227 matches
-
armele la garnizoană. Urma să recuperăm toate cele la întoarcere. Am pregătit desagii pentru noi, dar și unul pentru Bovo. Unul dintre soldați ne-a ras în cap. Gundo, cu încălțările lui mari cu tălpi și catarame de lemn, cu carâmbii de drumeț, cu cămașa ieșindu-i de sub mantaua dublă în care se înfășurase, dădea la iveală de sub pălărie o față tot atât de cruntă ca a unui brigand. Și-a aranjat cele două pumnale ascunse sub glugă și, pipăindu-și capul ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și un bărbat s-a urcat în vagonul care sperasem să fie doar al nostru. Arăta ca un soldat în haina grea și în cizmele lui strălucitoare. - E urât afară, ne-a spus trântind ușa după el și scuturându-și carâmbii. Încotro mergeți? - Spre capitală, a răspuns tata. - Cu afaceri? - Da, exact. Cu afaceri. - Și cam ce fel de afaceri? - Juridice. Lucrez pentru niște avocați. - Avocați cinstiți? - N-am nici un motiv să mă îndoiesc de onestitatea lor. - Fii totuși cu ochii
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
liber, ne plimbăm printre ancore ruginite, bărci de toate mărimile și case de pescari, unele clădite în întregime din stuf - acoperiș și pereți deopotrivă - și pășim înăuntru: mobilier rustic, stivă de lemne de cum pășești în casă, năvod și cizmă cu carâmb înalt, agățată în cui; prea uriașă pereche de cizme, în contrast nefiresc cu o locuință minusculă... Urcăm apoi în trenul tras de o locomotivă pe cărbuni. Din gara minusculă, păstrând aievea atmosfera de epocă - biroul impiegatului, cu abac și șapcă
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
schimbat mult de-atunci. Fapt e că, pentru a se duce la Întâlnirea aceea căpitanul, și-a luat zeci de precauții. În partea din spate a cingătorii și-a atârnat daga vizcaína; și am mai văzut că Își strecura În carâmbul cizmei drepte cuțitul cel scurt de parlagiu care atât de multe servicii Îi făcuse la temnița municipală. Pe când era ocupat cu toate preparativele acestea, i-am observat pe furiș chipul grav, concentrat: lumina seului Îi scofâlcea obrajii și Îi accentua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai bine să-l ai asupra ta, pentru orice eventualitate. În noaptea aceea, Alatriste Își completase echipamentul cu pieptarul din piele de bivol care Îi apăra torsul de eventuale tăieturi și Înjunghieturi, și cu lama scurtă de parlagiu ascunsă În carâmbul uneia din cizmele lui vechi, cu tălpi comode și uzate care Îi Îngăduiau să simtă bine pământul sub picioare când avea să Înceapă tărășenia. Să-l ia naiba pe nebunul care spada și-o descinge... Începu să recite printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
altele se număra și Diego Alatriste. — Nici Împotriva vreunuia din oamenii mei, zise Saldaña În sfârșit. — Mă jur. Locotenentul de alguazili mai șovăi câteva clipe. Până la urmă se Întoarse cu spatele Înjurând printre dinți, pe când căpitanul ascundea cuțitul măcelăresc În carâmbul unei cizme. — Pe toți dracii, Diego, făcu Saldaña, nerăbdător. Haidem odată. Plecară fără alte cuvinte. Căpitanul nu vru să-și ia capa, ca să se simtă mai liber În mișcări, iar Martín Saldaña fu de acord. Îl lăsă să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spada pe care n-o avea la cingătoare. — Unde o fi capcana, Doamne sfinte? Întrebă de pomană, măsurând cu pași mari Încăperea. Nu avu parte de nici un răspuns. Atunci