179 matches
-
acordat în timp de pace era un permis de liberă trecere ( salv-conduct) acordat harbi-ilor care dorea să treacă prin dar al-Islam. Amanul oferea protecția asupra vieții, libertății și mărfurilor acestora, pe o durată specificata. Treptat, aceasta protecție va evolua către capitulație. Ahdname-auă reprezenta acordarea unui aman colectiv, fiind aplicat și în cazul statelor române. Ahd ( legământ): erau două tipuri de legământ: cel de „protecție tributara” ( zimmet ahdi) și cel de „coexistența pașnică temporară” ( muvada da, mutaraka). zimmet ahdi ( ahd uz zimmet
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
găsit în perioada otomană ca fiind acordat unor diverse mănăstiri de pe cuprinsul Imperiului Otoman. Armistiții ( hudna, sulh, muvada )- implică o idee de calm, de pace temporară, care furniza totodată condiții prealabile încheierii unei păci permanente în musulmani și nemusulmani. Ahdname ( capitulații - cărți de legământ)-Reprezenta documentul în care se consemna existența unui „contract-legământ” ( ahd, akd, akd-i) între sultan sau marele vizir și un individ, o comunitate, un stat. Ahdname erau folosite pentru a numi în funcție un înal demnitar, desemnarea unui
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a numi în funcție un înal demnitar, desemnarea unui succeor de către sultan, reglementarea statului unor comunități religioase nemusulmane, desemnarea înțelegerilor de pace și comerț încheiate de otomani cu principii străini, fie ei musulmani sau nemusulmani, fi eie tributari sau nu. Capitulațiile erau diplome medievale europene care conțineau mai multe capitole. Capitulațiile reprezentau ansamblul privilegiilor comerciale și imunităților juridice care defineau regimul străinilor în statele musulmane, în general, si in Imperiul Otoman, în special. Otomanii le-au numit imtiyazat ecnebi, adică privilegii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de către sultan, reglementarea statului unor comunități religioase nemusulmane, desemnarea înțelegerilor de pace și comerț încheiate de otomani cu principii străini, fie ei musulmani sau nemusulmani, fi eie tributari sau nu. Capitulațiile erau diplome medievale europene care conțineau mai multe capitole. Capitulațiile reprezentau ansamblul privilegiilor comerciale și imunităților juridice care defineau regimul străinilor în statele musulmane, în general, si in Imperiul Otoman, în special. Otomanii le-au numit imtiyazat ecnebi, adică privilegii pentru străini, iar ulterior vor adopta termenul europenă kapitulasyonlari ( ahdname-i
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în relațiile dintre sultan și voievozi, pentru a sublinia anumite obligații politice. Pe langă plata unor anumite sume, participarea la război alături de sultani reprezintă un alt obicei. De la cutume s-a ajuns ca în sec. XVII-XVIII să se ajungă la capitulații. Sunt cronici otomane care vorbesc de faptul că Valahia era tributara otomanilor înainte de Rovine. La 1417, Sukrullah a consemnat că în urma unei demonstrații de forță a sultanului, au avut loc negocieri între domnul valah și sultan, astfel că Mircea a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
rezoluției Congresului de la Sivas. Pe 28 ianuarie 1920, Parlamentul Otoman a redactat „Misak-ı Millî” (Pactul Național), pe care l-a publicat pe 12 februarie. Acest pact conținea șase principii printre care autodeterminarea, siguranța Constantinopolului, regimul libertății Strâmtorilor și abolirea sistemului capitulațiilor. Pactul Național a adoptat principiile și cererile naționaliștilor, intrând astfel în conflict cu Aliații și planurile lor. Mișcarea Națională, care reușise să convingă Parlamentul Otoman să proclame Pactul Național, a determinat guvernul britanic să acționeze în forță. Guvernul britanic a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
otomane. Controlul financiar presupunea aprobarea și supervizarea bugetului național, legilor și regulamentelor fiscale cât și controlul total asupra Băncii Naționale. „Administrația Datoriei Publice Otomane” și „Datoria Publică Otomană” au fost reorganizate, fiind încadrate doar cu funcționari britanici, francezi și italieni. Capitulațiile Imperiului Otoman au fost restaurate la situația de dinainte de anul 1914. Capitulațiile au fost abolite în primul an de război de către Talaat Pașa. Controlul Aliaților s-a extins și asupra exporturilor și importurilor, a reorgazinării sistemului electoral și a sistemului
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
fiscale cât și controlul total asupra Băncii Naționale. „Administrația Datoriei Publice Otomane” și „Datoria Publică Otomană” au fost reorganizate, fiind încadrate doar cu funcționari britanici, francezi și italieni. Capitulațiile Imperiului Otoman au fost restaurate la situația de dinainte de anul 1914. Capitulațiile au fost abolite în primul an de război de către Talaat Pașa. Controlul Aliaților s-a extins și asupra exporturilor și importurilor, a reorgazinării sistemului electoral și a sistemului reprezentării proporționale ale raselor din imperiu. Imperiul Otoman a fost obligat să
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
