32,043 matches
-
face o serie de confesiuni legate de unele aspecte controversate ale biografiei sale (desființează încă o dată ipoteza presupusei sale descendențe dintr-o familie de legionari) sau de personalitatea sa critică. Ceea ce impresionează este aerul de normalitate, bunul simț care îi caracterizează gîndirea și judecățile critice. Profesionist desăvîrșit, Nicolae Manolescu și-a ținut cronica literară vreme de treizeci și doi de ani, săptămînă de săptămînă, cu sentimentul omului care își respectă un contract, nu mînat de cine știe ce ambiție sau de vanitatea de
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
drăguliță). Diminutivele în discuție aparțin registrului familiar din mediul urban, în vreme ce în DEX apar echivalentele lor populare - rurale, tradiționale. De fapt, sufixul adjectival -el (pentru o formă de genul masculin) nu e surprinzător; el urmează tiparul cumințel, curățel, frumușel etc., caracterizat printr-o flexiune mixtă, preferînd la feminin sufixul -ică: cumințică,curățică, frumușică. Masculinul în -ic e mai rar; și poate tocmai prin devierea de la modelul dominant (dar și printr-o eventuală tendință de regularizare a sistemului) s-ar explica preferința
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
s-au umplut de clădiri construite după ultimul val al modei arhitectonice.” A amenajat lacurile Snagov și Băneasa, a înfrumusețat Cișmigiul și, foarte important, a sprijinit cultura. Aruncând o privire globală, înainte de a intra în „detalii”, Ioana Pârvulescu salută și caracterizează, plină de entuziasm, lumea interbelicilor, „care nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normală, o lume a tuturor posibilităților și un loc sub soare ca oricare altul.” Ideea de lume normală va reveni ca un leit-motiv, ea fiind
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
de la compatrioți, Comenzi publice de monumente: documente și corespondență și Eseuri inedite despre Brâncuși. Constantin Brâncuși, Aforismi (în colecția Carte d'artisti n. 20) A cură di Paola Molă Ed. Abscondita, Milano, 2001 Concepția editorială și condițiile grafice de excepție caracterizează selecția și traducerea italiană a primelor 121 de aforisme brâncușiene, afectuos și admirativ omagiu adus de Paola Molă - autoarea esențialei monografii italiene Studi șu Brâncuși (Solchi, Milano, 2000) și curătoarea recentei expoziții de la Veneția - gândirii și verbului sculptorului de la Hobița
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
drept eroi personaje cu existențe cvasi-schizofrenice, intoxicate de lectura cărților polițiste și de vizionarea thrillerelor ori a serialelor de sîmbătă seara. Aceste personaje cu existențe anodine alunecă în alt plan, cel al vieții tumultoase, pline de aventuri și suspans care caracterizează lumea policier-urilor. Este ușor de observat că aceste romane ale lui George Arion erau fals-polițiste, sau polițiste în măsura în care și despre Don Quijote se poate spune că este un roman cavaleresc. De altfel, Cervantes este unul dintre romancierii preferați ai scriitorului
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
gen de evaluativ este în mod tipic reînnoit periodic în argou, pentru că folosirea insistentă îi tocește expresivitatea; perechea antonimică de bază (bun / rău) constituie de altfel și un foarte util mijloc de datare, pentru că preferința pentru un termen sau altul caracterizează perioade uneori chiar mai scurte de un deceniu. Nu știu dacă sîntem deja în etapa belea, nici dacă termenul va continua să se răspîndească; dar posibilitatea există. Oricum, fenomenul e recent: belea, cu sensul "formidabil, cel mai bun, cel mai
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
filosofică" neîncredere, o mefiență ce se propagă cu predilecție (alt simptom al despărțirii dezolate de existențial) în masa unor texte cu alură preponderent literară. Fiind mai incredul, Barbu e mai artist. Să urmărim cîteva aspecte ale posturii ce s-a caracterizat pe sine, prin ricoșeu, drept "lipsa de orice încredere în progres, democrație, liberalism". Ne dăm seama că, preluatț tale quale, formula poate speria. însă confruntată cu mentalitatea nițel mai adîncă a autorului, ea se dovedește a constitui efectul explicabil al
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
Moară cu noroc de Victor Iliu, Erupția și Valurile Dunării de Liviu Ciulei; 1960-1970, în care se înființează Uniunea Cineaștilor din România și revista "Cinema", în care Liviu Ciulei produce Pădurea spânzuraților iar Lucian Pintilie Duminică la ora șase; 1970-1980, caracterizată prin accente critice la adresa regimului comunist (Reconstituirea și De ce trag clopotele, Mitică? de Lucian Pintilie) precum și prin afirmarea unor nume importante ale regiei de film, precum Dan Pita, Mircea Veroiu și Stere Gulea. Influențe tardive ale neorealismului italian se pot
