201 matches
-
subsequent literary manifestations. Broadly speaking, we noted the essential Caragialian contribution for each of the comic mode and the fact that the other writers do relate almost exclusively to his model. To complete both the comic paradigm and that of Caragialism, in the next chapter, One Century of ... Caragialism, we blended these two notions, as the central components of the latter (typology, themes and artistic expression) particularise, in a decisive manner, the more general classes of the comic of character, of
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
essential Caragialian contribution for each of the comic mode and the fact that the other writers do relate almost exclusively to his model. To complete both the comic paradigm and that of Caragialism, in the next chapter, One Century of ... Caragialism, we blended these two notions, as the central components of the latter (typology, themes and artistic expression) particularise, in a decisive manner, the more general classes of the comic of character, of mores and of language. In this way, we
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
modern plays, and of Romanian postmodernism. In conclusion, the analysis grid consisting in the combination of the major benchmarks of the comic and of the absurd functioned like a network designed to capture those illustrations that keep the image of Caragialism alive. Either by marking the intertextual dissemination in a large number of writers' works or by emphasizing Caragiale's precursor status in relation to Urmuz, Tudor Arghezi, Eugen Ionescu, the representatives of the 80's etc., the establishment of a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
consisted in a deliberate transformation, revaluation and recycling of specific types, themes and stylistic devices and a profitable exploration of some of his great intuitions among which the absurd and the "texistence"4 (Mircea Cărtărescu) are the most obvious. Keywords: Caragialism, Postcaragialism, Intertextuality, Comic, Absurd Résumé L'ampleur du phénomène exégétique provoqué par " l'effet Caragiale "1 peut déconcerter et appliquer d'emblée le cachet de l'inutilité sut toute démarche interprétative nouvelle. Même si, à première vue, tout semble déjà
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
importance et leur intérêt également, d'un côté, à l'intérieur de la triade Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu, et de l'autre côté, entre des écrivains comme Tudor Arghezi, Teodor Mazilu, Marin Sorescu et la triade déjà mentionnée. La définition de la notion de " caragialisme " (dans la section " Le Signe de Caragiale ") est primordiale pour démontrer l'instauration d'une tradition de ce type dans la littérature roumaine. Les premières pages du livre établissent les deux acceptions du terme. Tout d'abord, nous appelons " caragialisme " non
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de " caragialisme " (dans la section " Le Signe de Caragiale ") est primordiale pour démontrer l'instauration d'une tradition de ce type dans la littérature roumaine. Les premières pages du livre établissent les deux acceptions du terme. Tout d'abord, nous appelons " caragialisme " non seulement une attitude spécifique, un style ou une " manière propre de parler "2, mais aussi un ensemble de traits caratéristiques de l'œuvre de Caragiale, plus précisément une somme de telles coordonnées situées au carrefour de l'axe typologique
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pantéon de nos grands classiques, mais parce qu'il a ouvert plusieurs veines qui ont pu être exploitées tour à tour par beaucoup d'écrivains ayant confiance en l'intuition de leur prédécesseur. Ainsi s'explique pourquoi certaines composantes du caragialisme ont été cultivées de manière privilégiée en différentes périodes littéraires: les contaminations au niveau de l'expression artistique sont plus fréquentes chez les auteurs du siècle passé, des récurrences typologiques et thématiques sont identifiables surtout à l'époque entre-les-deux-guerre ; les
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apport caragialien essentiel et la relation presque exclusive avec les autres écrivains au sujet de son modèle. Pour compléter le paradigme du comique, mais aussi de l'esprit de Caragiale, nous avons joint dans le chapitre suivant, Un siècle de ... caragialisme, les deux notions, parce que les composantes centrales de la dernière la typologie, la thématique et l'expression artistique rendent particulières, en fait, d'une manière décissive, les classes plus générales du comique de caractère, de mœurs et de langage, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rapport à Urmuz, avec Eugen Ionescu et d'autres écrivains roumains tentés par les formules littéraires de l'absurde, comme Tudor Arghezi, Teodor Mazilu et Marin Sorescu. Réduisant progressivement le champ d'investigation, nous avons complété les affiliations régressives au caragialisme des premiers chapitres, avec celles qui démontrent la qualité de précurseur de Caragiale, d'un côté concernant la littérature de l'absurde, de l'autre côté concernant le " postmodernisme roumain " . Par conséquent, des étapes intermédiaires, comme la prose urmuzienne et
