915 matches
-
Marina Constantinescu Zi si noapte simt contorsiunile vremurilor mele. Simt energia cum îsi schimbă semnul. Si eu nu pot să fac nimic. Neliniștea interioară sporeste, ca si numărul întrebărilor fără răspuns. Lumea din apropierea mea se bagă, scîrbită, în carapace. Disprețul atinge cote de calamitate. Nu mai contează decît vorba-n vînt. Și legea junglei. Și eu nu pot să fac nimic. Sistem nu avem, școală, educație, sănătate și cultură, zero absolut. Se bate monedă pe criză, criza financiară, desigur
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
Marina Constantinescu Un text al dramaturgului Tankred Dorst, scris în 1994, vorbește suprarealist despre însingurare. Retragerea din lume, din viața soaalăîn propria carapace personalizată, înseamnă un univers populat cu tot, dar cu tot ce te poate defini, cu tot ce te preocupă, cu acele obiecte care sînt prelungirile eu-lui. „Herr Paul" este o piesă care povestește, cu încetinitorul, ca într-un film, despre
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
corp îi provoca aceste halucinații. Când se ridică în picioare, văzu că era mult mai înalt decât își aducea el aminte. Avea un piept atât de mare, încât și un urs ar fi fost gelos, și era acoperit de o carapace neobișnuită. Îi crescuseră, de asemenea, și picioarele, pentru a-i putea susține corpul imens. Rămase nemișcat, incapabil să se gândească la ceva anume. Apoi observă un vas plin cu apă, la numai câțiva pași de el, și se năpusti într-
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
Nici măcar să nu te gîndești la asta! Ea continuă să vorbească, dar el nu o aude. O strînge în brațe și îi sărută fața, însă ea nu cedează înaintea lui și a sărutărilor lui, căci nu-i poate dărui decît carapacea goală a chipului ei. - Îți vei aminti, murmură ea în timp ce Avram o scutură cu sălbă- ticie. Și-l vei aminti pe Ofer. Îți vei aminti viața lui, toată viața lui, nu-i așa? Traducere din ebraică de Ioana Petridean (Roman
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
-ului cu căști pe urechi/ sortând resturile dintr-o pungă albastră/ cred în excavatoarele-abandonate/ pe șantiere/ cred în schimbările la nivel subcelular/ în bătrânele pocăite în Lennon/ și-n iarba fojgăind peste tot” (p. 7). Poemul se intitulează Ieșirea din carapace. O formulă consacrată. (Prin urmare nu e nevoie să mergem cu interpretarea până-ntr-acolo încât să vorbim despre constanta pasiune a lui Manasia pentru amfibieni.) E ciudată, însă, insistența asupra nivelului subcelular în contextul în care toate celelalte imagini
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
mine însămi. După Anul Nou, a doua mare schimbare, visul meu... astfel am descoperit că am nevoie de... un băiat. Nu de o prietenie cu o fată, ci de un prieten băiat. Am descoperit de asemeni fericirea din mine sub carapacea de superficialitate și veselie. Din când în când reintram în acalmie. Acum nu mai trăiesc decât pentru Peter, căci de el va depinde foarte mult ce se va întâmpla mai departe cu mine. Seara, când stau culcată în pat și-
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
Ștefoi, o mulțime de versuri din Linia de plutire și din următoarele cărți (Repetiție zilnică , Schițe și povestiri și, după revoluție, Câteva amănunte sau Alinierea la start) se pot citi mai degrabă așa: „Câte-un bezmetic își lipește/ urechea de carapace: acolo, înăuntru,/ zumzăie o religie unică, puțin sinistră/ alcătuită din resturi/ puse pe exhibiții, deci senine, capcane/ efecte de perspectivă./ O religie peste care ziua de mâine/ presară artistic cenușă.” O poezie care, conchide Nicolae Manolescu, reprimă „cu sadism orice
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
uscat al cearșafurilor mototolite. Acarienii sunt animăluțe minuscule, din familia arahnidelor, care se găsesc peste tot prin casele noastre, în fiecare colțișor, dulap, saltea sau fotoliu. Alergiile la acarieni sunt provocate de deșeurile lor și de proteinele specifice eliberate de carapacea lor. Există mai mult de 50.000 de specii de acarieni. Mediul lor favorit este umed și cald, iar locurile unde se simt ca “acasă” sunt paturile, mocheta, perdelele și draperiile. Printre altele, se hrănesc și cu celule moarte de
Află de ce nu e bine să-ţi faci patul by Roman Iuliana () [Corola-journal/Journalistic/66233_a_67558]
-
Că vor fi versuri bine articulate, gândite limpede/ și enunțate cu claritate. Capabile să/ repună optimismul în drepturile/ lui naturale, să modeleze/ mințile tinere/.../ Mă uit/ în urmă/ totul pare închis/ în sine. Emoții/ strecurate-n crăpăturile stâncilor, ascunse / în carapace. Sensurile/ înfășurate-n cochilii. Totul/ s-a transformat într-o bolboroseală, într-o/ tulburare oculistico-ocultistă. Am/ descoperit că nu te poți juca/ de-a limbajul profetic." (pag. 107) Ca eșafodaj teoretic, poezia lui Caius Dobrescu e de-o prospețime imediat
