224 matches
-
din tren și cădeam ca sacii lângă linia ferată... Ajunși pe coridorul de intrare în penitenciarul Aiud, țin minte, că un preot și Vasile Voiculescu și-au făcut cruce, mulțumind lui Dumnezeu că am scăpat cu viață. Văzându-i, un caraliu l-a pălmuit pe preot, iar pe Voiculescu l-a înjurat, învinuindu-i pe amândoi: „Vă rugați lui Dumnezeu să murim noi ?!” — Să fi fost pe la începutul lunii decembrie 1959, când ușa celulei fu dată în lături și înăuntru își
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și luaseră trenul din Gara de Nord, care-i ducea cine știe unde, nu prea-i interesa direcția, important era să aibă și ei un culcuș acolo, pe vreo banchetă, plus că așa se mai plimbau și ei, cunoșteau țara. Venise supracontrolul, veniseră și caraliii, nu mai scăpaseră, cu nașul o scoteau ei la capăt, dar așa... Îi prinseseră și-i duseseră până la capăt de linie, aci, în orășelul Serenite, o noapte îi ținuseră în beci la poliție, primiseră o mamă de bătaie, apoi le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din când în când mă scoteau la solar, adică la mici spații înconjurate cu ziduri înalte în care bătea soarele. În aceste scurte rețineri în solar eu dezbrăcam cămașa de pe mine și rămâneam în soare pentru motiv de aerisire, însorire. Caraliii, adică paznicii securiști, care mă supravegheau din gheretele plasate sus, intrau în solar și văzându-mă ei că am rămas robust la fizic și nu prea slăbit îmi spuneau: „Popa dracului, ai mâncat numai găini!” și le răspundeam: „Am mâncat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de lovituri la fund și mai făceai și 10-25 de zile de carceră numai cu pâine și apă... „N-ați venit aici ca să trăiți, bandiților, ci ca să muriți!” „Voi sunteți dușmanii poporului și trebuie să fiți nimiciți!” - astea din zisele caraliilor (milițienii ce-i păzeau și-i cărau pe deținuți). La Strâmba m-am întâlnit cu episcopul greco-catolic de Cluj (Cherteș) și cu alți preoți greco-catolici ca: Pr. Pali, Pr. Dărăban, Pr. Șușman și alții care erau de mulți ani în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deținuții de diferite religii, am stat și eu cu sfinția sa mai multă vreme... Aș putea aminti unele scene din viața de celulă. Nu putea suferi ca milițienii cu paza să înjure deținuții în fel și chip. Din celulă făcea observații „caraliilor” și-i oprea să mai înjure... Vă puteți imagina ce urmări avea. Pe lângă alte injurii caraliul îl pedepsea ordonând să se bage sub pat și-l ținea acolo până la uitare. Nu o dată s-a întâmplat așa ceva. Părintele Ioan, având o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unele scene din viața de celulă. Nu putea suferi ca milițienii cu paza să înjure deținuții în fel și chip. Din celulă făcea observații „caraliilor” și-i oprea să mai înjure... Vă puteți imagina ce urmări avea. Pe lângă alte injurii caraliul îl pedepsea ordonând să se bage sub pat și-l ținea acolo până la uitare. Nu o dată s-a întâmplat așa ceva. Părintele Ioan, având o memorie excepțională știa pe dinafară rânduiala Sf. Liturghii. Preoții catolici se adunau sub paturile etajate și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că ei au fost bătuți, maltratați. Eu n-am fost. Am recunoscut că am dat cărți religioase de citit în sat și a urmat închisoarea. Mâncarea sărăcuță, dar suficientă și am stat în curățenie, dar cu necazurile închisorii, păzit de caralii și după sârmă ghimpată și lipsit de libertate. Ca în închisoare. Cum am scăpat din închisoare, am fost numit să stau la Bălușești cu Pr. Mihai Chelaru, apoi în 1 iulie 1967 numit vicar de Fărcășeni, județul Iași. Iar pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iar când a terminat această pedeapsă a strigat cât a putut: „Trăiască Biserica lui Cristos!” Odată, povestea Pr. Mihai că avea o mare durere de măsele și plimbându-se prin celulă, ca să mai uite de