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Don Nilsen analizează și exemplifică sumar o imensă bibliografie pentru umorul departajat în funcție de criteriul naționalității. (Don Nilsen, op. cit., pp. 131-213). 43 Cu o astfel de problemă se confruntă traducătorii, neputincioși uneori în efortul de menținere a valențelor comice a multor "caragialisme", neutralizate și secătuite prin echivalarea cu termeni corecți, dar lipsiți de savoarea imprimată de contextul românesc. Un inventar al dificultăților de transpunere din română în franceză a unor heteronime din opera lui Caragiale, descoperim în articolul lui Constantin-Ioan Mladin, Strategii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
38 I. L. Caragiale, Opere, III, Publicistică, ed. cit., p. 796. 39 Problematica acestui capitol a fost tratată și în articolele: Loredana Ilie, Pe urmele lui Mitică, "Jurnalul literar", serie nouă, an XV, nr. 13-18, iulie-august 2004, p. 8, Loredana Ilie, Caragialismul în perioada interbelică, "Annales Universitatis Apulensis", Philologica, tom 1, Alba Iulia, 2003, pp. 113-119, Loredana Ilie, Pișicherul postcaragialian, "Buletinul Universității Petrol-Gaze", din Ploiești,vol. LV, seria Științe Umaniste, nr. 4/2003, pp. 7-13. 40 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mondială: "Stimate domnule Queneau, cum ați putea pune alături dadaismul de duzină al lui Urmuz, cu marea artă a lui Caragiale?" (Lipatti, Valentin, Valori franceze. Studii și articole, ESPLA, București, 1959). 1 V. articolele publicate pe această temă: Ilie, Loredana, "Caragialism în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni", Jurnalul literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16 și Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVII, seria Filologie, nr. 1/2005, pp.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
successorale, " Ateneu ", no. 11, novembre, 1988, reproduit en idem, pp. 356-357. 12 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, " Littérature ", no. 41, févr., 1981, p. 4. 13 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. ----------------------------------------------------------------------- UN VEAC DE CARAGIALISM 2 1 2 323 Prefață Introducere Comicul o enigmă Comicul caragialian și postcaragialian Un veac de ... caragialism Absurdul Absurdul Caragiale precursor al precursorilor Caragiale precursor al precursorilor Concluzii Bibliografie Abstract Résumé Indice de autori Indice de autori
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Littérature ", no. 41, févr., 1981, p. 4. 13 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. ----------------------------------------------------------------------- UN VEAC DE CARAGIALISM 2 1 2 323 Prefață Introducere Comicul o enigmă Comicul caragialian și postcaragialian Un veac de ... caragialism Absurdul Absurdul Caragiale precursor al precursorilor Caragiale precursor al precursorilor Concluzii Bibliografie Abstract Résumé Indice de autori Indice de autori
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ea străbate până la consonantismul lui Odobleja și ontologia "muzicală" a lui Alexandru Bogza. Să nu uităm că Orfeu era trac de origine. (...). Iar propoziția-cheie a poeticii lui Caragiale este: Ritmul iată esența stilului" (p. 70). Reținem două judecăți critice memorabile: "Caragialismul vine din absoluta euforie a inconștientului care se dă drept conștient, din metafizica lui radicală, fantomatică, grefată pe o contradicție funciară pe care geniul lui Caragiale a știut s-o "prindă" cu o precizie inegalabilă. E o situație-limită când realul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de mângâiere ca altă dată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă noi am râs destul". Cercetarea hermeneutică a lui Theodor Codreanu se angajează să pătrundă în tainele caragialismului. Pentru aceasta autorul recurge la o "poetică a oglinzii" a cărei paternitate și-o revendică, evident concepută pe temeiul unor "sugestii" inspirate, în primul rând, de Eminescu și Caragiale. "Metoda" oferă ocazia de a dezbate cu energie și, totodată, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetică a oglinzii" a cărei paternitate și-o revendică, evident concepută pe temeiul unor "sugestii" inspirate, în