483 matches
-
acestui record fantastic sărirăm pe el și încercarăm să-i explicăm că n-avea nici un rost ceea ce făcea. Drept răspuns se duse și ne turnă și mă alesei cu grele lovituri de baston de cauciuc în cap și nopți de carceră (noroc că era vară!). În schimb, insul, după ce se menținu câtva timp pe piscul performanței sale, într-o zi se prăbuși. Se duse la infirmerie, unde, însă, bineînțeles, medicul îl înjură și îl dădu afară. Se plânse șefului nostru, un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acela al vostru." " Da, acolo totdeauna e frig, chiar și vara, e prea răcoare, și tata a prins odată un guturai... Probabil că după ploaia rece de azi... trebuia să-mi fi dat seama..." Da, zisei, am stat eu la carcere, iarna, afară și numai în cămașă, nopți întregi, dar n-am simțit vreodată că mă zgâlțâie o asemenea drăcovenie... Te pomenești că am îmbătrînit, râsei, iată un semnal..." Asta e o prostie, te rog să bei imediat un ceai de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la birou și îmi ascunsei fața între brațe. Nu fiindcă m-ași fi temut să fiu văzut plângând, ci pentru că presimteam o rupere catastrofică de zăgaz, urmată de o pustiire... Când sîntem singuri, cum eram eu în acele nopți de carcere, înecul ființei noastre lăuntrice are drept martor divinitatea, marele cosmos căruia i ne încredințăm, dar când îl invoci în fața iubitei (și cine se poate înșela asupra disperării de care sîntem cuprinși?), ea poate deveni în mod sublim geloasă că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
20 de ani de închisoare, va executa 13 fără o lună, fiind eliberat în 1964. Din condamnare, aproape 8 ani a "petrecut" la Gherla. "Aici, își amintește, se bătea fără milă. Erai bătut cu parul, călcat în picioare, pus la carceră, iar de era cumva iarna, plăcerea lor era să te lase la izolare, în pielea goală. Tatăl meu a avut, săracul, acest nenoroc." Constantinescu apreciază ca necesar un proces al comunismului: Această doctrină trebuie înfierată". Și motivează cu nesfîrșit bun-simț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a practicat reeducarea non-violentă prin convingere. Un infern a creat Goiciu pentru țăranii revoltați din Vrancea, dar și pentru liderii țărăniști, foame, frig, izolare, solitudine. Între anii 1945 și 1956, Mislea este închisoarea centrală a deținutelor politice din România, renumitele carcere de la Secretul Mare erau destinate viețașelor. În condiții inumane, aici s-au alăptat copii și s-au murmurat cîntece de leagăn. Închisoarea din Timișoara, de pe strada Popa Șapcă, pavilioanele destinate politicilor erau cunoscute încă din anii 1947-1948, pentru că au adăpostit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dragă inimii lui, Stalin și poporul rus/ Libertate ne-a adus! Cei ce încercau să evadeze nu trebuiau prinși, ci împușcați, "ca să nu se mai întîmple". Un procedeu simplu și eficient. Unele torturi necesitau însă tehnici mai complicate. Într-o carceră, un martor al atrocităților a găsit "doi în picioare și doi cu capul în jos. I-am scos afară și după două ore a murit..." În timpul unei inundații a Dunării, internații fuseseră luați noaptea din colonie și puși să umple
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
celeste, confondendo îl piano del peccato con quello dell'effettivo bisogno delle sterminate masse di indigenți che popolano îl pianeta 40. Îl Grande Inquisitore, allora, un vecchio novantenne che compare all'improvviso nella trama del romanzo, ordina di mettere în carcere Gesù, îl profeta atteso, spesso scambiato dal popolo per un novello Elia, rimproverandogli di aver consegnato la fede a un atto di libertà, proponendo cioè agli uomini un compito del tutto superiore alle loro forze 41. La missionarietà, per l
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
trandafir) - explorarea ei programatică, cvasi-rimbaldiană, domină versurile următoare ale poetei: "Acolo jos, / jos de tot, / în atelierele morții, / se aud șenilele tale, singurătate solzoasă / adesea numită luciditate. / Cobor către tine ca într-un mormînt deschis / eu, judecătorul-penitent al sintagmelor purpurii, / carcera sfîntă în care / îmi duc genunchii la gura desfrînată și tremur." (Judecătorul-penitent)
