KorAP: Find »[drukola/base=cappuccino & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 >

189 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

nici Într-o mie de ani. — Ești OK, Emma ? Katie mă privește intrigată. — Foarte bine ! spun cu un acces subit de hilaritate forțată. Foarte bine, zău ! Deci... care e motivul acestei consfătuiri de urgență ? — Trebuia neapărat să-ți spun. Două cappuccino, vă rog. Îmi zâmbește radioasă. N-o să-ți vină să crezi ! — Ce anume ? — Am o Întâlnire. Am cunoscut un tip ! — Ei na ! zic, fixând-o. Pe bune ? Da’ știu c-ai fost rapidă, nu glumă. — Da, ieri s-a Întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Așa că ne-am așezat la aceeași masă și am Început să vorbim de una, de alta... și, când să plec, mă trezesc că mă Întreabă dacă vreau să ies cu el În oraș odată să bem ceva ! Ia cele două cappuccino radioasă. Așa că În seara asta ies cu el. — E super ! zic Încântată. Păi și zi, cum e tipul ? — Foarte simpatic. Îl cheamă Phillip ! Are niște ochi așa, foarte veseli, e fermecător și politicos, are un simț al umorului extraordinar... — Sună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
umplu din nou de lacrimi. Am să-ți mai fac una. Nu ! zic alarmată. Nu, Katie, te rog nu. — Dar vreau eu ! Se apleacă și mă Îmbrățișează. De-asta există prietenii ! Mai trec vreo douăzeci de minute până ne terminăm cappuccino-ul și ne Îndreptăm spre birou. Când ne apropiem de blocul Panther mă uit la ceas și aproape Îmi stă inima când văd că, În total, am fost plecate treizeci și cinci de minute. — Nu-mi vine să cred că ne schimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și patru, dar și-ar dori să aibă patruzeci și doi. E o fată care... Își Întinde larg brațele lateral, de parcă ar căuta o inspirație subită. La micul dejun mănâncă Cheerios și Îi place să-și Înmoaie ciocolata Flake În cappuccino. Mă uit surprinsă spre mâna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mâncat Cheerios. — În zilele noastre, suntem Înconjurați de imagini ale unor oameni perfecți și strălucitori, spune Jack cu Însuflețire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cu ochelarii de citit la ochi. Așa, eu aș vrea un ceai... sau asta ce-i ? Un frappelatte ? — Eu vreau o cafea normală, spune tata, citind rapid meniul Încruntat. Au și așa ceva ? — Dacă n-au, Îți iei și tu un cappuccino și-i dai spuma la o parte cu lingurița, spune mama. Sau un expresso și-i rogi să ți-l Îndoaie cu niște apă fierbinte. Nu-mi vine să cred. Au făcut trei sute de kilometri până aici. O să stăm aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
să nu uit, adaugă mama În treacăt. Ți-am adus ceva, Emma. Nu, Brian ? — A, da ? spun mirată. Ce anume ? — O mașină, spune mama și ridică privirea spre chelnerul care a apărut lângă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
a apărut lângă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mână În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat o mașină ? — O mașinuță, să ai cu ce să te Învârți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mai e ca Înainte. — Emma, noi suntem de părere, spune tata, după care se oprește. Noi suntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punându-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămâie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
după care se oprește. Noi suntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punându-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămâie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce vrem noi să-ți spunem este că... suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fiecare dintre noi e o verigă din cercul etern al vieții, spun, copleșită brusc de emoție. — Poftim ? Amândoi părinții mei mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mâna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei se află Jack. DOUĂZECI ȘI DOI Îmi bubuie inima să-mi sară din piept, când Îl văd dincolo de ușile de sticlă. Întinde o mână, ușa face ping și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Emma, te rog. Și mai hotărâtă, Îmi răsucesc din nou scaunul, până când stau cu fața fix la perete. Așa, să văd acum ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lângă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai târziu, simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