primul rând, de Eminescu și Caragiale. "Metoda" oferă ocazia de a dezbate cu energie și, totodată, cu meticulozitate, structuri de adâncime ale eminescianismului, caragialismului, bacovianismului. Nu insist pentru că aceste însemnări nu vor să fie o cronică literară. De aceea voi lua în atenție ceea ce mi se pare a fi o "obsesie" a lui Theodor Codreanu: aceea a raportării literaturii noastre, necontenit, la caracterul eponim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Caragiale, după cum, concentric, în loc de încheiere, scrie De la Caragiale la Bacovia. Nici mai mult, nici mai puțin, Theodor Codreanu mărturisește că intenționa să intituleze cartea de față Eminescianismul lui Caragiale, dar s-a gândit (și bine a făcut) că ar nedreptățit caragialismul. Asemenea, cât îl privește pe Bacovia. Mai toată lumea e de acord (discuția a căpătat proporții considerabile, până la sațietate) că Eminescu și Caragiale sunt "două coloane", "două spirite tutelare" ale specificității românești, antinomice și complementare. Metaforic vorbind, Mitică și Hyperion ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității ontologice a caragialismului, ea trebuie investigată prin poetica oglinzilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității ontologice a caragialismului, ea trebuie investigată prin poetica oglinzilor sferice a "teoreticianului" Caragiale. Nu intru în amânunte. Reamintesc doar că, punând problema "stilului" în înțeles estetic, Caragiale consideră că acesta, "stilul potrivit", există numai în funcție de talent. În sprijinul demonstrației sale din eseul Câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în mod miraculos, "Caragiale este cea dintâi creație majoră a eminescianismului", "dar geniul acestuia (al lui Caragiale, n.m.) este atât de puternic încât devine antiteza complementară a eminescianismului". Dacă această carte, conclude autorul, a început sub semnul eminescianismului trecut în caragialism, încheierea obligatorie îl conduce spre bacovianism, unde încă mai stăruie umbra tutelară a lui Eminescu. În "cinismul" lui (de fapt, kynismos à la Diogene), Caragiale a râs și de cei care au râs la comediile lui, deși, spunea Slavici, "puțini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vedea, într-o relație directă, în viziune călinesciană. Surprinde demersul dialectic în abordarea fenomenului pus în discuție, ipotezele avansate și nu în ultimul rând, argumentele care susțin construcția în sine. Cartea începe cu stabilirea unei relații directe dintre eminescianism și caragialism, din perspectiva unei antiteze pozitive, iar demonstrația potrivit căreia Caragiale este o creație a eminescianismului este credibilă, știindu-se influența poetului asupra câtorva scriitori din epocă. Eminescu și Caragiale sunt asemenea polilor magnetici care se opun, dar nu pot exista
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fundamentale C cu legitimitate ontologică". Nu e vorba despre antitezele pozitive, ci despre ceea ce autorul numește "antiteze eșuate". Lăsăm la o parte bogata referire la lucrările filosofice despre tema propriu-zisă și ne oprim asupra felului cum este tratată apropierea dintre caragialism și eminescianism. "Meritul excepțional al lui Caragiale este de a-l fi urmat pe Eminescu în abordarea simetriei de contrast. În epocă era trează tendința de sincronizare cu Occidentul (vechea noastră obsesie de la Dinicu Golescu încoace) iar graba duce la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
paradoxal, fascinația pentru Oblomov și Nehliudov stă alături de cea pentru Hamlet și Mateo Falcone (Shakespeare și Mérimée sunt printre autorii preferați). Modelele contradictorii îl determină pe adolescent să noteze exasperat: "Sunt un aliaj de karamazovianism, de oblomovism, de hamletism, de caragialism, de hyperionism, într-o necurmată prefacere cameleonică. De aceea nu sunt nimic" (864). Trimiterile la autori și cărți din cele mai diverse perioade și arii culturale demonstrează că nu se găsiseră încă reperele de lectură, că se citea cu aviditate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de viață, Steliana Brădescu Teme și motive de poetică, Magda Jeanrenaud Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel Termenii-cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld Topological Adaptations: From Text to Film / From Film to Text. A Theoretical Approach, Ileana Chiru-Jitaru Un veac de caragialism, Loredana Ilie Universul lui Edgar Allan Poe, Mihai Stroe 1 Richard, Jean-Pierre, Poezie și profunzime, Editura Univers, București, 1974. 2 Albert Thibaudet, Fiziologia criticii. Pagini de critică și istorie literară, studiu introductiv, selecție, traducere și note de Savin Bratu, Editura
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]