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
În mediile acestei Thule Gesellschaft apare crucea Încârligată. Și cine va aparține imediat de această Thule? Rudolf Hess, sufletul damnat al lui Hitler! Iar pe urmă Rosenberg! Și Hitler În persoană! De altfel, ați citit probabil În ziare, Hess, În carcera lui de la Spandau, chiar și azi se ocupă de științe esoterice. Von Sebottendorff scrie În ’24 o cărțulie despre alchimie și observă că primele experimente de fisiune atomică demonstrează adevărurile Marii Opere. Și scrie un roman despre Roza-Cruce! Pe lângă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în jurul meu, absent la murmurul pe care-l domina vreun "horum-harum", plictisit și plicticos, "amețit de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii...", aveam impresia că sala cu pereții albi, în care mă aflam, era o încăpere de închisoare, era carcera noastră cu care se și asemăna așa de bine. Sentimentul acesta, la care se asocia, fatal, dorința de evaziune, lua uneori o așa acuitate, încât îmi provoca o stare vecină cu suferința fizică. Lucrurile aceste mi-au rămas atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Ziceai că ai stat 24 de ani pe creasta Pietrei Craiului. Vreo cinci ani și ceva, înainte să ajung în Facultate, am mers cu ritmul ăsta blând și adipos lipit pe retină. În fiecare zi, mă pândeau 7 ore de carceră, cu pauze lungi, imposibile, care mai mult mă dărâmau (fiind începător, primisem normă dublă). Dimineața, străbăteam strada Paris ca un cățeluș scos la pipi. Seara, mă clătinam la ieșirea din pușcărie, amețit de-alcoolul eșapamentelor. Mă înfundam în aerul lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comunele din zonă. Stivuite în camera din spate a dispensarului, cutiile valorau câteva milioane; vândute la negru, poate chiar zeci de milioane. Cineva le pasase bandiților pontul, iar doctorul Leordeanu, după unii liber, după alții încă ținut la răcoare în carcera lui din Târgoviște, conducea detașat pe lista suspecților. Înainte să rupă lacătele din spate, bandiții ar fi produs iar o chestie memorabilă, amenințând mulțimea cu pistoalele: „Primul care gâfâie încalță doi plumbi!“ Neinspirat sau poate doar tâmpit, primarul a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ale cărui lecții duhovnicești i-au insuflat dragostea pentru Iisus Hristos și Biserică. Visa să-și desfășoare slujirea preoțească Într-o catedrală din basme, Însă după intrarea În bisericuța din Frenciugi s-a <citation author="unknown">„simțit ca Într-o <carceră duhovnicească>”</citation>, Înțelegând că se află față În față cu Dumnezeul său și a enoriașilor păstoriți. Pentru preotul Ioan Răzvan Scurtu . Noul preot transformă biserica de lemn și „chirpici” În catedrala sufletului său. Își susține examenul de capacitate la Centrul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ceilalți evrei. - SANCȚIUNI a/. Cele prevăzute în legile și regulamentele militare. Să se aplice în special bătaia în fața întregului detașament. Zilele de închisoare să se execute în plus ca zile de muncă peste termenul fixat. Fiecare detașament să-și construiască carcere, pedeapsa urmând a se executa așa cum prevede regulamentul. Pentru abateri mai grave, să fie trimiși în judecata Curții Marțiale. Evreii, care se sustrag dela această muncă (prin înșelăciuni, cumpărare, intervenții, etc.) vor fi trimiși în Transnistria la muncă grea sau
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
și se făcea numărătoarea... Și numărau niște analfabeți, și nu ieșea număru’, și o luau din nou... Și, În sfârșit, până când ieșea toată lumea. Și se mai Întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... Îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus În fundul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era obligat să se ducă să-l bată. Și a fost chinuit și bătut... Ăla a și murit În Închisoare. Ce se Întâmplă? Nu v-am spus numele torționarului care m-a chinuit..., că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere, și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute În pereții lor, de pătrundeau Înăuntru. Și dacă stăteai În celula aia nu puteai să stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ăla a și murit În Închisoare. Ce se Întâmplă? Nu v-am spus numele torționarului care m-a chinuit..., că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere, și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute În pereții lor, de pătrundeau Înăuntru. Și dacă stăteai În celula aia nu puteai să stai rezemat, că te Înțepau cuiele... Și am făcut-o și În pielea goală, iarna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă feresc. De altfel, noi, care aveam o experiență de atâția ani, știam... unul se plimbă În dreptul vizorului și ăilalți mai făceau câte ceva. Dar venea și mă mai scotea... că venea comandantul Închisorii și Îl punea pe gardian să deschidă carcera: „Cine ești?”. „Să trăiți!” Cutare... Trebuia să i te adresezi cu: „Să trăiți”. Și dădea dispoziție să te ducă la celulă... Mi s-a Întâmplat de câteva ori treaba asta, dar nu consecutiv, când și când. Dar ce se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șobolani... E greu de imaginat. Și l-au dus În cameră, dar pe urmă l-o dus la Pitești, a trecut prin fenomenul Pitești... Nu se poate discuta ce s-o Întâmplat pe acolo. Tot la Sibiu mai aveau zece carcere... Le spunea cele zece porunci. Acolo nu puteai să stai nici jos, nicicum..., numai În picioare, și să te sprijini de peretele de la carceră... Era foarte greu. Acolo l-or adus și pe socru-miu... Nu ne cunoșteam atuncea, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu se poate discuta ce s-o Întâmplat pe acolo. Tot la Sibiu mai aveau zece carcere... Le spunea cele zece porunci. Acolo nu puteai să stai nici jos, nicicum..., numai În picioare, și să te sprijini de peretele de la carceră... Era foarte greu. Acolo l-or adus și pe socru-miu... Nu ne cunoșteam atuncea, nu știam că-mi va deveni socru. Era groaznic pentru el. Fusese președintele Partidului Social Democrat, a lui Titel Petrescu, aicea În Hunedoara, și directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de ani, da’ restul o fost mai mici. Care era regimul de detenție? La Târgșor a fost, Într-adevăr, o Închisoare mai puțin păzită, mai puțin Închisoare, pentru că erau geamuri... Toată ziua, toți stăteam În curte, nu aveam regim de carceră sau treburi de felul acesta... Toți se plimbau prin curte, de jur-Împrejur... Era acolo un teren de volei și un bazin de apă circular, cu un diametru de vreo opt-zece metri, cu apă până la brâu. Atmosfera printre elevi cum era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cei mai răi conducători de brigadă, cei mai câinoși... Adică, În ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru carceră și noaptea să dormi la carceră, stând În picioare, și-a doua zi să ieși la lucru... Avea puterea să nu te lase să dormi noaptea și să te pună planton, că fiecare baracă avea planton... sau când veneai de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cei mai câinoși... Adică, În ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru carceră și noaptea să dormi la carceră, stând În picioare, și-a doua zi să ieși la lucru... Avea puterea să nu te lase să dormi noaptea și să te pună planton, că fiecare baracă avea planton... sau când veneai de la lucru să te pună să faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ne-o dat și cărți poștale, am scris acasă imediat după Îmbrăcăminte și alimente, și bolnavele o fost toate internate la tratament... Și cu maiorul ce s-a-ntâmplat, l-au schimbat? Ha, ha! O primit treizeci de zile de carceră. Și ofițerul de servici o fost mutat din Închisoare. Așa ne-am bucurat, că el era cel mai rău, că el dădea pedepsele... Era și un bărbat urât, „Cap de mort” Îi ziceam noi. Așa că o lună de zile am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de zile... Aia a fost cea mai lungă și cea mai grea... Până atunci nu știam că În Închisoare există și alte pedepse, și o fost prima dată când am cunoscut și eu că există pedepse... Ați fost și la carceră? De patru ori am fost pedepsită la izolator, că așa se chema... Acolo nu erau carcere, dar erau niște camere jos la parter, izolate, goale, unde nu exista nici o mobilă, fără sobă, nici iarna, nimic-nimic. Erai pedepsit așa: la trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]