466 matches
-
se par, dintr-o dată, nesuferite. Unde-i Durăul de-anțărț? Poate doar masa ce mi se servește, în exclusivitate, în imensa goală trapeză (carafa cu vin, ciorba cu de toate ale verii, fasolea gătită, cu salata de varză aferentă, iar carafa cu vin) de către una din dalbele copile în negru, poate doar ea, masa aceasta cuviincioasă, să aline cît de cît plouata dezamăgire. O noapte în luxosul hotel părintesc și, rugîndu-mă celui de sus să-mi dea somn adînc, mă trezesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gastronomică și etilică ultimilor boemi, unor Mărgăriți, aflați cîndva în preajma unor Călinești, festinurile terminîndu-se în brumate exoduri cu birje luate din Piața Unirii și terminate în casele unor Cuciureni, gata de plecare la pescuit, dar nezgîrciți a mai scoate frugale carafe. Cînd soarele după-amiezii pocnea neîndurător acoperișul ondulat al atelierelor noastre din Armeană, mă repezeam la tramvaiul din Cucu și, în cîteva minute, eram la Ciric, pregătindu-mi solar și acvatic iminenta fugă la mare. Sau la Sulina. Apropo de ateliere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privească, iar aceasta poate vedea îngrozită cum omul pe care ea îl iubește, deghizat în ofițer de cavalerie, intră în această spelunca și i se adresează lui Sparafucile cerând acestuia să-i închirieze o cameră pentru noapte. Ducele comandă o carafa cu vin și plin de cinism proclama inconsecventa tuturor femeilor (La donna è mobile). În acest timp Sparafucile iese discret din han pentru a-i spune lui Rigoletto, care îl așteaptă, ca Ducele este acolo. Bufonul îi răspunde că va
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cea a maturilor, de care fugeam. De altfel, locul Întâlnirii era departe de cei mari, Într-o odaie izolată, Într-o magazie, Într-un paravan. Unul aducea lemne pentru sobă, altul semințe de bostan, altul nuci și mere, altul o carafă cu vin... Repetam, ne-ncurcam și o luam de la capăt, când cu recitare, când cu cântare, când câte unul, când cu toții, când cu fluierul, când cu muzicuța etc. Și atunci eram laolaltă și uniți, și apoi fiecare a luat-o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tuturor. — Păi rămîi și tu cu ea? Venetia se Încruntă. — Luke, cred sincer că... Îi face semn să iasă cu ea din cameră și Îi aud murmurînd pe culoar. CÎteva clipe mai tîrziu, Luke apare iar În ușă, cu o carafă de apă. Cineva i-a legat papionul, observ brusc. Îmi vine să izbucnesc În lacrimi. — Becky, scumpa mea. Venetia crede că ar trebui s-o lași mai Încet. Mă uit la el mută, cu termometrul Încă În gură. — Rămîn cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de trei ori, lung. N-o să mă mai gîndesc la ea. Sau la povestea asta. — Doamna Brandon? Se aude un ciocănit ușor În ușă. Pare să fie una dintre asistente. — Ăă... numai puțin. Îmi dau repede cu niște apă din carafă pe față și mă șterg cu cearșaful. — Da? Ușa se deschide și asistenta cea drăguță care mi-a adus micul dejun Îmi zîmbește. — Aveți un vizitator. Instantaneu, gîndul Îmi zboară fericit Înapoi la Luke. A venit Înapoi, Îi pare rău
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe paturi, sprijiniți pe cotul stâng, pentru a avea mâna dreaptă liberă și a putea lua, de pe o măsuță cu trei picioare, plasată în stânga fiecărui pat, mâncare și băutură. Serviciul era asigurat de sclavi - care aduceau nu numai mâncărurile și carafele cu vin, ci și lighenele și prosoapele, parfumurile, cununile etc. În mijlocul sălii se afla un altar, întrucât orice symposion era asociat unui patron-zeu. De asemenea, un vas mare, numit krater, în care vinul (de regulă, foarte tare) era amestecat cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ai putea deosebi de un plugar arcadian. Este după o cină îmbelșugată: a mâncat un morun prăjit pe cărbuni și o friptură de purcel din turma porcarului Eumeneu, împănată cu ceapă, măsline din Naxos și usturoi; apoi a băut o carafă de vin dulce din Chios, adus de pirați, și a mestecat câteva smochine culese de pe dealurile din Itaca. E mulțumit și totuși neliniștit. A sosit toamna și se lasă seara egeică peste insula sa. Un vânt rece, trimis de Eol
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lumină, chiar în noaptea cea mai întunecoasă. Observați cu cîtă dezinvoltură își duce vînătorul de balene lămpile îcare nu sînt adesea decît niște sticle vechi) la rezervorul de aramă de lîngă cazane, ca să le umple cu ulei, cum se umplu carafele cu bere de la butoi! El folosește cel mai curat ulei, în starea lui brută și, de aceea, nealterată - un lichid necunoscut lămpilor solare, lunare sau astrale de pe uscat, un lichid dulce precum untul scos din laptele vacilor duse la pășune