1920. Prin eforturile Organizației Sioniste, acest protectorat nu a fost niciodată proclamat, fiind preferat repartizarea întregului teritoriu Mandatului britanic. Mandatul a fost un instrument legal și administrativ, nu un teritoriu geografic. Jurisdicția teritorială a mandatului putea fi schimbată prin tratate, capitulații, concesiuni sau alte mijloace legale. Pentru un observator neavizat, părea că frontiera mandatului britanic pentru Palestina trebuia extinsă până la frontiera apuseană a mandatului Mesopotamiei. De fapt, regiunea de la est de linia Damasc-hamma-Aleppo, (inclusiv cea mai mare parte a Transiordaniei) fusese
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
structurii politice și administrative otomane. Sistemul civil otoman a dispărut practic prin transferarea dreptului de ocrotire a cetățenilor nemusulmani ai imperiului, către alte state. Supușii sultanului încetau astfel să mai fie cetățeni otomani, ci deveneau supuși ai altor state prin Capitulațiile Imperiului Otoman. Astfel, Imperiul Rus a devenit ocrotitorul grupurilor ortodoxe, Franța a celor catolice, iar Regatul Unit al evreilor și altor grupuri. Rușii și britanicii s-au aflat într-o competiție pentru protectoratul asupra armenilor. Credincioșii ortodocși considerau că misionarii
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
acest teritoriu (acțiune executată sub mandatul Ligii Națiunilor pentru crearea uni „refugiu sigur” pentru populația creștină maronită) din regiunea levantină. Maroniții au primit dreptul la autonomie și și-au câștigat independența în 1943. Intervenția franceză în favoarea maroniților a început în cadrul capitulațiilor Imperiului Otoman, înțelegeri făcute de-a lungul secolelor al XVI-lea și al XIX-lea. În 1866, când Youssef Karam a condus o rebeliune a maroniților în regiunea muntoasă a Libanului, francezii au recurs la amenințări armate, trimițând în zonă
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
reticenți la propunerile britanice. Nou înființatul parlament de la Ankara nu a recunoscut ocupația de facto a Istanbulului. Parlamentul a conceput „Pactul Național”. Acesta cuprindea șase principii, pretinzând dreptul la autodeterminare, securitatea Constantinopolului, libertatea de circulație prin strâmtorile Mării Egee și abolirea capitulațiilor Imperiului Otoman. Mișcarea Khilafat din India a încercat să influențeze guvernul britanic să protejeze califatul Imperiului Otoman. Deși Mișcarea Khilafat era o mișcare religioasă musulmană, lupta ei se integra tot mai profund în Mișcarea de Independență a Indiei. Ambele mișcări
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
s-au menținut la un nivel mulțumitor, cel puțin până la rezolvarea problemei sanjakului Alexandretta, pe principilul apărării integrității teritoriale și independenței naționale. Politica franceză de spijinire a independenței Turciei a suferit o lovitură în timpul Conferinței de la Lausanne din cauza problemei abolirii Capitulațiilor Imperiului Otoman. Obiecțiunile Franței în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul Alexandretta, pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
până la rezolvarea problemei sanjakului Alexandretta, pe principilul apărării integrității teritoriale și independenței naționale. Politica franceză de spijinire a independenței Turciei a suferit o lovitură în timpul Conferinței de la Lausanne din cauza problemei abolirii Capitulațiilor Imperiului Otoman. Obiecțiunile Franței în timpul discuțiilor despre abolirea capitulațiilor au fost în contradicție cu obiectivele turcilor, care priveau independența și suveranitatea țării. Mai mult, faptul că sanjakul Alexandretta, pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național, a rămas sub controlul francezilor, a contribuit la creșterea
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
și turcii otomani pentru controlul asupra Asiei de Vest, otomanii capturând Palestina în 1516. În 1832, regiunea a fost cucerită de către viceregele Egiptului Muhammad Ali, dar în 1840 Imperiul Britanic a intervenit și a redat controlul Levantului turcilor în schimbul viitoarelor capitulații. Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost marcat de începutul imigrației sioniste și al renașterii limbii ebraice. Imigrația evreiască pe tot parcursul secolului a dus la concentrații relativ mari de evrei în Ierusalim, Safed, Tiberias și Jaffa. Guvernul britanic a
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
sede vacante au fost ocupate de compatrioți ai cardinalului Borja, și se crede că ambii au fost aleși de Borja în calitate de decan pentru a-și întări poziția în fața conclavului. Restul zilei de 6 august a fost dedicată redactării și semnării capitulației conclavului, care—deși nu s-a mai păstrat—se știe că a restrâns numărul maxim de cardinali pe care putea noul papă să-i numească. S-a spus despre primul tur de scrutin, ținut la 8 august, că a avut
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
numit un inspector general pe o perioadă de 10 ani, ale cărui puteri și îndatoriri erau de fapt cheia întregii probleme. Acest inspector urmau să nu poată fi revocat pe întreaga perioadă a mandatului. Atunci când s-a luat hotărârea instituirii capitulațiilor, liderii otomani au considerat că imperiul va beneficia de asistența puterilor străine. Capitulațiile prevedeau ca privilegiile să fie bazate pe criterii religioase. Relațiile dintre lumile creștină și musulmană erau fundamentate pe principii diferite. Străinii și-au asigurat numeroase privilegii (sau