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
că filozofia este artă și nu știință. În schimb, un filozof fără stil este un candidat sigur la dispariție treptată, oricât de răspândit i-ar fi renumele antum. Ceea ce înseamnă că dascălii cu condei placid, împărtășind o galimatie înveșmântată în carapacea inertă a frazelor seci, dascălii aceștia își merită soarta. Iar semnul după care intuiești că ai de-a face cu un autor din categoria lor este tocmai lipsa imboldului de a scrie despre ei. E starea pe care o ai
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
îl îndepărtează de observație. Iată, între aceste teme recurente, apariția în viața de fiecare zi a unei broaște țestoase. Ea trece printre trebăluirile muritorilor ca simbol al nemuririi: mică zeitate umblând pe străduțe obscure, vizitând vecini „banali”, sprijinind ușor, prin carapacea ei, încrederea în rostul existenței. În acest nou volum, poemul-cheie consacrat broaștei țestoase se numește „O întâlnire”, iar personajul care ne amintește că pentru păstrarea ordinii și echilibrului lumii e nevoie de retragere în carapace și concentrare se înfățișează ca
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
vecini „banali”, sprijinind ușor, prin carapacea ei, încrederea în rostul existenței. În acest nou volum, poemul-cheie consacrat broaștei țestoase se numește „O întâlnire”, iar personajul care ne amintește că pentru păstrarea ordinii și echilibrului lumii e nevoie de retragere în carapace și concentrare se înfățișează ca un negustor ambulant, poate „dublul” poetului: „Întreba de-o stradă din cartierul meu/ așa l-am cunoscut/ pe omul cu broaște țestoase/ livrez broaște țestoase doritorilor! Și-ntr-o cutie rotundă ca acelea de pălării
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
ori umilință/ pe una, pe cealaltă?/ Cum o fi găsit broasca mea țestoasă/ flori de tei crescând printre florile/ din grădină?” Florile din înalt, reunite cu ierburile care apar din pământ, formează un strat care desființează polaritățile, iar însoțitoarea cu carapace îi amintește poetului că a sosit vremea să completeze rolul de „reporter” cu acela de autoterapeut: „Nu mă mai supăr de nimic/ tensiunea norilor nu mă mai sperie/ sunt sigur că apele unui fluviu al lumii/ au intervenit pentru mine
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
instituțiile cu pricina), un dosar nefiind atît o colecție de probe pledînd pentru o culpă, cît o harababură de detalii care nu face decît să confirme culpa inițială, de care nici Dumnezeu nu se îndoiește. Dar, dincolo de aceste stigmate, de sub carapacea ternă a jargonului acuzator ies la iveală episoade curat omenești, nenorociri trăite de-a dreptul, fără preocupări de ostentație teatrală. Afli de pildă bolile de care sufereau unul sau altul, schingiuirile la care era supus, șantajul și amenințările îndurate etc.
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
pictând pești, fericit. Puteți să-mi ziceți oricum, că doar și alții o fac, iar eu nu mă supăr, dar eu nu sunt ceea ce sunt. Povestea vieții unui om nu e așa de importantă pentru viața lui, e doar o carapace fără noimă pe care o trage după el ca să aibă unde crește și unde muri. Sau cel puțin așa zicea peștele balon, ca unul care se bagă mereu în treabă, poftit sau nepoftit. Ce vreau eu să istorisesc aici poate
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
ceai bun cu două felii dă pâine prăjită cu unt. S-a zis cu dormitu’ meu, până mâine, la biblioteca publică Lambeth, n-o să mai pui geană pă geană. Tataie (scoțându-și capul din palton ca o broască țestoasă din carapace): Ce ’seși, băiete? Să dai bani pe apă! Dă cât timp ești pă drumuri, prostălanule și ageamiule ce ești? Să dai bani pă apă? Cere-o dă pomană, băiete, cere-o dă pomană! Nu cumpăra ce poți cerși și nu
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
semnături grele pentru omenire. Personalități ca Dalai Lama, regele Belgiei, fotbalistul Maradona, actorul Kevin Costner sau regizorul Oliver Stone - ca să ne limităm la cinci exemple - au ținut să-și depună icra semnăturii pe primele pagini, sub coperta grea ca o carapace a unei țestoase de aur. Fecundate corespunzător de lapții scuzabili ai curiozității și ai snobismului, icrele își îndeplinesc în continuare misiunea de a umple în continuare muzeul cu noi mulțimi de oameni, care vor face curînd necesară construirea unui nou
