizează din păcate
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
societate care i-a acordat o pensie pe viață). A expus deasemenea la Vallauris (sudul Franței), și la Veneția (Italia). În ultimii ani ai vieții, zbuciumată de puternice sentimente contradictorii, a realizat multe icoane într-un un stil personal, ne-canonic și câteodată stilizat aproape până la abstract. A încetat din viață la data de 1 februarie 2007, la Paris, mormântul ei găsindu-se la cimitirul Sfânta Vineri din București. Ioana Olteș face parte dintr-o generație de artiști români care a
Ioana Olteș () [Corola-website/Science/311825_a_313154]
-
un sat în comuna Șercaia din județul Brașov, Transilvania, România. În legătură cu originea numelui satului „Vad”, există două păreri pe care le prezentăm, în continuare. Prima părere, în ordine cronologică, o avem de la Augustin Bunea, fiu al satului, academician, istoric și canonic mitropolitan la Blaj, prieten apropiat cu Nicolae Iorga și cu Andrei Bârseanu. În lucrarea sa, apărută postum, „"Încercare de Istoria Românilor până la 1382"” , Augustin Bunea susține că multe sate din Țara Făgărașului își au numele de la cel al întemeietorului. Cea
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
a luat examenul de maturitate. Pentru studiile de filosofie și teologie a fost trimis la Roma, în "colegiul Sf. Atanasie", unde a fost hirotonit preot, în 8 noiembrie 1863. Reîntors în Transilvania, a fost profesor de istorie bisericească și drept canonic la Seminarul diecezan din Gherla, de unde noul Mitropolit Vancea l-a dus la Blaj, pentru a-l însărcina cu diferite funcțiuni în "Curia mitropolitană". În calitate de secretar, a însoțit pe mitropolit la Roma, cu ocazia Conciliului din Vatican (1870). După transferarea
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
1899) și un "Conciliu provincial" (17-26 septembrie 1900), care a celebrat cu mare solemnitate 200 de ani de la Unire, fiind prezenți toți episcopii, mult cler și popor.În vederea acestei comemorări, s-a tipărit la Blaj, sub conducerea regretatului și cunoscutului canonic Augustin Bunea, "Șematismul Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, pe anul 1900". Pentru apărarea autonomiei Provinciei mitropolitane a ținut la Blaj, în 23 iunie 1897, memorabila conferință episcopală în care s-a decis că "Provincia mitropolitană de Alba Iulia și
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
palpabil al acestor inițiative, a fost înființarea Vicariatului greco-catolic maghiar de Hajdu-Dorogh, în 1873. El a fost înființat în detrimentul episcopiei de Muncaciu, din care au fost rupte treizeci și trei de parohii. Întâiul vicar a fost găsit abia în 1878, în persoana canonicului I. Danilovics, care a tipărit în 1882 Liturghierul în limba maghiară și în 1883 Euhologhiul pe cheltuiala orașului Debrețin, citadela calvinismului maghiar. În acest vicariat s-a introdus limba liturgică maghiară, contrar prescripțiilor canonice. Pentru a spori propaganda pentru introducerea
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
Palatul Episcopiei Romano-Catolice din Oradea, cunoscut și ca , este unul din cele mai valoroase edificii construite în stil baroc pe teritoriul României. La fel ca și Bazilica Sf. Maria și Șirul Canonicilor, palatul a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Cele trei obiective formează împreună cel mai important complex baroc din România, precum și unul din cele mai reprezentative ale Europei. Din 1971 până în 2006 Palatul Baroc a
Palatul Baroc din Oradea () [Corola-website/Science/302379_a_303708]
-
prenume al lui Kirk nu a fost folosit niciodată în serial până la episodul din "" intitulat „”. Datorită unor neînțelegeri interne relativ la statutul "Seriei animate" ca făcând oficial parte din universul "Star Trek", prenumele mijlociu al lui Kirk (Tiberius) nu a devenit canonic până după evenimentele filmului "". Majel Barrett a mai fost și vocea computerului în "Seria originală" și în multe alte serii și filme "Star Trek". Ea a mai interpretat și rolul Primului Ofițer al Căpitanului Pike în episodul pilot . Barrett și
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
-și glosele începute la Laon și ajungând o autoritate respectată atât în teologie cât și în filosofie. Acesta este momentul în care intervine celebra sa relație cu Heloise, ce-i întrerupe din nou cariera. Heloise era fiica nelegitimă a unui canonic, trăind sub îngrijirea unchiului său, tot canonic, Fulbert din Paris. Fire foarte studioasă, Heloise este încredințată de către unchiul său lui Abélard, pentru continuarea educației . O pasiune incurabilă izbucnește între cei doi, care își găsesc refugiu în casa surorii lui Abélard