Își aminti de cuțitul de parlagiu pe care Îl avea la carâmbul cizmei. Se aplecă să-l scoată de acolo și Îl strânse cu putere, așteptând atacul călăilor care, fără Îndoială, se pregăteau să-i sară În spate. Dar nu veni nimeni. Toți plecaseră, iar el era inexplicabil de singur În Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Mai rele ca asta nu-s cu putință. De cine vrea să te vadă nu scapă nimeni cu lovituri de spadă. Oricum, Alatriste nici nu avea cu ce să le dea. Până și cuțitul de parlagiu i-l luaseră din carâmbul cizmei când l-au arestat după Încăierarea din corral-ul de comedii; unde, cel puțin, intervenția englezilor făcuse să nu fie omorât pe loc. — Akoom siuntem kit, spusese Charles al Angliei când garda năvăli ca să-i despartă pe adversari sau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din mijloc, spre noul răstignit și veșnica mamă a durerii. Toți fură cuprinși de-un tremur ce nu venea de pe astă lume. Flăcăul și izbea cu palmele peste obraji și-și smulgea părul. Apoi bâjbâi după cizme și scoase din carâmb un cuțit lung și subțire, de jugănit porcii, care aruncă un foc alb când zorii-i încercară ascuțișul. Se ridică în picioare, cu maica sa agățată de el ca o iederă și, apucîndu-și mădularul negru și chircit acum de o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mutilarea. Deși nu era Pesah, Încercam să urmez indicația pusă de autoare, cu aldine, spre știința exilatului, imediat sub titlu: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe sub ochii lor trece plutonul trei. Cocoșați sub greutatea echipamentului, soldații mărșăluiesc mecanic cu fețe absente, subțiate de oboseală. În fața lor, călare, sublocotenentul Jigodeanu, cu mâna stângă pusă arogant în șold și privire disprețuitoare pentru tot ce se află sub carâmbul cizmelor sale. Aspectul efeminat, ușor pufos, ca și apetitul pentru unele localuri deocheate unde se producea purtând perucă și lenjerie intimă de damă, făcuseră să fie denumit printre camarazii ofițeri Guriță. Feciorul unui angrosist de vinuri, își cumpărase un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care provocase îngrijorarea santinelelor pășește cu atenție pe asfaltul curățat lună. Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și, din când în când, bate alene cu ea peste carâmbii cizmele lustruite oglindă. Cu mișcări precise, ireproșabile, gărzile îi prezintă onorul. Le răspunde cu o înclinare scurtă a capului, apoi dispare în interior. În holul mare, chiar lângă monumentalele scări ce urcă la etaj, un uriaș brad împodobit aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la voia întâmplării. Poate și în trecut, în negura istoriei, nu de pomană pandurii lui Tudor își opriseră marșul și-și întinseseră corturile într-un asemenea loc. Cu mintea înfierbântată de flăcăruia libertății și cu picioarele încinse în cizmele cu carâmb, Vladimirescu trebuie să fi adulmecat un fel de ordine celestă care sălășluia pe câmpurile alea pline de ciulini, măselariță și coada-șoricelului, de unde câinii Bucuresciilor se auzeau lătrând până-n zori. Eu sigur am simțit ceva în genul ăsta, chiar dacă, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Lumea asta în derivă Pare că-i făcută strâmb, Dintr-o mamă cam bețivă Și un tată cam hadâmb. Unii n-au nici de colivă, Nici cuțite la carâmb; Alții - aur câte-o stivă, Dacă nu chiar câte-un dâmb.