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
tipică basmelor, în vreme ce o mie e forma potrivită conversației banale ("ți-am spus de o mie de ori" ); milionul e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
colocvial hiperbolic, înregistrat și de dicționare, fiind destul de frecvent în limbajul publicitar-persuasiv: "provocarea e de un milion de ori mai mare", neogen.ro). Nu aparține stilului conversației curente repetiția coordonată - zeci și zeci, sute și sute, mii și mii -; structura, caracterizînd mai curînd un limbaj livresc, artificial, voit poetic, era de altfel curentă în limba de lemn comunistă, cum o atestă o caricatură a lui Mihai Stănescu din volumul Acum nu e momentul...: "De ce nu vin și pe adresa mea mii
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
în natură a plăsmuirii sale, a unei intimități a artei cu entitățile vegetale înconjurătoare și cu respirația înțeleaptă a țărînii. Cultul pămîntului ancestral, al arhetipurilor ce s-au ivit din exercițiul imemorial al unei spiritualități folclorice, naturist impregnate, care a caracterizat concepția lui Brâncuși, e flagrant nesocotit. "Cumințenia pămîntului" e dată la o parte. îmi aduc aminte că la începutul deceniului cinci al veacului de curînd încheiat Parcul Amarului Tîrg n-avea nici o alee asfaltată, pășeam pe pămînt, pe nisip și
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
stat prea mult la cuptor. Cruzime a celor tineri la adresa bătrânului lor învățător... Cât despre mătușa Vera, nu știu prea bine de unde vine. A apărut așa, cu profilul ei uscat și tăios, ca să încarneze autoritatea în această familie de artiști caracterizată printr-o blândețe pasivă. Este cumva contrapunctul, cățelul de usturoi care să dea un pic de picanterie cărnii prea fade a personajelor. D.J. Ca în cazul celor mai mulți dintre scriitorii ruși, ceea ce este cel mai uimitor în scrisul dvs. este firescul
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
diadă și se oprește în triadă, Sfânta Treime fiind, de fapt, acel unu al Dumnezeirii creștine. Dar numărul trei este și numărul echilibrului, numărul magic al alegerilor din basme și legende, numărul virtuților etice, precum speranța, credința și iubirea. Triada caracterizează orice act creator și unește autorul de procesul creației și de sursa acestuia. Dar tot prin triadă, muzica și sculptura se leagă definitiv de sufletul ascultătorului, într-un triunghi unde, cu ajutorul celor doi artiști, intră în rezonanță cu vibrația energiei
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
profundă e cu totul alta". În descrierea acestei călătorii, ca și a celei de la Strasbourg, mâna scriitorului se vede mai bine ca oriunde. în parcuri sau pe largile bulevarde, mesteacănul îi apare ca un arbore emblematic, orașul, foarte mare, îl caracterizează, cu puținele sale cunoștințe de rusă, drept balșoi. Traducătoarea îl corectează: totul e ogromnâi, adică uriaș, gigantic, așa cum este și hotelul "Rossia", cu 3000 de camere, unde e cazat. Reține câteva puncte de reper mai importante: Catedrala Vasili Blajenâi, Turnul
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
sugerează faptul că scriitorul ține deschise mai multe șantiere în același timp. Nici unul însă nu este lăsat în paragină și, în timp, edificiul operei sale capătă dimensiuni și forme impresionante. Poezia ocupă un loc special în scrisul lui Cristian Bădiliță. Caracterizată printr-un accentuat spirit ludic, ea este, la prima vedere, un fel de violon d'Ingres, în raport cu miza foarte mare a operei sale științifice și eseistice. Ar fi însă o greșeală să fie privită așa. În realitate, poezia definește scrisul
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
și john saul că poate e greu de gugălit"; "am gugălit ce-am gugălit și n-am găsit nimica" etc. După cum se poate observa, noua creație e încadrată în română în clasa verbelor în -i, cu sufixul 'esc: cea care caracterizează registrul familiar-argotic (la acceptarea formei a jucat poate un rol și asemănarea fonetică cu verbe deja existente: a migăli, a piguli etc.). Din punct de vedere sintactic, verbul se folosește intranzitiv, desemnînd activitatea ("Am guglit vreo trei ceasuri, dar peste
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
interiorul țării, sau măcar influenței lor, fiind oricum mai frecventă printre ardeleni și bucovineni, pentru că "din pricina împrejurărilor, sensibilitatea lingvistică a conaționalilor noștri este mai redusă". La cîteva rînduri distanță, străinilor și ardelenilor li se adaugă alte categorii umane: formele menționate caracterizează "vorbirea oamenilor semiculți" (...), "în special pe a femeilor, aproape indiferent de cultură". În fine, Mioara Avram, în Gramatică pentru toți (ed. a II-a, 1997) exprimă sentimentul lingvistic actual, afirmînd că "variantele cu articol enclitic par nefirești: Zizi-ei". Cele citate