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
o autoritate respectată atât în teologie cât și în filosofie. Acesta este momentul în care intervine celebra sa relație cu Heloise, ce-i întrerupe din nou cariera. Heloise era fiica nelegitimă a unui canonic, trăind sub îngrijirea unchiului său, tot canonic, Fulbert din Paris. Fire foarte studioasă, Heloise este încredințată de către unchiul său lui Abélard, pentru continuarea educației . O pasiune incurabilă izbucnește între cei doi, care își găsesc refugiu în casa surorii lui Abélard. Aici Heloise naște un fiu, Astralabius. Abélard
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Acolo a înaintat din partea Bisericii Române Unite cu Roma un memoriu de protest și a insistat pe lângă dicasteriile de la Vatican contra înființării episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdúdorog. În luna ianuarie a anului 1918, după decesul mitropolitului Victor Mihali de Apșa, canonicul dr. Vasile Suciu a fost ales vicar general capitular. Deși avea importanta și de mare răspundere funcție de girant al Arhiepiscopiei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș, dr. Vasile Suciu, cu toate riscurile care puteau apărea, a primit funcția de
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
aceasta ordon tuturor, fraților preoți, ca în toate slujbele bisericești și dumnezeiești să fie pomenit Sfatul Național Român” . În castelul mitropolitan de la Blaj, „s-au conturat pentru întâia dată proporțiile și hotărârile Adunării Naționale de la Alba Iulia [...] în sfatul de canonici și ofițeri ai regelui românesc”, pentru înfăptuirea Unirii Ardealului cu Patria Mamă. În calitate de membru al Consiliului Național Român Central, a participat activ la "Marea Adunare Națională de la Alba Iulia", de la "1 Decembrie 1918", care a adoptat hotărârea unirii Transilvaniei cu
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
a Maramureșului. Anual, la Blaj, erau organizate pentru preoți reculegeri, exercițiile spirituale devenind obligatorii. Aceste exerciții spirituale aveau loc în Catedrala „Sfânta Treime”, la care erau aduși cei mai buni oratori din Provincia Mitropolitană. „După una din serii, ținută de canonicul Octavian Domide de la Gherla, mitropolitul a dispus ca meditațiile să fie adunate și publicate în volum. Așa a apărut „Știința mântuirii de veci”, cu douăzeci de meditații în 275 de pagini, în tipografia Seminariului din Blaj în anul 1928.” . Mitropolitul
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
papale, care fuseseră adunate împreună în "Liber Extra" (1234), "Liber Sextus" (1298) și "Clementines" (1317). În sec. XX, Biserica Catolică a început să codifice aceste canoane, și astfel a luat formă Codul Canonic din 1917. O ediție revizuită, "Codex Iuris Canonici" (Codul de Drept Canonic, CIC) a fost publicat sub pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea, în 1983, pentru a cuprinde și noile reglementări ale Conciliului Vatican II. Codul canonic în Biserica Catolică este un sistem juridic complet dezvoltat, având
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
sale (judecători, procuratori, avocați); cel mai mare grad academic al Codul Canonic este Juris Canonici Doctor, Doctor în Drept Canonic. Bisericile Catolice Orientale au un cod canonic propriu. Prima parte a Codului Canoanelor Bisericilor Răsăritene, purtând numele de "Codex Iuris Canonici Orientalis" (Codul de Drept Canonic Oriental) a fost parțial încheiată în timpul pontificatului Papei Pius al XII-lea, care l-a promulgat în 1948. Cu toate acestea, în 1959, Papa Ioan al XXIII-lea a suspendat publicarea celei de-a doua
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
personalități catolice importante din istoria Timișoarei și a Banatului. Printre ele, generalul Georg Freiherr Rukavina von Vidovgrad, care a murit la 9 septembrie 1849, după ce participase la despresurarea Timișoarei în același an, în timp ce cetatea era asediată de revoluționarii maghiari. Casele canonicilor sunt un ansamblu de patru clădiri monument istoric, aflate pe latura nordică a pieței, fiind lipite una de alta. Ele sunt atestate încă din anul 1758, deci este probabil să fi fost construite înainte de această dată. Caracteristice modei secolului al
