322 matches
-
a face trimiteri la Caragiale. Este un sfat pe care Cronicarul își îngăduie să i-l dea d-nei Zoe Petre care, în articolul Caragiale ca destin din ZIUA (nr. din 20 iulie), încurcă situații și personaje din două faimoase schițe caragialești. Căci nu este din Căldură mare "pisălogul" care "tot cere apă" și rostește în final cuvintele "la pensii car' va să zică" (la Caragiale : "care va să zică") ci din Petițiune. O lectură împrospătată a Momentelor i-ar fi prins bine ilustrei profesoare. Versuri salvate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
permanentă”, locuită de un om care e purtătorul haosului: „Se trăiește continuu sub amenințarea unei primejdii cu mii de chipuri; se trăiește în alarmă și în nesiguranță, cu ochii-n patru și cu inima gata să sară din piept. Omului caragialesc i se insuflă convingerea că este un om periclitat; se teme că i se destramă familia, se teme că va fi suprimat, se teme că i se vor da pe față micile sau marile matrapazlâcuri, se teme bianual, de Sf.
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Cosmin Ciotloș Aud din ce în ce mai des că trăim vremuri caragialești. Ce bine-ar fi să fie așa ! Ar însemna că trăim în miezul valorii artistice. Sunt instructive cuvintele cu care Ștefan Cazimir decide să-și prezinte, în chip de post-scriptum, eseul I.L.Caragiale față cu kitschul (apărut într-o primă
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
chiar cel mai mare, și, oricum, cel mai inteligent) este în așa fel exploatat încât discursul lui să se plieze pe un tip de discurs de care, în definitiv, este responsabilă presa, nu literatura. Aud din ce în ce mai des că trăim vremuri caragialești. Ce bine-ar fi să fie așa ! Ar însemna că trăim în miezul valorii artistice. Nu mi se pare că în Momentele sale sau în comediile cu subiect electoral Caragiale denunță numaidecât ceea ce se vede azi la TV. Și, în
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
dinții strălucitori și ochii lăcomi ai celui ce aude o sirenă", adăpostit fiind într-o "colibă acoperită cu papura în stilul Gauguin în Tahiti, cu o latură complet deschisă către mare, catre răsărit". Sînt consemnate cu resignare și cîteva situații caragialești. Bunăoară cea, evocînd nemilos "lanțul slăbiciunilor", a copilului Mihai, care "în mod normal ar trebui să fie respins de toate liceele. Dar există privilegii... Și presiuni și scrisori de la Argetoianu. Deci va fi probabil primit. La fel vor proceda și
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
ironie, după care etichetează scurt și violent: Deoarece nu înclinăm să atribuim profesorului de teologie atâta fantezie, ne întreabă cine-o fi gușatul care a putut să născocească în mzieria sa această incalificabilă minciună?" Răspunsul persiflant e dat în limbaj caragialesc, anunțând că abia de aici înainte se va retipări "nenorocita" scriere, spre a fi citită, într-o nouă ediție, "tocmai în cercuri teologice". Era vorba de Religie și spirit. Dacă a avut Blaga talentul literar de a scrie pamflet, nu
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
caracterologică, nici un personaj. Operatorul folosit, destul de tradițional, se poate reconstitui cu relativă ușurință. Convenția la care se raportează, paradoxal, Gelu Negrea e sensibil îndatorată realismului. Dacă nu sunt palpabili, adică dacă nu apar sistematic de la distanța persoanei a treia, eroii caragialești nu par să-l intereseze. Așa se explică regretabila absență a naratorului dintre cele o sută cincizeci de fizionomii schițate în Dicționar. Ce capitol spectaculos ar fi rezultat din colaționarea vocilor care, de fapt, fac și desfac toate ițele din jurul
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
Iulia Argint Cartea domnului D.Hurubă amintește de dialogurile suspendate, absurde ale unor personaje caragialești, dialoguri din care se poate desprinde însă fără prea mare greutate realitatea vizată. într-un fel, autorul se situează singur printre descendenții lui Caragiale: ...orice asemănări cu situații, momente, schițe și alte asemenea existente în limba, literatura și în viața
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
dragostea mea... este la rândul lui o satiră în care lucruri familiare sunt încurcate la maximum, rămânând cu toate acestea recognoscibile, o scriere în care este prezent un absurd nu atât kafkian (având în vedere că este satirizată societatea), cât caragialesc.