într-adevăr pe ecran apare o nouă listă cu adrese web. ― Uite, asta arată bine, spune Geraldine, arătând spre un site numit LA Café. Geraldine citește cu voce tare: LA Café. Cea mai tare cafenea virtuală de pe internet. Ia un cappuccino, citește ultimele articole din revistele americane și fă cunoștință cu alte persoane singure, toate în căutarea acelei persoane speciale. ― LA Café, venim, spune Ben, în timp ce Geraldine face click pe site. ― Doamne, durează o veșnicie, spune Geraldine, în timp ce noi așteptăm să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
durează o veșnicie, spune Geraldine, în timp ce noi așteptăm să se conecteze. ― Ei bine, cel puțin nu plătim pentru asta, spun eu, chiar când apare logoul pe ecran. LA Café Cel mai tare site pentru cei singuri, cu intenții serioase și cappuccino la care ați visat toată viața. ― Trebuie să intrăm, dar nu costă nimic, spune Geraldine, și face click pe căsuța care ne îndeamnă să ne alăturăm. Apare o căsuță mică pe care scrie NUME: KILBURN HERALD. O, lasă, asta, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ia clătita groasă din care se scurge untul și se prelinge sosul de ciocolată. Se îndreaptă în schimb spre o cafenea, care spre încântarea ei, e aproape goală. Se așează la o masă din colț, de lângă fereastră, și cere un cappuccino, după care își scoate prima din cărțile cumpărate și se afundă - confortabil de data asta - în lumea Annei. Între timp, Ben are chef să bea ceva. Trece pe lângă o cafenea și se oprește, uitându-se prin fereastră, să vadă cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
întinzând brațul și folosindu-se de strânsul mâinii pentru a se da mai aproape de el. ― Eu sunt Ben, spune el, strângându-i mâna. ― Numele meu preferat, râde ea, și Ben îi răspunde tot râzând. Jemima Jones și-a terminat demult cappuccino-ul, dar mai rămâne un timp în micuța cafenea. Citește în continuare, doar că nu se simte prea confortabil, înghesuită în acest scaun strâmt și tare, iar după o vreme ajunge la concluzia că i-ar fi mult mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
afară - sunet întretăiat de șoapte și chicoteli. Bietele de ele. Chiar cred că sunt destul de proastă încât să li-l dau pe Ben pe tavă? Cât de tare se înșală. ― Și cum a fost aseară? spune Geraldine tărăgănat, sorbindu-și cappuccinoul dintr-o cană de polistiren pe care și-a luat-o în drum spre serviciu. ― Bine. Mă chinui să nu zâmbesc, ca să nu-mi dezvălui sentimentele. ― Ați fost la internet cafeul ăla? Geraldine își strecoară limba afară, spre buza de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să mă simt de parcă aș fi în concediu, și atunci ce e mai plăcut să faci în concediu decât să stai la o cafenea pe stradă și să te bucuri de ceva de băut? În mod normal aș cere un cappuccino și aș lua ciocolata de la vârf, după care aș adăuga trei pliculețe de zahăr, dar lucrurile sunt pe cale să se schimbe, așa că-mi găsesc o măsuță de marmură din fața unei patiserii și comand o apă minerală plină de bule. Deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pagină dublă și are mai multe poze cu Ben: de când era copil, apoi de pe vremea adolescenței, și în sfârșit, cele înfățișându-l în prezent, în toată gloria. ― De. Ne. Crezut, spune Geraldine, care citește ziarul în timp ce-și soarbe cappuccino-ul pe care și l-a luat în drum spre birou. Unul din reporteri de știri trece pe lângă ea. ― Văd că te informezi cu privire la fostul nostru redactor-șef adjunct, îi spune el. ― Cine-ar fi crezut? murmură ea. Nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
există un supermarket virtual, adică un magazin computerizat unde intri, accesezi, și comanzi tot ce ai nevoie pe computer. Se oprește să bea o cafea la cafeneaua Barnes & Noble, și stă acolo o bună bucată de vreme, bucurându-se de cappuccino și de oameni. Avea de gând să cumpere o carte, dar n-a găsit nimic altceva în afară de cărți ecranizate, așa că ia ziarul local lăsat de cineva pe masă lângă el, și-l răsfoiește alene. După o vreme, se decide să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și mă uit la ceas; îmi pun ochelarii de soare, ca să-mi ascund emoțiile, ca să nu vadă Ben tulburarea din sufletul meu. Într-un final, după ce mă plictisesc să stau fără să fac nimic, merg la bar și cer un cappuccino. Stau acolo și aud scârțâitul ușii care se deschide, și atunci îmi întorc încet capul să văd cine e și el e: Ben. Și bătăile inimii mele o iau razna. Este oare posibil ca Ben să fi ajuns să arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
duce nici măcar să-i spun bună, pentru că se pare că am rămas țintuită locului, așa că mă mulțumesc să mă uit doar la Ben cum se uită prin cafenea. Îl ignor pe tipul din spatele tejghelei care încearcă să-mi dea un cappuccino-ul, pe care nu-l pot lua, pentru că nu mă mai pot mișca, la naiba! Și apoi, în sfârșit... în sfâșrit Ben mă vede, și când mă vede, începe să zâmbească. Mă știe, m-a recunoscut! Mă îndrept spre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
fac să te simți stânjenită. Ridică din umeri și se întoarce zâmbind și se așază la masa la care urma să iau eu loc. Nu nu știu ce să mai fac, cum să-i spun că eu sunt. ― Scuzați-mă? Scuzați-mă? Cappuccino-ul? Cuvintele îmi plutesc pe deasupra capului, și știu că nu mă mai pot duce acolo, nu după ce tocmai a spus el. Nu pot să-i spun pur și simplu că de fapt eu sunt, Jemima Jones. De îndată ce realizez asta, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

ai putea preface că îți dorești o pauză și că ai nevoie de ajutorul ei. Alison dădea frenetic din cap în semn că era de acord. Chestia asta ar putea să funcționeze. Susan a luat o linguriță de spumă de cappuccino și-a început s-o guste gânditoare. Era tocmai pe punctul să deschidă gura, când Fiona a început să-și agite brațele și i-a distras atenția. —Aaaa, știu! Am o idee și mai bună! a chițăit ea. Lui Milly

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a clătinat din cap și i-a zâmbit recunoscătoare. — Da. Da, pot fi dificile. Dintr-odată, femeia a simțit că între ea și doctor se formase o punte de legătură. — Doamne, sună de coșmar! Fiona a mestecat în ceașca de cappuccino și-a băgat în gură o linguriță cu frișcă. Ajungi să te întrebi cum de o persoană așa de brutală a fost atrasă de o carieră care-l obligă să trateze cu oamenii, în carne și oase, zi de zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
aștept să-i spun asta chiar eu. Nu-ți pune toate speranțele în același ticălostc "Nu‑Ți pune toate speranțele în același ticălos" Luca a mușcat cu poftă din croissantul cu migdale și l-a înghițit cu o gură de cappuccino. Era o dimineață din mijlocul săptămânii, dar masa era pregătită cu aceeași grijă cu care Alison o garnisea în diminețile leneșe de duminică: sucul de portocale proaspăt stors aștepta într-o carafă din sticlă, iar ziarul preferat al lui Luca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]