196 matches
-
în infernul de la nivelul C și să-i lase în seama extratereștrilor. Dacă vor avea noroc, vor muri. Dacă nu, se vor trezi închistați în peretele cu coconi pentru a-i înlocui pe colonii pe care cu milostivenie i-au carbonizat. Știa că nu putea să acționeze în acest fel și să trăiască apoi cu conștiința încărcată. Fețele și urletele lor o vor bântui de câte ori își va așeza capul pe o pernă. Dacă fugea, coșmarul de acum va fi înlocuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
clătite se poate face și numai cu apă, făină și sare, un ou sau chiar și fără nici un ou. După ce și-a schimbat haina și s-a spălat pe mâini, tatăl Carminei le-a arătat mâna stângă cu unghiile mâncate, carbonizate de o ciupercă, presupunea că-i din pricina soluției cu care a stropit via și explică amănunțit că pompa avea un defect și el trebuia mereu să umble la șurubul de în filetare, să regleze presiunea jetului, din care pricină mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un roi de luminițe care Îi păreau straniiși cu o morfologie ciudată. Se ridică, simțind o durere ascuțită, și privi În jurul lui. Se afla pe podeaua Cilindrului D. O ceață vagă, fumurie, plutea În aer. Pereții căptușiți erau Înnegriți și carbonizați pe alocuri. „Trebuie să fi fost un incendiu aici“, Își spuse, privind uluit dezastrul. Când se Întâmplase? Unde fusese el În timpul ăsta? Se ridică Încet Într-un genunchi, apoi În picioare. Se Întoarse spre Cilindrul E, dar, din cine știe ce motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că și le-ar fi scos în grabă și ar fi încercat să stingă flăcările, dar în acea situație vestimentară sumară se simțiră dezarmați. Un singur scriitor își scoase totuși cămașa și încercă să înăbușe cu ea flăcările care îl carbonizau pe colegul lor sinucigaș, dar inițiativa sa curajoasă nu duse la niciun rezultat, dimpotrivă cămașa luă foc și hrăni și mai copios torța vie din curtea Casei scriitorilor. nu voi continua cu aceste detalii morbide (cel puțin două scriitoare leșinară
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și după ce am străbătut o mică râpă salbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scria În ziar, că mulțimea de arabi strânsă În jurul tânărului care ardea Împiedicase infirmierul militar să-i acorde primul ajutor și nu lăsase soldații să se apropie de el, ca să Încerce să stingă focul, crezând probabil că băiatul care se carboniza sub ochii lor era un soldat israelian. Băiatul a ars cam zece minute În focul pe care el singur Îl aprinsese, scoțând „urlete Înfiorătoare“, Înainte să-și dea sufletul. În orășelul Or Akiva, În schimb, se petrecuse o mică minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puțini. Dar doborârea unui bombardier Lancaster cu patru motoare ne-a făcut să ne simțim mândri, chiar dacă nu a fost atribuită bateriei noastre, ci bateriei Zigankenburg, aflată la marginea sudică a orașului. Membrii echipajului, despre care se spunea că fuseseră carbonizați, ar fi fost canadieni. De regulă, însă, serviciul era anost, chiar dacă în alt fel decât activitatea școlară. Cel mai mult ne displăceau plantoanele nocturne și cursurile de balistică desfășurate în baraca de cursuri cu mirosul ei de mucegai. În timpul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Venus. Era pe Pământ. Amintirile se treziră într-un ungher pierdut al minții. Pârâiașul de elemente active deveni un râu, apoi un fluviu adânc și întunecat care se năpustea spre ocean. "Sunt mort ― își zise el ―, am fost mitraliat și carbonizat în flăcări"! Se cutremură la amintirea suferințelor atroce. Își lipi și mai mult trupul de pământ. Încet, încet, mintea începu să-i iuncționeze din nou. Faptul că se afla în viață păstrând însă amintirea că a fost ucis, încetă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
știe? ― Dacă știe, mie nu mi-a spus nimic. Pe Gosseyn îl apuca disperarea. ― Dar trebuie să știu și eu ceva. De ce trăiesc cu impresia că am fost ucis? ― Corpul dvs. ― rosti roboplsnul cu vocea sa fără inflexiuni ― a fost carbonizat și distrus cu ocazia morții dvs. Dar nu știu deloc cum se face că sunteți în viață. După o scurtă pauză, vocea reluă: ― Domnule Gosseyn, vă rog insistent ca întrebările dvs. să se refere la situația de pe Venus. Poate doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ziua... anul... și un aviator aflat in zbor a văzut cum un OZN a staționat 30 de minute deasupra aeroportului de pe care decolase. Aviatorul a început urmărirea; avionul s-a ciocnit de OZN, a luat foc iar pilotul a fost carbonizat. Toată povestea a fost auzită și înregistrată la turnul de control. Cănd controlorul de zbor se pregătea pentru o conferință de presă despre OZN a fost călcat de o mașină misterioasă. Atunci comandantul aeroportului a ordonat să fie capturat urgent
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
era despicat în două. Parcă fusese despicat de o secure uriașă. Altă dată, în timpul secerișului, trăsnetul a lovit un copil. L-a omorât pe loc. Copilul arăta frumos, liniștit, fără nici o umbră de spaimă pe față. Numai nările îi erau carbonizate. Curând a început ploaia și atunci tunetele s-au rărit. Ploua torențial, cu furie și cu bucăți de gheață cât un ou. O grindină cum nu mai întîlnisem. Bucățile de gheață loveau cu zgomot acoperișul de tablă și, de pe fereastra
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând printr-o serie de nuanțe olfactive și cromatice, toate învăluite în mirosul de ulei, care prăjește încetișor. Ulei de rapiță, se spune în text, unde totul e foarte precis, lucrurile cu nomenclatura lor și senzațiile pe care le transmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