La lumea de azi by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84142_a_85467]
-
vorbea de cununia Olimpiei ca de un eveniment iminent. VI Otilia și Felix coborâră în gara Ciulnița, întîmpinați cu brișca de Pascalopol, care plecase înaintea lor din București spre a pune ordine. Pascalopol era îmbrăcat într-un elegant costum rural-colonial (carîmbi de pânză închiși cu șireturi, costum de doc verde cu multe buzunare sistematice, pălărie de paie largă). Brișca însăși era un vehicul de lux, ușor ca un caic, și cei doi cai negri erau așa de voinici și de nervoși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întoarse spatele. Se potoli însă brusc, zărind pe cărarea dinspre sat un grup de ofițeri care se apropiau cu o gravitate solemnă. În frunte venea însuși comandantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte și foarte roșu la obraz, bătîndu-și nervos carâmbul cizmei cu o cravașă, în vreme ce pretorul militar, un căpitan burtos, cu mustăți sure, îi explica ceva gesticulând larg cu mâna dreaptă, în care ținea o foaie de hârtie... ― Vine convoiul... Uite și generalul! șopti Bologa, clipind repede către căpitanul care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu ele. Ascultă-mă pe mine: luăm trei saci cu smochine și cu asta ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
curte, pe iarbă. Fiindcă Îi era mereu frig la picioare (avea În jur de cincizeci de cuvinte și vreo sută de expresii pentru a zugrăvi feluritele nuanțe de durere), Își punea câteva rânduri de ciorapi - de bumbac, de lână - apoi carâmbi din blană de iepure, de miel, Încât trebuise să-i cumpărăm papuci de pâslă bărbătești, numărul 41 - șoșoni cărora ea le spunea: șoșontorogi. Uneori, când credeau ei că nimeni nu-i observă, șoșontorogii dădeau s-o pornească, singuri prin iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu - fiindcă știam: „sunetul” ar fi putut sparge sticla ochiurilor. Uite-l pe Moș Iacob! A ieșit În ograda lor, În stânga mea. Îmbrăcat cu pantalonii lui negri, de duminică (vezi? ce-ți spuneam?), Încălțat cu ciubotele lui negre, lucioase, cu carâmb Înalt, mult evazat sub genunchi și cu tocuri suse. Pălărie pe cap, dar bust gol - nu va fi apucat să-și tragă și cămașa, ori și-a dezbrăcat-o-n prag, pentru ca, În ogradă, să aibe ce Învârti, agita, alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au, totuși, carâmbi), dar parcă nu din piele, ci parcă din pânză de cort și nu negre, ci kaki, ca pânza... Bărbatul care străbate curtea, se apropie de scara calidorului, șovăitor, cu buzele strânse, ca să nu-i tremure din cale-afară - e tata. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i!... Ce să fie? Tutun! tutun! strigă Sandu. Las’ că-ți dă boierul Niculiță un pachet!... Așa boier zic și eu; om nu glumă! Și-ai văzut ce cal are? Un zmeu, neică Marine!... Vânătorul desfăcu tutunul și scoase din carâmbul cizmei o pipă neagră. Suflă de câteva ori tare în țeavă și o bătu cu botul de marginea mesei. Deodată rosti tare, întinzând mâna stângă, mare și neagră, spre mine: Nu! la noi nu-i chip să mai trăiască rumânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic. Pâcâia din pipă, cu ochii rotunzi ațintiți înainte, slobozind vălurele albăstrii de fum, care se înălțau până la pălăria lui înverzită de ploi și de vreme și se topeau într-o clipă în aerul luminos. Mergea domol; cizmele mari, cu carâmbii până la genunchi, sunau greu pe pământul tare, de două ori fiecare cizmă: întăi călcăiul și pe urmă talpa groasă. Pantalonii largi de lână roșcată, zeghea neagră, arătau pete mari de sânge și de untură; solzi de pește, lipiți în crețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să folosesc termenii specifici. La început, când surplusul de apă din Corrèze a început să reverse, santinela a crezut că e un fel de glumă. A dat importanță întâmplării abia atunci când a simțit că buclucașa materie lichidă îi intra, pe deasupra carâmbilor, în cizme. Dându-și în cele din urmă seama că gluma se îngroașă, a dat alarma. Atunci când se dă alarma, de ești pompier sau infanterist nu mai are importanță. Sari ca ars din pat și te echipezi cât ai zice
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
schimbă o privire cu Babic, apoi se lăsă condus prin câteva coridoare la fel de umede și de întunecate ca și holul. În urma lui, auzea lipăitul picioarelor goale pe mozaic, punctat de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori ridică felinarul. Se aflau într-o sală dreptunghiulară sprijinită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o umbră de mustață neagră și favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap. Pantalonii din lână albă, țesuți grosolan, îi erau strânși pe pulpe și carâmbii largi și răscroiți, cu burdufele încrețite, îi ajungeau cam până la vreo palmă mai jos de genunchi. Chipul cu trăsături alese era luminat de un farmec aproape feminin, fără cusur. Ochii lui mari și verzi mi-au trimis o privire atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]