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
miște lejer, cu aerul că improvizează, permițându-le să recurgă la unele trucuri din arsenalul celor "garantat sută la sută" în cazul lui Caragiale. Prin supralicitarea elementelor de farsă, dilatate pentru a face loc atât unor soluții consacrate de spectacologia caragialescă, cât și unora personale, inedite, totdeauna însă discret, cu măsură, spectacolul lui Lucian Sabados e departe de a se complace într-o condiție de epigonat. D'ale Carnavalului e o restituire, aș zice, la o stare de normalitate, ale cărei
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
Dante, a primit în piept, fără repulsie și refuz, tablourile din Infern, în care era imposibil să nu se recunoască. Un infern populat de rude și apropiați. Un infern pe mai departe primitor. Un cu mult mai modest infern, cel caragialesc, a stârnit mânie în cercurile liberale ale epocii. Nu doar că scriitorul a fost exclus de la premiile Academiei, dar a mai fost, de la înălțimea autorității, moralizat. Edificat, I.L.Caragiale a părăsit țara. Unanim recunoscut ca geniu creator, pentru el nu
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
obsedat de urâțenia - iar de data aceasta și fizică și morală - a clasei "superpuse" cu mare greutate i se găsise un post de bibliotecar, mai apoi de vâslaș la galere, în presă. Astăzi, dacă ne punem întrebarea în ce măsură lumea personajelor caragialești - sau eminesciene - reprezintă un defect de optică a privitorului sau doar un unghi de privire, încă n-am avea curajul să opinăm că, prin purul efect artistic, acea lume era, totuși, mai frumoasă decât în realitate. Ceea ce nu înseamnă că
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
mă gândesc la faimoasa vizită a lui Delavrancea la Berlin, pe care de altminteri, și Caragiale o consemnează într-o epistolă). Altele păstrează, fără să-l distorsioneze, tonul din Momente (speculațiile despre un anume „Iliuță activu’” sunt nu numai curat caragialești, dar și pilduitoare). Altele se susțin reciproc printr-o rezultantă. De exemplu, asupra repulsiei scriitorului față de proști (despre care depun mărturie numeroși cunoscuți), aș zăbovi o clipă. Fără îndoială autentică, idiosincrasia aceasta capătă o garanție în plus prin aceea că
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
Septimiu Popa, sugerând convoaiele de școlari ce veneau din toate ținuturile transilvane și se îndreptau, pe jos, de cele mai multe ori, spre această Romă ardeleană. Există însă și o a doua atitudine în evocarea școlilor blăjene; este atitudinea critică de nuanță caragialescă. E drept că aceasta, în comparație cu atitudinea elogioasă, de recunoștință, este mult diminuată; dar e prezentă în bogatul epistolar ciparian, în care sunt surprinse chipuri de profesori-preoți sau canonici cu slăbiciunile lor omenești, cu patimile lor, - așa încât autoarea este îndreptățită să
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
și cu aceeași ambiguizare a sentimentului prin travestirea în bravadă și fanfaronadă, parodie și joc. Textele de mai jos ne apar astfel ca un preludiu (experimentat exclusiv de autorulnarator al misivelor) al secvențelor din primul roman. Reținem de asemenea dispoziția caragialească a emitentului, care pastișează limbajul lui Costăchel Gudurău din Telegrame, cum și poza de sinucigaș sforăitor-patetic a lui Chiriac din Noaptea furtunoasă: v. amenințarea cu aruncarea de pe turnul înclinat din Pisa. Ca să nu mai vorbim de preluarea termenului produs de
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
atunci a înfundat ospiciul. Eminescu rămâne visul frumos și curat al unei umanități care a uitat să mai viseze. Nu e loc pentru Eminescu printre noi. Dar poate va fi într-o bună zi, când ne vom trezi din coșmarul caragialesc ce ne devorează. Maniere Pe 16 februarie, în preziua aniversării a 60 de ani, pictorul Liviu Suhar a deschis, în sălile muzeului de artă contemporană de la Palatul Culturii, o amplă expoziție retrospectivă. Cele peste o sută de lucrări strânse laolaltă
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
din 1969. De remarcat totodată prezența, în Cuprins, a unui intertitlu care precede Vițelul turbat: Apropieri de Caragiale (ŕ la maničre de). Nu rezultă însă unde s-ar sfîrși respectiva secțiune, căci nici un indiciu nu ne vine în ajutor. Elemente caragialești apar, ce-i drept, și în ș109ț Idilă, ș112ț }oc, ș113ț Odevian etc. Mai revelator e faptul că în textul ș110ț Două morale, pe fila 8 verso, figurează următoarea inscripție: ,Momente apocrife. Vezi în special Venin, Degustare și Zălog." Sînt
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