într-o țară nouă, acel zero devenise un număr cu atâtea cifre că nu mai încăpea pe bord, ocupa tabla de la un cap la altul, persoane, locuri, simpatii, antipatii, pași falși. Ca în noaptea când căutam locul potrivit să-l carbonizăm pe Jojo, cu farurile scotocind printre trunchiuri și bolovani, iar Bernadette arătând tabloul de bord: - Ascultă, să nu-mi spui că am rămas fără benzină. Era adevărat. Cu tot ce aveam pe cap, nu-mi amintisem să fac plinul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită cu hotărâre spre habitaclul de control al mașinilor. Totul funcționa normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un munte construit În cîmpie. Dar singura speranță a celor Îngropați În piramide a fost că Într-o zi vor trăi din nou. O noapte sfîșiată de fulgere face acum marea să lucească violent pentru ca În clipa următoare să o carbonizeze. Stau la pîndă, așteptînd viitorul fulger și apoi voi număra secundele, surprins cînd voi auzi, În locul unui țipăt, un zgomot ca o stîncă rostogolită și scufundată În valuri. Deschid un album de artă greacă și mă izbește și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
un inginer silvic. Fusese ras de pe suprafața pământului. Ceea ce vedeam înaintea mea prin urmare, ce trebuia să mi se arate - era un crater, o rană adâncă în coasta muntelui Ava sau, mai exact, la piciorul acestuia. Copacii din jur erau carbonizați și morți. Arătau ca niște litere. Totul era înspăimântător. Deși de fapt eu n-ar fi trebuit să fiu consternat sau disperat. în fond, ceva asemănător se întâmplă cu toate casele copilăriei. N-am întrebat nimic. Bancherul mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și după ce am străbătut o mică râpă sălbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Peckenpaw. în holul de la intrare. — Bine, a spus Flann O’Toole. în vreme ce toți trei ucigașii se îndepărtau, coborând treptele de piatră, marele frasin ardea în spatele lor, iar trupul unui om, ridicol de mic în comparație cu trunchiul de care fusese legat, se carboniza și se înnegrea în flăcări. Atunci când limbile de foc au atins funia care îl ținea, a căzut brusc și a rămas întins pe pământ, în timp ce vâlvătaia devenea tot mai puternică. Ramurile se prăbușeau în ploi de scântei și fum în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pînă aici și acum stătea răbdător lîngă mașină. Tot cu ochii pe mine, scoase o bucată de piele și Începu să frece masca Înaltă a radiatorului. — Bietul om..., spuse Paula. (Ținîndu-mă de braț și evitînd să privească resturile de lemnărie carbonizată din jur, Încercă să-i zîmbească șoferului.) Crezi că se descurcă aici? — Sper. Arată de parcă tot așteaptă să se-ntoarcă soții Hollinger. Domnule inspector, ce știți despre psihologia șoferilor...? Dar Cabrera arăta cu degetul către treptele care duceau la apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
au apucat să zboare prea mult prin ploaie... sunt făcute la bătrânețe... N-au mai apucat să zboare prin ploaie... Mor ca proastele. (HAMALUL își aprinde și el o țigară; stau amândoi în jurul focului și privesc în grămada care se carbonizează.) HAMALUL (Privind cum flăcările mistuie ultimele păsări.): Asta-i. Așa-mi încep eu ziua. Cu scârboșeniile astea. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Amintindu-și brusc.): Dar ceilalți? Unde-s ceilalți? Unde-i Ioana? HAMALUL: Hm. Ceilalți? (Plictisit.) S-au dus după apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ani înainte de Război, chiar în fața mea, la douăzeci de metri, am văzut cum a trăsnit un păr bătrân, înalt ca un plop; îl crăpase perfect în două. Dacă eram mai aproape, mă despica și pe mine sau, mai precis, mă carboniza. Așa a vrut Dumnezeu să scap cu zile... De atunci... Și acum cu ce se ocupă tineretul? auzi în continuare vocea sonoră a tatălui, care făcu să nu mai înțeleagă nimic din ce povestea mama profesoarei. Probabil, întâmplarea cu pomul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mustața și îmi masa spatele seara... Pe toate le făcea Crina, în afară de un singur lucru: mâncare. La acest capitol era antitalent. Gătea totuși cartofi prăjiți cu ouă - singura mâncare pe care o știa face, numai că frigea cartofii până-i carboniza și ouăle până deveneau asfalt topit. De altfel nici nu-i stătea bine cu lingura sau cu polonicul în mână. Era de-a dreptul caraghioasă. Ca un câine cu oala-n cap. Recunoștea și ea că nu era făcută pentru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
au luat locul niște "baruri" rurale, cu jocuri mecanice. Altădată, în nopțile cu lună plină, când toate zgomotele amuțeau ― ca să se poată scula înainte de răsăritul soarelui, oamenii trebuiau să se culce devreme ― praful de pe ulițe scânteia stins, misterios. Ferestrele mici, carbonizate de întuneric, păreau intimidate de fiorul cosmic ce copleșea nu numai satul, ci și munții. Uneori, câte un câine, trezit din somn, lătra. Apoi, speriat, parcă, de zgomotul pe care-l făcuse, se culca din nou. Într-o asemenea noapte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a fost iazul peștele a ajuns la lungimea de un metru de nu putea fi pescuit decât cu undița. Apa a acoperit tot felul de gropi și de copaci de diferite mărimi, copaci care în contact cu apa s-au carbonizat sau pietrificat, unde șerpii din pădure s-au adunat aici alături de șobolanii de apă. Când ploile erau abundente și nivelul apei creștea și avea tendința să se rupă, oamenii făceau întărituri la dig. Pentru udat au construit o roată cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]