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
și îndatoriri erau de fapt cheia întregii probleme. Acest inspector urmau să nu poată fi revocat pe întreaga perioadă a mandatului. Atunci când s-a luat hotărârea instituirii capitulațiilor, liderii otomani au considerat că imperiul va beneficia de asistența puterilor străine. Capitulațiile prevedeau ca privilegiile să fie bazate pe criterii religioase. Relațiile dintre lumile creștină și musulmană erau fundamentate pe principii diferite. Străinii și-au asigurat numeroase privilegii (sau „capitulații”) care nu puteau fi supuse jurisdicției locale, dar erau supuse codurilor juridice
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
liderii otomani au considerat că imperiul va beneficia de asistența puterilor străine. Capitulațiile prevedeau ca privilegiile să fie bazate pe criterii religioase. Relațiile dintre lumile creștină și musulmană erau fundamentate pe principii diferite. Străinii și-au asigurat numeroase privilegii (sau „capitulații”) care nu puteau fi supuse jurisdicției locale, dar erau supuse codurilor juridice din propriile țări și erau administrate prin intermediul propriilor lor curți consulare. Ca urmare, aproape toate afacerile importante ale imperiului au intrat sub controlul ne-musulmanilor - armeni, evrei, italienei
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
In plus, străinii ocupau poziții privilegiate, cetățenii britanici, francezi, germani și austrieci formând o clasă separată față de cei otomani, indiferent dacă aceștia din urmă erau musulmani, evrei sau creștini greci sau armeni. Otomanii considerau pe de altă parte că aceste capitulații erau motiv și mijloc de corupție. Oficialii reprezentanți ai diferitelor structuri administrative pretindeau mită ori de câte ori aveau prilejul, favorizând în schimb afaceriștii străini printr-o politică fiscală separată, împiedicând dezvoltarea industriilor locale și sufocând orice încercare de independență a afaceriștilor otomani
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
fi cercetați de autoritățile juridice otomane, se bucurau de libertate de mișcare și pașapoarte sigure din partea consulilor lor și puteau fi judecați doar de curți de justiție din țările de origine. Toate aceste privilegii speciale erau cunoscute cu numele de „capitulații”. Pe 10 septembrie 1915, Talal Pașa a abolit sistemul capitulațiilor, acțiune pe care însă beneficiarii privilegiilor au refuzat să o recunoască. Datoria publică otomană era o parte a unei scheme mai largi de control politic, prin care marile puteri căutau
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
de mișcare și pașapoarte sigure din partea consulilor lor și puteau fi judecați doar de curți de justiție din țările de origine. Toate aceste privilegii speciale erau cunoscute cu numele de „capitulații”. Pe 10 septembrie 1915, Talal Pașa a abolit sistemul capitulațiilor, acțiune pe care însă beneficiarii privilegiilor au refuzat să o recunoască. Datoria publică otomană era o parte a unei scheme mai largi de control politic, prin care marile puteri căutau să obține avantaje care erau însă în împotriva intereselor imperiului
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
cele mai importante surse de venituri ale imperiului. Controlul se extindea chiar și în domeniul stabilirii taxelor agricole din provincii. În momentul izbucnirii Primului Război Mondial, guvernul otoman a proclamat neutralitatea țării. Pe 10 septembrie, marele vizir Said Halim Pașa a anulat capitulațiile, care garantau privilegii speciale cetățenilor străini. Pe 28 septembrie, strâmtorile Bosfor și Dardanele au fost închise traficului naval internațional. Traficul prin strâmtori era vital pentru Imperiul Rus,pentru asigurarea legăturilor cu aliații occidentali. Pe 19 octombrie, după ce nave ale flotei
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
al II-lea, un personaj din Ducatul de Spoleto care a fugit la Bari în timpul unei răscoale. În 865, Ludovic al II-lea, probabil la presiunea Bisericii, mereu în alertă față de existența unui stat musulman în mijlocul Italiei, a emis o capitulație adresând un apel de adunare a soldaților creștini la Lucera în primăvara lui 866, pentru a ataca Bari. Din sursele contemporane nu se poate afla dacă aceastp forță a întreprins vreodată un marș asupra Bari, însă în vara aceluiași an
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
poziții dominante în comerțul interior și în trasporturi în Macedonia, Epir, Tesalia și pe coasta de vest a Greciei centrale. Competiția dintre negustorii greci și cei străini a crescut neîncetat în condiții neavantoajoase pentru cei locali, în principal datorită sistemului „capitulațiilor”. Dacă pentru pentru cetățenii străini taxele vamale fuseseră stabilite la 3%, pentru supușii otomani acestea erau de 5%. Mai mult chiar, dacă negustorii străini plăteau aceste taxe doar la introducerea în țară a mărfurilor, rezidenții otomani erau obligați să plătească
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]