durere, cânta încet „Ave Maria”. Caraliul care era de serviciu l-a auzit, l-a scos afară din celulă și l-a bătut până l-a lăsat aproape mort. În timp ce se afla în arest la București, a visat într-o noapte că Isus a venit în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rejudecarea cazului ăsta și m-a ținut opt luni de zile la camera 8 reduit. Acolo, iar am avut de suferit... La un moment dat, eram bolnav și ne scosese la plimbare, și i s-a părut lu’ Iamandi, un caraliu, că m-am Încruntat la el, și când să ne bage Înapoi În cameră, mie mi-a schimbat direcția și m-a luat să mă ducă la o cameră din asta neagră, unde pereții erau uzi, cu șiroaie de apă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
suntem barometrul, asupra noastră se fac presiuni”. Nu știam ce gândesc ei, care era logica lor, dar măsurile erau draconice. „Atunci când există o destindere se simte și la noi, Încep să se comporte altfel, cel puțin o perioadă.” Dar și caralii recunoșteau: „Eu am ordin. Mie, dacă Îmi dă ordin să te omor, te omor, dacă Îmi dă ordin să te spăl pe picioare, te spăl pe picioare”. Deci, ei erau un fel de roboți, dar roboți care făceau excese destul de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a luat... Am zis atunci că-l omor... Ce s-a Întâmplat pe urmă... nu este greu de imaginat. M-am trezit după un timp Într-o celulă de izolare, plin de sânge Închegat... Atunci m-a Întrebat un alt caraliu ce mi s-a Întâmplat. M-am uitat la el și i-am zis și lui ceva de genul: „Nemernicule, mă Întrebi ce s-a Întâmplat... de parcă n-ai ști ce faceți?”. În celulă, gardienii intrau de două ori pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În celulă, gardienii intrau de două ori pe zi, dimineața, când se preda schimbul și se făceau verificările, și seara, când se preda schimbul și se făceau verificările. Intra ofițerul de serviciu, În general Istrate, un ofițer de serviciu, un caraliu, doi. Controlau gratiile, controlau sub pat, pe nu știu unde, și noi trebuia să ne Încolonăm printre paturi... Și ajunsesem În situația În care, atunci când intrau ăștia, colegii Îmi cereau să stau În spatele unora mai Înalți, ca să nu mai mă vadă. Dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Vă mai amintiți cine era comandantul Închisorii unde erați dumneavoastră? Salomeea și colonelul Stere erau comandanții de la Peninsula. La Tuzla era o secție, Însă nu-i cunoșteam pe ofițeri, că nici unul dintre ei nu-și spunea numele. Noi le spuneam caralii... Puteți să ne descrieți o zi de detenție? E greu... A fost totul foarte greu. În momentul când ne-au luat la anchetă ne-a scos cureaua, șireturile și, de atuncea până am ieșit, a fost crimă și pedeapsă. Nici un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai mult... Care a fost prima Închisoare În care ați fost Închis? De la Cluj am fost duși În Jilava... Primeau deținuții și te cazau, și te coborau pîn’ tunelul ăla spre fort... Și erau niște linii trase pe jos, și caralii erau pe-o parte și pe alta și te Împingeau, te grăbeau din spate, iar de călcai pe linie luai cu parul peste cap, de ce-ai călcat linia... Care erau condițiile de detenție În Jilava? De la primire te băga
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dimineața și stăteam și fixam un punct și făceam planul aeromodelului. Da’ la un moment dat, nu mai puteam răbda și-am luat săpunul și desenam pe pătură... Și cel cu care eram vecin, efectiv a crezut c-am Înnebunit. Caraliu’ se uita pe vizetă... Și-ntr-o zi, după o perioadă de vreo două săptămâni de liniște, sunt chemat la anchetă. Și mă Întreabă anchetatoru’: „Ce faci toată ziua?”. Zic: „Domne, stau și mă gândesc”. „Și desenezi?” „Da, mai desenez
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