exemplificăm. Autorul vorbește adesea studenților de violența (nu numai de limbaj) a românilor de după 1989, despre degradarea civic-morală a unui popor ce se laudă cu un creștinism chiar al etnogenezei sale; într-o călătorie cu trenul paginile par o schiță caragialescă) observă obedienta lingușire a unor români față de străini, față de tot ce înseamnă occident; la un simpozion din New York - unde se prezenta Dicționarul Scriitorilor Români, Aurora Cornu, acum stabilită de mulți ani în Occident, disprețuiește în limbaj violent literatura României de după
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
umorul suculent, îl fac simpatic, nu neapărat în lumea de cafenea care ilustrează varianta joasă a speței. O atracție spre culoarea vie, spre exagerare pînă la "a se da în spectacol', le este însă comună balcanicilor de diverse spețe (de la caragialescul "văd enorm și simt monstruos' la pateticele confesiuni ale lui Alexandru George: "sînt victima tuturor falsificărilor posibile și a demersurilor necinstite' ' chair ale "tuturor'?). A numi pe cineva "balcanic' nu credem că ar fi mai puțin onorabil decît italic sau
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
se poate întîmpla decît într-un singur caz: atunci cînd vii nădușit de la chef și ai cam pierdut numărul paharelor. Boris Caragea l-a înfățișat pe Lenin într-o astfel de ținută, adică în strictă și elocventă conformitate cu viziunea caragialescă asupra revoluției: "Steaguri, muzici, chiote, tămbălău..." Tot din articolul menționat mai aflăm că Mihai Buculei este artistul cel mai potrivit spre a umple golul din Piața Scînteii: "Elev al lui Boris Caragea, al cărui atelier îl și folosește acum, el
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
copii și adolescenți, indiferent de vârstă ori de clasă socială. Așadar o lectură neadecvată, dar extrem de folositoare a unei cărți care mi-a dat subiecte suficiente pentru a medita și a extrapola impresiile despre educație... Mi-am amintit de comediile caragialești care m-au întristat peste măsură dintotdeauna. Și, inevitabil, de formula maioresciană despre comedia îndărătul căreia se ascunde o tragedie și mi-am spus că am trăit să citesc și asta: un "romance" mascând diabolic o satiră mușcătoare, una dintre
Școala, subiect de ficțiune by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7607_a_8932]
-
cartoanele colorate arborate spre uzul camerelor de luat vederi alb-negru și al "cîrmaciului iubit", îmi producea vertij. Nu mă știu să fi suportat mai mult de 5 minute producțiile de "cultură vie" ale acestui clown obez și fără rușine, care, caragialesc, fugea cu sprinteneala morții în oase pe 21 Decembrie 1989 din fața "reacțiunii". Îi citeam, însă, unele dintre poezii, precum și interviurile din "Flacăra" cu inși precum Valeriu Popa n-am fost nicicînd aprioric negativist și nici dușmănos... Acum însă, acest ins
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
zi, fierbinți, din viața românească. „De 15 ani încoace ne scăldăm în ape tulburi. De 15 ani încoace facem haz de necaz fără să înțelegem prea bine, de fapt, ce ni se întâmplă, încotro ne îndreptăm. Asistăm neputincioși la spectacolul caragialesc al alegerilor, la privatizări deocheate sau la dezbateri politice încrâncenate și ne dorim de fiecare dată ca mâine să fie altfel. Cuvintele capătă aici valoare de simbol, atingând cele mai sensibile corzi ale societății în care trăim“. Marius Tucă: Pamflete
Agenda2005-30-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283997_a_285326]
-
Rodica Zafiu Între experimentele poetice ale lui Șerban Foarță - holorime, "placă (puțin) defectă", comentarii la tablouri, texte pentru Phoenix, versificare latină, arhaizare balcanică, limbaj caragialesc și atîtea altele - apăruse deja, în ultimii ani, și montajul din proza jurnalistică a știrilor senzaționale; recentul volum Erau ziare, evenimente (Timișoara, Brumar, 2000) grupează texte scrise în acest gen, integrîndu-le într-o structură care amintește de o compoziție muzicală
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
insensibil cu ștaif, se dărîma. La cîteva ore înainte de sosirea ei, profesorașul e o epavă: speriat, fericit, tulburat, panicat. El e pe cale de a-si întîmpină în Masenka trecutul, pe care se străduise atît să îl uite, dosindu-l în caragialești politicarde comentarii despre maica Rusie aflată pe moarte, despre soarta rusului în exil etc. Dar tot pe Masenka o așteaptă, cu amestec de bucurie stupefiata, oroare și melancolie contemplativa, un alt pesonaj al cărții, care ipostaziază intelectualul, aflat în cele mai multe
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]