179 matches
-
că pentru Moldova nu s-a gasit în secolul al XVlea decât o singură capitulație, cea din 1490, în timp ce pentru Muntenia nici măcar una, i-au făcut pe unii cercetători să traga concluzia neexistenșei acestora în raporturile româno-turce. Totuși, existența acestor capitulații este susținută documentar. Prima știre în legătură cu capitulațiile datează din Bătălia de la Rovine, 1394 1542, când hatmanul Vartic, solul lui Petru Rareș la curtea regelui polon, aduce la cunoștința suveranului catolic faptul că padișahul a ignorat înțelegerile și tratatele încheiate cu
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
în secolul al XVlea decât o singură capitulație, cea din 1490, în timp ce pentru Muntenia nici măcar una, i-au făcut pe unii cercetători să traga concluzia neexistenșei acestora în raporturile româno-turce. Totuși, existența acestor capitulații este susținută documentar. Prima știre în legătură cu capitulațiile datează din Bătălia de la Rovine, 1394 1542, când hatmanul Vartic, solul lui Petru Rareș la curtea regelui polon, aduce la cunoștința suveranului catolic faptul că padișahul a ignorat înțelegerile și tratatele încheiate cu țara sa de către înaintașii săi. O problemă
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
în Strîmtori. Oficialii otomani au răspuns obiecțiilor Aliaților, pretinzînd că guvernul lor cumpărase navele. Marinarii și ofițerii germani au rămas la datorie, dar purtau fesuri turcești. În septembrie, în cadrul unei acțiuni serioase îndreptate împotriva Aliaților din Occident, Poarta a desființat capitulațiile. Presat permanent de germani, Enver a declanșat în cele din urmă în octombrie, o acțiune decisivă: flotei otomane i s-a ordonat să bombardeze porturile rusești de la Marea Neagră. În noiembrie, Marea Britanie și Franța au declarat război Imperiului Otoman. În timpul războiului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la 13 noiembrie. Aflat sub ocupația Aliaților, Constantinopolul era guvernat de o Înaltă Comisie, ai cărei membri erau britanici, francezi și italieni; predomina totuși influența britanică. După preluarea controlului, autoritățile aliate au reconfirmat toate instrumentele referitoate la o intervenție internațională. Capitulațiile au fost reinstituite, iar Comisia Otomană a Datoriilor Publice și-a reluat activitatea. Între timp, forțele britanice, italiene și franceze își preluaseră îndatoririle de ocupante. Ținuturile arabe au fost scoase de sub administrația otomană și trecute sub control francez și britanic
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Tracia și dreptul de a ocupa Izmirul și o parte a hinterlandului acestuia. După cinci ani, un plebiscit ale cărui rezultate erau previzibile va determina soarta acestui ținut. Constantinopolul rămînea în posesia turcilor, dar Strîmtorile erau internaționalizate. Erau restabilite toate capitulațiile, iar Aliații dețineau în continuare controlul finanțelor. Britanicii și francezii au căzut de asemenea de acord în privința sferelor lor de influență. Acești termeni prevedeau ca o mică parte a Anatoliei să rămînă sub deplina autoritate a turcilor. Italia păstra și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Reprezentanții turci nu au făcut nici o încercare de a-și menține stăpînirea asupra Siriei, Mesopotamiei sau Egiptului, pe care le pierduseră la Sèvres, dar au reușit să-și apere teritoriile din Anatolia și Tracia. Ei au obținut de asemenea desființarea capitulațiilor și, deși fuseseră de partea Germaniei în timpul războiului, nu au plătit nici o despăgubire. Au fost stabiliți noi termeni pentru plata datoriilor otomane. Stipulări referitoare la Strîmtori au rămas la fel cu acelea din tratatul anterior: căile maritime erau demilitarizate și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
contradictorii. Este adevărat că musulmanii, potrivit Coranului, îi puneau pe “necredincioși”, adică pe creștini, în afara legii, ceea ce-a condus la o stare conflictuală. Totuși, factorul acesta religios a rămas numai aparent un factor determinant al chestiunii orientale, deoarece prin capitulații raporturile au fost reglementate, deși n-au lipsit nici abuzurile și nici conflictele. Cruciadele au jucat un rol pasager în conflictele dintre Orient și Occident, iar mai târziu acestea s-au stins cu totul. Ce-i drept, marile puteri au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
concluzia că actul de la Luțk nu a fost pentru țar decât o diplomă, primită ca atare și de Dimitrie Cantemir. În surse documentare rusești din mai-iunie 1711, actul inițiat de Cantemir este astfel definit: domnitorul „a făcut, prin trimisul său, capitulație de supușenie față de autocrația gosudărească”; Șeremetiev s-a întâlnit pe Prut cu sus pomenitul gospodar valah*, care acum deschis s-a declarat supus al Majestății Sale, cu toți nobilii țării valahe și cu toți șefii a depus jurământul de credință