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
Gheorghe Grigurcu Relațiile avangardei cu comunismul constituie un fenomen interesant și uneori amuzant. Mișcare înregistrată sub egida negației absolute, a separării de tot și de toate, a acelui faimos lachez tout, după cum o caracterizează Maurice Nadeau, avangarda e, într-un chip mai specific, o revoltă antiburgheză, un nonconformism epocal. Ruptura a lăsat un vid pe care s-a străduit a-l umple în grabă ideologia marxistă. Nu a fost, firește, decît un parazitism pe
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
întâmplat în urmă cu o săptămână" (jurnalul.ro); "este furăciune clară după MSN Messenger (grafica, paleta de culori, avatarul)" (forum.pixelrage.ro). Se înregistrează și o tendință de concretizare a sensului: furăciune nu desemnează doar acțiunea, ci și rezultatul ei, caracterizînd obiectul obținut pe căi necinstite. Unele citate atestă evoluția semantică: în cazul unor obiecte se precizează că sînt sau nu de furăciune ("de furat") sau chiar furăciuni: "nu este de furăciune, ca să fie la jumătate de preț!" (computergames.ro); "să
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
la manifestările cenaclului. Nu aveam decât nouăsprezece ani. Am fost în Cenaclul "Sburătorul" numai un simplu observator, întotdeauna tăcut, dar tot timpul ochi și urechi, răsplătit uneori cu un adevărat regal anecdotic, plin de un umor pitoresc, în ciuda plictisului care caracteriza majoritatea ședințelor. îl vizitam pe răbdătorul amfitrion și peste săptămână, la orele cinci după-amiază, aducându-i de obicei vești dintr-o lume și realitate care îi erau străine, dar povestindu-i și peripețiile mele, lacom să pătrund în tainele vieții
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
căderea comunismului semnătura sa să reapară în presa din țară, în primul rînd în revistele "Dilema" și "22". Tangențiale este o selecție, destul de severă a cronicilor publicate de Mircea Iorgulescu în revista "22" în perioada noiembrie 2001 - februarie 2004. Ceea ce caracterizează această selecție este faptul că mai toate cărțile comentate au stîrnit valuri în viața culturală românească la vremea apariției lor, au suscitat polemici aprinse și reacții nu întotdeauna principiale, necum elegante. Pozițiile lui Mircea Iorgulescu se disting, de fiecare dată
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
posibilă carte despre Tolstoi însoțit de cuvinte entuziaste ale redactorului șef, Michel Crépu. Dacă succesul se va confirma, nu mă îndoiesc că, potrivit mentalității noastre smerit vanitoase, îl vom revendica, abia atunci, pe autor. Nu mai am îndemânarea de a caracteriza. Lucian Raicu e un prea mare critic pentru a-mi permite eu să însăilez. De aceea, nu fac decât să mărturisesc. Dacă acela care m-a extras, la o vârstă nu prea fragedă, din bârlogul de provincial timorat a fost
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
2002 cu meditațiile din Les Ombres errantes -, apoi Jean-Pierre Amette a căzut imediat în anonimat după Goncourt-ul de anul trecut, obținut cu La Maîtresse de Brecht. în vreme ce, iată, la noi premiile Anonimul încep să-și intre în rol - deși, le caracterizează încă un anume purism intelectual -, premiile franceze sînt în pierdere de prestigiu, concurate de literatura americană sau de Ťindustriașiť ca Marc Lévy (tradus și la noi la Editura Trei). Ca urmare, cei nouă jurați de anul acesta - un al zecelea
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
e un critic care a vrut să fie altceva decît critic, și nu a reușit decît prin puternicul spirit autocritic, condiție sine qua non a operei de artă moderneť". I se potrivesc dlui Lefter vorbele prin care d-sa îl caracterizează pe un confrate: "Scrisul lui Mircea Martin prezintă garanțiile de dreaptă rigoare etică și de elegantă profesionalitate în măsură să facă din autorul lor o prezență prețioasă în cîmpul literaturii noastre actuale". Ion Bogdan Lefter este, alături de Al. Cistelecan, liderul
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
în România, după înghețul realist-socialist, o literatură adevărată. l O babilonie, fără cunoaștere exactă a lucrurilor și amestecînd aprecierile de valoare, este articolul dlui Radu Voinescu din Via}a româneasc| din octombrie intitulat Viață, cărți, istorie. Cînd vezi cum sînt caracterizați unii scriitori "care au avut grijă ca în ceasul al doisprezecelea să se asigure de un ausweis oarecare prin care să certifice, la momentul potrivit ce urma să se producă repede-repejor, alură de opozanți (scrisori către președintele de atunci al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]