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acesteia, iar oamenii din Manilla vîsleau din răsputeri. în zadar îl mai strigă căpitanul englez. Cu spatele la corabia străină și cu fața-i de cremene îndreptată spre propria-i corabie, Ahab rămase în picioare pînă ce ajunse la Pequod. Capitolul C CARAFA înainte de a pierde din vedere corabia engleză, e cazul să spunem că venea din Londra și că purta numele răposatului Samuel Enderby, un neguțător londonez, fondator al celebrei întreprinderi baleniere „Enderby & fii“ - întreprindere care, după umila mea părere de vînător
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niște petrecăreți și că vînătorii englezi n-au nesocotit exemplul lor admirabil; căci, afirmă ei, cînd navighezi pe-o corabie goală și n-ai nici o perspectivă s-o umpli cu ceva, măcar umple-ți burta. Numai așa poți goli și carafa. Capitolul CI UN BOSCHET ARSACIDIAN Pînă acum, în descrierea Cașalotului, m-am ocupat îndeosebi de minunata lui înfățișare exterioară sau m-am referit în amănunt la cîteva aspecte ale structurii sale interne. Dar, pentru a dobîndi o înțelegere largă, atotcuprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cei mari de pe vasele alea negre, cu cîte șaptezeci și patru de tunuri - se așază în fruntea unei mese la care se-adună toți căpitanii și locotenenții. Ha! Ce-i asta? Epoleți, epoleți, o mulțime de epoleți! Treceți de jur-împrejur carafele! Bucuros de revedere, domnilor! Umpleți-vă cupele, domnilor! Ce ciudat e cînd un negrișor e gazda unor albi cu găitane aurite! Domnilor, n-ați văzut cumva un băiețaș negru, pe nume Pip? un băiețaș înalt de cinci picioare, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
XCII Surghiunitul.......................................................................210 XCIII O strîngere de mînă.........................................................................216 XCIV Anteriul.........................................................................221 XCV Cazanele.....................................................................................222 XCVI Lampa.......................................................................................229 XCVII Arimarea și curățenia..................................................................230 XCVIII Dublonul...........................................................................234 XCIX Picior și braț. Pequoddin Naintucket întîlnește pe Samuel Enderby din Londra.....243 C Carafa..........................................................................253 CI Un schelet arsacidian............................................................................260 CII Dimensiunile scheletului de balenă...........................................................266 CIII Balena fosilă.................................................................................269 CIV Se va mișcora oare balena? - Va pieri ea?............................................275 CV Piciorul lui Ahab...........................................................................281 CVI Dulgherul............................................................................284 CVII Ahab și dulgherul..........................................................................288 CVIII
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și-a pierdut iubitul în război că poeta este preocupată de portretul moral al celui iubit, dorea să scoată în relief calitățile morale ale celor doi tineri. În schimb ce aflăm aici despre «El»? Că are părul «ca dintr-o carafă turnat». Atât. Dar și un dușman și un ticălos poate avea păr (afară de cazul când c chel). Este aceasta o caracteristică a omului nou? Nina Cassian însă vrea să facă și «concesii», realismului socialist (...). Vechile poezii de dragoste vorbeau despre
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
văzu gestul Annei. Îi întindea un pliculeț cenușiu. Îl luă, ghici că nu trebuia să-l deschidă înainte de vreme și, auzind zgomot, se duse să-l primească pe medic, încrucișându-se în pragul ușii cu Sașa care intra cu o carafă de apă. Totul se repetă, la fel ca în urmă cu mai multe luni, dar de data asta într-o ordine diferită: medicul, tăcerea, apropierea morții... La fel ca cioburile de sticlă combinate din mâna oarbă a femeii sărmane cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Superstiții, suspină Germanicus amintindu-și la rândul său istorioara. Îi cheamă pe Neron, Livilla și Drusus să i se alăture. Slujnicele încing imediat creștetele copiilor cu coronițe de flori. Un sclav se apropie de ei, ținând într-o mână o carafă cu apă și în cealaltă un