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
a îndeplinit funcția de administrator parohial, iar apoi pe cea de preot la Beiuș. S-a mutat în anul 1829 la Olosig, Oradea, unde a fost numit preot. La data de 9 iunie 1835 Vasile Erdeli a primit funcția de canonic al Capitlului Catedralei din Oradea, iar apoi a devenit și rector al Seminarului greco-catolic din Oradea (1836-1848). În continuare a urcat treapta de canonic custode, precum și pe cea de asesor al tablelor judiciare din comitatele Cenad și Ciongrad. La 11
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
a fost numit preot. La data de 9 iunie 1835 Vasile Erdeli a primit funcția de canonic al Capitlului Catedralei din Oradea, iar apoi a devenit și rector al Seminarului greco-catolic din Oradea (1836-1848). În continuare a urcat treapta de canonic custode, precum și pe cea de asesor al tablelor judiciare din comitatele Cenad și Ciongrad. La 11 iunie 1843 a fost numit iar apoi sfințit episcop de Oradea, al Bisericii Române Unite cu Roma de către episcopul Ioan Lemeni de la Blaj. Chiar
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
de Transilvania” care apărea la Brașov. A introdus limba română ca limbă de predare, începând cu 4 martie 1849, în locul limbii latine, la gimnaziul de băieți din Beiuș, ridicat în rang de liceu cu 8 clase. L-a numit pe canonicul Iosif Pop Sălăjanul inspector școlar diecezan. A ridicat școlile normale de la Oradea și de la Beiuș la 4 clase. Vasile Erdeli-Ardeleanu, ca și Emanoil Gojdu, în timpul revoluțiilor de la 1848 - 1849 din Transilvania și din Ungaria, a promovat înfrățirea româno-maghiară, dar, îndată
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
cu o infracțiune minoră și arestat. Eliberarea sa din arest se lovește de surprinzătoarea opoziție a facultății de teologie care, la șapte ani după jefuirea Colegiului de Navarra, folosește ocazia pentru a repune afacerea pe tapet. Negociatorul numit de facultate, canonicul Laurens Poutrel, capelan la Saint-Benoît (care-i cunoștea indubitabil pe atât pe François Villon, care locuia într-o chilie a bisericii, cât și pe protectorul său, G. de Villon) a condiționat eliberarea poetului de promisiunea acestuia de a returna în
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
La ballade des pendus"). Pe 5 ianuarie 1463, ca urmare a recursului, Curtea supemă de justiție a Parisului ("le Parlement") i-a anulat pedeapsa capitală, posibil, deoarece unul dintre cei trei judecători s-a nimerit să fie părintele Henri Thiboust, canonic la Saint-Benoît dar, „față de modul de viață înrăit al numitului Villon” (în vechea ), l-a condamnat la exilarea din Paris pe o perioadă de zece ani. La eliberarea de la Châtelet Villon a înmânat funcționarului care-i elibera pe deținuți ultimele
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
de actualitate sau poezii improvizate. În 1888 a fost numit titular la Catedra de Istorie Ecleziastică a seminarului, apoi și-a luat diploma în teologie, iar în 1898 a fost numit vicar general; mai târziu, avea să primească titlul de canonic. A făcut cunoștință cu cei mai de seamă contemporani ai săi din lumea literelor și a erudiției, fapt care i-a dezvăluit posibilitățile literare ale limbii sale materne, catalana; puțin câte puțin, a descoperit comoara imensă a vocabularului și a
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
atât de mare din scrierile lui , deși nu a fost un scriitor însemnat pentru partea occidentală a Imperiului Roman (și, apoi, a Europei Apusene până prin secolul al XVIII-lea) s-a datorat faptului că a devenit ceea ce se numea "scriitor canonic" în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). S-a născut în Niceea (azi İznik, în Turcia), ca fiu al lui Cassius Apronianus, senator roman. Era roman de origine greacă, opera sa fiind scrisă în greacă. A considerat mereu că "acasă" înseamnă
Dio Cassius () [Corola-website/Science/312261_a_313590]
-
Scheut o mănăstire cartusiană, în secolul al XV-lea. În aceeași perioadă, comuna are în jur de zece mori, plus o grămadă de berării. În 1521, Erasmus din Rotterdam va locui la Anderlecht timp de câteva luni, în casa unui canonic. În secolul al XVIII-lea Anderlechtul era încă un sat predominar agricol. În 1795, odată cu ocupația trupelor revoluționare franceze și cu punerea în practică a unei reforme administrative, Anderlecht devine o comună separată de Bruxelles, cu 1.600 de locuitori
Anderlecht () [Corola-website/Science/298528_a_299857]