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
ei Și ei îmi privesc cuvintele ca pe niște pulovere Ce bine ești îmbrăcată" îmi spun, Ce bine îți vine poemul", Fără să știe că poemele Nu sunt haina mea, Ci scheletul Smuls dureros Și așezat deasupra cărnii Ca o carapace, Cu lecția țestoaselor Care supraviețuiesc astfel Lungi și nefericite secole. Adio Ca și când și-ar fi pierdut frunzele Brațele mele se clatină în vânt ; Încercând să spună ceva Într-o limbă Pe care n-o știu prea bine: Se clatină Pipăind
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
obișnuit să ciocăne totdeauna o singură dată. Și se deschide. Peste prag, ca-n toate istoriile cu farmece de odaie, cu oameni demult ieșiți din lume, vrăjindu-și soarta-ntre pereți, încetează viața prezentă, bună-rea, cum a fost, și-n carapacea ei intră, enorm, delicat, scenariul de mister medieval. Bunăoară, Filip. Înainte, e un comisionar de flori, într-un port balcanic. Funcționar cu oarece ștaif, într-o mahala colorată, intersectează întîmplător destine care nu-l privesc, mai trage cu urechea, primește
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
realiza un echilibru, sub fomă dialogală, între realitatea obiectivă și idealul subiectiv, iar acest echilibru născând spiritul critic. Vorbind parcă despre sine, Djilas spune aforistic: "Oamenii trăiesc între vis și realitate" (p. 112). Conștiința este cea care îl scoate din carapacea propriilor idealuri, mai ales că în slujba lor și-a angajat voința, chiar cu riscul vieții: "De vreme ce oamenii nu reacțio- nează în mod necesar conștient, "am descoperit" dintr-o dată indisolubila legătură cu natura - am reluat excursiile vânătorești din tinerețe și
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
cu fundul oceanului Atlantic.// Iscodeam adîncul și el se retrăgea/ Prin fața ochilor trepte uriașe în pîntecul/ De piatră al unui glob scufundat/ Cineva bătea cu ciocănașe de lemn/ în pîntecul balenei albe" (Cîntec despre substanță). Ori: ,Murmurul sării întîlnind pămîntul/ Carapacea sub care e ascuns alizeul viu/ în trecere pe deasupra Canalului Mînecii.// Marea Neagră umplînd groapa meteoritului/ Tungus/ Pluta de corali unduită ușor de vînt/ Degetele insului surprinzînd pulsul universal/ Tresărim cu emoție cînd pasta subțire/ A sîngelui/ Se îngroașă.// Dincolo, din
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
dar hoț! Mă lasă-n pace! Hălăduiesc prin crânguri de poveste, Virtuți nu am, dar inima îmi este Ocnașă-n piept. Pe tine doar te place! Mă vrei apoi un solitar pe creste! Nu-ncerc să urc spre cer, n-am carapace, Pun lacrima din ochi să te dezbrace Cât sunt vultan iubirilor agreste. Mă vrei urcior de dor? Atunci ia seama: Strecoară-mi-te-n sânge! Uită vama La care ai venit pe înserate... Aproape-mi ești! Mă doare depărtarea Cum din fereastra zilei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care le stabilește cu un elan abia constrîns dl. Ion Vartic, alcătuind arborescențe bogate, rămurișuri semiîntunecate de care atîrnă roadele unor în genere suculente semnificații. Anghelache, casierul ce se sinucide în chip misterios, e pus în legătură cu cehovianul Belikov, "omul în carapace", care e un "anti-Karamazov pentru care "totul e nepermis"", neliniștit la culme de orice schimbare, de orice control, de orice act care ar pune în primejdie "ordinea moartă", birocratică în care îi e dat a vegeta: "Omului în carapace i
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
în carapace", care e un "anti-Karamazov pentru care "totul e nepermis"", neliniștit la culme de orice schimbare, de orice control, de orice act care ar pune în primejdie "ordinea moartă", birocratică în care îi e dat a vegeta: "Omului în carapace i se potrivește perfect observația lapidară a stoicilor înregistrată de Diogenes Laertios: Frica este o așteptare a răului". Dar "omul în carapace" nu e liniar, cum am putea presupune. Formula sa conține un paradox. înfricoșat la modul paroxistic, el aspiră
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
act care ar pune în primejdie "ordinea moartă", birocratică în care îi e dat a vegeta: "Omului în carapace i se potrivește perfect observația lapidară a stoicilor înregistrată de Diogenes Laertios: Frica este o așteptare a răului". Dar "omul în carapace" nu e liniar, cum am putea presupune. Formula sa conține un paradox. înfricoșat la modul paroxistic, el aspiră în același timp la simțămîntul fricii. Primejdia se convertește pentru el într-un ideal. Teama de zei implică nevoia de zeii în
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]