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și istorie - domnitorul urmărește afirmarea sa personală, cât și a Moldovei ca stat independent; făcând apel la istorie, el desfășoară o pledoarie în favoarea drepturilor și opțiunilor sale politice, în beneficiul aspirației Moldovei la neatârnare, vestejește încasările și abuzurile otomane, invocă capitulația lui Bogdan cel Orb nerespectată de turci - invocație care deschidea o nouă fază în îndelungata perioadă de apel al românilor la dreptul istoric în sprijinul emancipării naționale. Din instrucțiunile (7 mai 1711) lui Petru I către generalul Șeremetiev, rezultă că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui Dimitrie Cantemir: autonomia țării sub scutul Rusiei, a cărei stăpânire părea preferabilă celei turcești. Dar aceasta nu era decât soluția cea din urmă, pentru cazul când nu se putea obține alta mai bună”; dealtminteri, tot atunci vor fi „plăsmuite” capitulațiile, va fi revendicată autonomia sub garanția Austriei, Rusiei și Prusiei, va fi revendicat un domn național etc. Precizarea lui Filitti ne-o putem însuși ca o concluzie la analiza întreprinsă de noi mai sus. * * * Referindu-se la diferendele din Occidentul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Principatelor către Turcia nu va fi făcută pur și simplu, ci sub condiția recunoașterii drepturilor și obiceiurilor cu care ele s-au supus Porții. După cum se știe, aceasta era o revendicare minimă a românilor, susținută cu argumente de drept istoric (capitulațiile), revendicare ce-și va afla locul în tratatul de la Kuciuk Kainardji. Stăpânit de ideea împărțirii Poloniei, Friedrich al II-lea a propus Rusiei să renunțe la Principate, în schimbul anexării unei părți din Polonia, propunere care, în mai 1771, n-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Puteri limpezeau revendicările românilor, le dădeau girul consecvenței și perseverenței. Frații Pârvu și Mihai Cantacuzino s-au aflat angajați într-o legătură epistolară directă cu Ecaterina a II-a și Maria Tereza. Atunci au fost invocate și înfățișate așa-zisele capitulații ale românilor. Nu este în intenția noastră să reluăm discuția, devenită astăzi superfluă, asupra autenticității lor. Important este să reținem că ele corespund unei realități istorice, că nu au fost recuzate de turci sub raportul conținutului lor, că au fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de turci sub raportul conținutului lor, că au fost însușite de ruși, iar semnificația lor majoră inserată în tratatul de la Kuciuk Kainardji ca o expresie elocventă a dorinței românilor de independență. Evident este și faptul că, cel puțin pentru ruși, capitulațiile în formularea boierilor au fost cunoscute înainte de deschiderea congresului de la Focșani (invocarea lor data încă din 1711), dacă nu în întreaga întindere, atunci în esența lor. Într-adevăr, în instrucțiunile elaborate pentru Alexei Orlov, conducătorul delegației ruse la negocierile de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au pierdut sau n-au fost încă descoperite)* și munteni, în deplină conlucrare, au purtat convorbiri cu plenipotențiarii ruși, austrieci și prusieni pe tema independenței Principatelor. În sfârșit, ei au depus memorii de un remarcabil interes istoric și așa-zisele capitulații. În primul memoriu, adresat plenipotențiarului austriac, se spunea că „Principatele moldo-române au stătut totdeauna slobode supt domnii lor pământeni, uniți cu Ungaria și Transilvania, de unde au primit totdeauna ajutoare spre a se lupta împotriva deselor opintiri ce făceau turcii pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
noștri a se preda supt mari condiții, folositoare și însemnate, pe care însă tiranii întâi au început a le restrânge...”; să ne ajutați, încheiau patetic boierii, să scuturăm jugul. În al doilea memoriu către același, delegații munteni afirmau că originalele capitulațiilor, „arătate Ex. V.”, se află la cneazul Cantacuzino, că împrejurările sunt „foarte priincioase pentru a cere din nou vechile noastre drepturi și a ne pune într-o stare de neatîrnare către care tind toți acei ce au apucat a-i
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
drepturi, originare. În timpul desfășurării congresului de la București, boierii i-au înmânat lui Obreskov o broșură intitulată Histoire de Moldavie, tradusă din românește de Matei Cantacuzino, fiul marelui vistiernic Ioan Cantacuzino, și care nu este altceva decât o versiune lărgită a „capitulațiilor” depuse la congresul de la Focșani, o prezentare succintă a istoriei Moldovei după Dimitrie Cantemir și cronicile Costineștilor, și în care se dezvolta argumentarea că țara s-a închinat de bună voie sub cinci condiții: să nu se „strice” legea creștinească
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui Lenoir, o înțelegere între slavi și români și alcătuirea unei federații slavo-române, din partea românilor urmând să fie angajați în tratative Al. Golescu și I. Câmpineanu, de a impune o înțelegere între români și emisarul otoman (Emin Efendi) cu respectarea capitulațiilor, de a trata prin Lenoir înființarea unei legiuni polone, de a scoate din țară pe democrații polonezi, de a impune românilor să întrețină relații nu cu cine vroiau democrații polonezi, ci cu cine vroia Adam Czartoryski, în vreme ce polonezii trebuiau să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