lighean. — Spală-te pe mâini, i se adresează stăpânului, să poți îmbuna geniile strămoșilor tăi. Înclină cana: — Fie ca energia lor prezentă, dar invizibilă să ne protejeze pe noi toți! Germanicus lasă firișorul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tiberius Claudius Nero, nu va mai avea nici un rost să trăiască. Se șterge pe frunte cu dosul palmei. Poate că totuși Nerva n-o să-și mai amintească vorbele astea spuse la beție. Își simte gura amară. Caută din ochi o carafă cu apă, apoi renunță. E prea epuizat să-l cheme pe Lygdus. Simplul gest de a întinde mâna după cordonul clopotului i se pare extrem de anevoios. Găsește însă puterea să surâdă. Un nărod și Cocceius Nerva! Să-și mănânce ficații
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rasei și dublură a lui Augustus, în numele căruia - abia debarcat - oferă sacrificii zeilor penați. Tresare smuls din visare când aude vocea Marelui Flamin: — Apa lustrală! cere către grupul de copii ce stau în capul treptelor. Băiețelul de lângă el apucă repede mânerul carafei pe care a lăsat-o jos, dar degetele îi alunecă printre aripioarele unui Eros, mai-mai să verse conținutul. Împăratul se apleacă zâmbind asu pra puștiului, îl bate ușurel cu palma pe creștet și ridică vasul el însuși. Velleius Paterculus surâde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spune Ben. ― Normal că da, răspunde Simon, doar că nu mai pare nici pe jumătate la fel de obraznic ca înainte. Douăzeci de minute mai târziu, când chiar și-au pierdut orice urmă de speranță, asistenta dă fuga și strânge paharele și carafa. ― Vine, spune ea, și toți se ridică s-o salute. Nimic nu l-ar fi putut pregăti pe Ben pentru atracția pe care o emana Alexia Aldridge. E frumoasă, dar nu în felul clasic. Gura este ușor strâmbă și nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lăsă pe masă, încrucișând brațele. — Zi-i să mai aducă niște bere, spuse, arătând către nevastă. Avem de vorbit. — Am hidromel, dacă vrei. Nu, porcăria aia o lăsăm pentru voi, ăștilalți. Bere, am spus! Chemată de soțul ei, femeia luă carafa de pe masă și se îndepărtă, pentru a reveni apoi imediat cu ea plină. O puse pe masă și se întoarse ca să se ducă din nou la treburile ei istovitoare, dar Odolgan, care era mai aproape, îi arse o palmă răsunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plată și prost articulată, și cu atât mai denigratoare, vor considera că ar fi niște poeme mici, subacustice, care n-au reușit să pătrundă pe scena contemporană occidentală cu propriul lor soclu transatlantic, echipat cu pupitru de lectură, pahar și carafă cu apă de mare de la gheață. Și totuși, remarc eu, un artist adevărat va supraviețui. (Și, bănuiesc, va supraviețui chiar și elogiilor.) Și îmi amintesc că odată, în copilărie, într-o noapte, Seymour, îmbrăcat în pijamaua lui galbenă și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lăsară În plata Domnului și Mașa Își văzu de viața ei. Fostul soț Îi mai apărea din când În când În vis. De obicei, venea la poartă și-i cerea o cană cu apă. În loc de apă, Mașa Îi aducea o carafă de vin roșu ca sângele. Soțul clătina cu tristețe din cap. Ochii săi cereau Îndurare. „Dar parcă Îți plăcea vinul“ Îl zgândăra Mașa cu un glas mieros. „Acum nu mai bei?“ „De zece ani de zile nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
timpul trece mai repede. Săptămânile și anii au altă măsură...“ „Dar cu muieri străine te mai Încurci?“ „Nu mă mai Încurc cu nimeni. Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu gura amară și tulburare În suflet. Poate că ar fi trebuit să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
viziotatorului, care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp mâna din nou spre păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri, spuse Extraterestrul, arătând o coajă de pâine ce se afla lângă carafă. Mașa Însă se scuză din nou și se grăbi să intre În bucătărie. Pe drum, ciorapii săi de nylon, pe care-i trăsese În grabă, În cerdac, după ce scosese castraveciorii din borcan, se atingeau de genunchi și mai sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
locuitorii din Fès, fasioții, să se înconjoare de flori, plantate sau culese, de fiecare dată când se dedau plăcerilor interzise ale alcoolului. Pentru unii bigoți, cumpărarea unui buchet parfumat devenea o vină abia un pic mai mică decât procurarea unei carafe cu vin, iar vânzătorii de flori nu făceau, în ochii lor, mai multe parale decât cârciumarii, cu atât mai mult cu cât și unii, și alții erau adesea andaluzi, prosperi și libertini. Salma însăși nu uita să-și modifice mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]