v-amintiți de poezia aceea, Pohod na Sibir, ei, cam așa a fost acest moment... Noi mergeam parcă pe Golgota, doar că acolo n-o fost iarnă... Și mergând, nu știu care dintre cei care urcam a spus ceva. Și unu’ dintre caralii strigă: „Lasă vorba acolo, că acum vă pun În genunchi”. Și ăla din grupu’ ăsta de optzeci Îi răspunde: „Lasă, domnule, Îi Crăciunul strămoșilor noștri!”. Domne, n-a mai răspuns nimic... Și-am mers și-am ajuns la dube și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la baie și eu am rămas În dispensar la chirurgie... Și, pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista În liniștea care domina În Gherla... Mă rog, că În interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Domne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. „Ce Dumnezeu o fi?” Nu puteam să-mi imaginez ce se poate Întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și la un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numărat șapte cartușe care le-a tras... că o prins ricoșeu din tavan și o lovit În perete. Atunci i-a lovit pe doi care erau În geam... Eram la chirurgie și, la un moment dat, mă trezesc cu patru caralii, cu o pătură, mi-l aduc pe unu’. Nu se-așteptau să mă vadă, au crezut că-s la baie, și ăia de la baie au fost scoși și duși În cameră toți, și eu am rămas singur aicea. Și când
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-n 9 ianuarie ne-am pomenit cu un nou comandant, unu’ Dumitrescu sau Constantinescu...2 Uite că nu-mi mai amintesc exact. Domne, a făcut pe Îmblânzitoru’ de tigri... Ăsta a pus ordine În pușcărie, da’ nu cu noi, cu caraliii! A trebuit să-i Îmblânzească, domne, că prinseseră putere și orice aveau voie să facă. Ei, ăsta a Început cu ei: Îți făcea ăștia raport, venea cu raportu’ la tine și Întreba: „Așa a fost?”. „Nu, domne.” Și-i spuneai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spuneai. „De ce-ai făcut raport? La garnizoană la Cluj, o săptămână!” Domne, o Început să-i trimită la garnizoană la Cluj, câte-o săptămână, câte două săptămâni. Rezultatul a fost că, după câteva luni de zile, s-o Îmblânzit caraliii... A făcut foarte multe schimbări... A fost un om, dom’le, poate singurul comandant de penitenciar după care o plâns deținuții când a plecat. Au fost deținuți care au lăcrimat când a plecat... Dom’le, a știut să trateze și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe el..., și, uite, și-acuma mi se văd urmele de la pulan. Luam câte zece... „Ce-am făcut, dom’le?” „Ai cântat.” Aveam raport făcut c-am cântat. Nu exista loc de comentarii. Nu exista să comentezi. Așa a scris caraliu’, așa era... Și am aflat pe urmă că În ziua când am fost eu bătut și tata a fost bătut, deci că sigur ne-am văzut unul pe altul... Ei, și comandantu’ nou, Dumitrescu sau Constantinescu, ne-a adunat pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
parcă-l chema, fusese În clasa a VI-a. Și i-am zis: „Băi, fii atent că eu am fost profesor”. Și mi-a zis: „Ne dau ăștia și bomboane, și, uite, Îmi dă să și fumez”... că-i dădeau caralii. Și mi-a zis: „Îmi pare rău că l-am nenorocit pe diriginte”. Deci i-au convins pe copii să-l toarne pe diriginte, că ăla ar fi umblat cu afișe. Copiii au găsit În tramvai niște afișe anticomuniste făcute
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
muri eu pe acolo, și o să ne Întâlnim amândoi, să vedem cum ai rămas tu cu impresia asta”. I-a căzut poșeta și stiloul din mână și a Început să tremure. N-am mai ținut cont de nimeni, nici de caralii, nici de nimic... Așa se dădeau condamnările... Da’ anchetatorul i-a spus unui coleg Înainte de proces: „Uite, bă, tu zici că ești nevinovat... Uite, Popa ăsta e chiar nevinovat, mă, da’ trei ani tot ia și el”... Ca să vezi ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: „Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și bătut, și neodihnit, vai de capu’ tău, și nevinovat de cele mai multe ori. Dintre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]