luptei revoluționare pentru abolirea feudalității, pentru Unire și independență. Modul cum N. Bălcescu a definit raporturile noastre juridice cu Poarta în Drepturile românilor către înalta Poartă, a format temeiul unei bogate literaturi consacrate acestei materii. El a pornit de la pretinsele capitulații încheiate de Poartă cu Principatele Române, demonstrând că statutul de țări tributare, aflate sub protecția otomană, nu contravenea suveranității Moldovei și Țării Românești și că natura adevărată a raporturilor noastre cu Poarta a fost alterată numai prin încălcări și abateri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aflate sub protecția otomană, nu contravenea suveranității Moldovei și Țării Românești și că natura adevărată a raporturilor noastre cu Poarta a fost alterată numai prin încălcări și abateri. Unele confuzii între autonomie (independență interioară) și suveranitate, ca și dezvăluirea inexistenței capitulațiilor invocate în secolul trecut, n-au devalorizat ideile fundamentale ale lui N. Bălcescu, întemeiate pe o bună cunoaștere a istoriei relațiilor româno-turce. Istoria Românilor sub Mihai-Voievod Viteazul, plănuită să apară în două tomuri și șase cărți, rămasă neterminată (o parte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să fie de acord cu distrugerea unui Regulament care este opera Rusiei și care n-a fost votat de adunarea națională decît sub presiunea a o sută de mii de baionete ruse". În planul dreptului, moldo-valahii amintesc Constantinopolului spiritul textelor capitulațiilor. Această prudență nu are nici un rezultat. Bălcescu recunoaște faptul într-o scrisoare adresată lui Ion Ghica, în octombrie 1850: "Să nu credem că putem să-i înșelăm pe diplomați și că ei nu știu că despre noi este vorba și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu republicanii francezi și cu Mazzini. Bălcescu moare însă în 1852. Exilul impune contacte și întîlniri care se realizează sub forma conspirațiilor sau pe terenul diplomației. Timpul exilului este, de asemenea, timpul perfecționării discursului românesc asupra dreptului, care așază vechile capitulații încheiate cu Poarta în cadrul conceptual al dreptului internațional contemporan. CAPITOLUL III Tradițiile naționale ale unei culturi europene Accentuarea determinismului extern în istoria Principatelor conduce la construirea unui discurs al dezvoltărilor interne în jurul a doi poli: pe de o parte, clasele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
definitive a principatelor". Noțiunile de "privilegii și imunități", "administrare independentă și națională" sînt aceiași termeni pe care un argumentat patriotic de durată îi sublinia pentru a defini natura suzeranității Porții asupra Moldovei și Țării Românești și pentru a elucida înțelesul capitulațiilor încheiate de domnitori cu învingătorii otomani în 1393, 1460 și 1512. Linia esențială a demonstrației consistă în a proba că Principatele pot fi în același timp vasale și libere, că acestea au acceptat de bunăvoie protecția otomanilor. Istoricul român Vlad
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
prezent pe marele om politic. La 7 octombrie 1857, Mihail Kogălniceanu declara în Adunarea Ad-hoc de la Iași că “ cele întîi, cele mai mari , mai generale dorințe ale țării sunt: respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor Capitulații încheiate cu Înalta Poartă, unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România, prinț străin dintr-o familie domnitoare europeană care să-și crească moștenitorii în religia țării, neutralitatea și inviolabilitatea teritoriului noului stat, adunare legislativă și guvern constituțional
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
aparținea, pentru că Poarta otomană n-a fost niciodată suverană asupra Țărilor Române. Poarta însăși recunoscuse acest lucru, când la Carlowitz, presată de poloni să le cedeze MoldoVlahia, ea răspunde că nu are dreptul de a face vreo concesiune teritorială, deoarece capitulațiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate”. „În timpul ultimei lor ocupații în Principate, rușii s-au arătat așa cum sunt: jaful și ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile. De altfel rusul este complicele fanarioților”. „Limba română e un fel de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la 9 octombrie 1801156. Evacuarea de către francezi a Egiptului a grăbit și încheierea păcii franco-otomane, tot la Amiens, la 25 iunie 1802. Între condițiile sale erau incluse asistență mutuala a părților contractante, în caz de război reînnoirea tuturor tratatelor și capitulațiilor existente înaintea războiului, astfel că poziția preponderenta a Franței în Levant a fost restabilită 157. des Etats de l'Europe" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît.); pentru textul Convenției, vezi și Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]