477 matches
-
implacabil al morții în completă singurătate, neștiut și neașteptat de nimeni, cu excepția celor de acasă. Sediu al urii și atitudinii fățișe împotriva Omului însuși și a constituției lui nativ sacre, astfel poate fi descrisă în sens sumar acea realitate a carcerei privită și atunci, și acum ca un simplu cerc închis, un microunivers individual, aparent indestructibil, în care spectacolul suferinței și al terorii îți călca în fiece zi și în fiece mod sufletul în picioare - un soi de igienă, până la urmă
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
cu suflu stalinist se va produce curând. Și exact așa avea să se întâmple. Mărturii consistente, după cum se poate observa (și bine detaliate, de altfel, în cărțile unor autori trecuți prin surghiunul izolării și al relelor tratamente psihosomatice din mediul carcerelor comuniste), despre un episod umbrit de nedreptăți și moarte din cuprinsul vast al istoriei poporului român, exemplificări relevante ale unor personaje reale, cu biografii complexe în această direcție, care au cunoscut, iată, etapele dezmărginirii de sine, dar și hiatusul limpid
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
mai curate inteligențe creatoare ale spațiului cultural românesc și universal, deopotrivă, Profesorul Edgar Papu, a fost, la rându-i - în urma unei banale discuții cu un coleg de catedră pe stradă -, trecută prin chingile iadului cu vizetă și mâini murdare al carcerei staliniste, dacă Nicole Valéry-Grossu a petrecut ani buni dincolo de zidul ce desparte lumina de întuneric și posibilul de imposibil, deoarece legăturile sale de rudenie indicau faptul că era nepoata liderului țărănist Maniu - și cazurile anchetaților fără vină pot continua la
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
este foarte convingătoare. Nu și pentru Verdunel care, într-o pauză de inspirație crezu că este potrivit să folosească bruma de engleză pe care o învățase undeva prin liceu: - Sorry, I am professor doctor... - Ha! Răcni șeful gărzii, englez, spion! Carceră! Total impasibili, membrii gărzii îl luară pe Verdunel de picioare și-l târâră într-o direcție necunoscută lui. - Bă, cam nasol scenariu, da’ când o fi la plată, îi sparg, mai gândi el cu acea luciditate caracteristică, dar total nejustificată
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
făcându-i și un semn ritualic care semnifica faptul că dacă nu-și ține gura își pierde capul. Acesta, știind că nu are rost să întindă coarda mai mult, băgă moneda în buzunar, încuviință tăcut jurământul tăcerii, și spuse: - În carcera mare! Zice că-i profesor sau doctor, da’ eu cred că totuși e spion. Primi scuipatul de rigoare, în ochi, și plecă mulțumit. Se putea și mai rău! Șeful se duse la comandantul forțelor de gardă și repetă schema având
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
fulgeră împotriva religiei, proferând imprecațiile cele mai teribile, dar la vreme de nenorocire își fac și ei cruci repezi, cerând ajutor de la Dumnezeu! Ca în vremea cutremurului din 4 martie. Iată încă o fisură prin care sufletul tău evadează din carcera sufocantă pe care ideologia oficială ți-a construit-o cu atâta sârg. La ședințele de ateism, vorbitorii, obligați să ia cuvântul, îi blamează pe cei care cred sau care au fost prinși săvârșind „crima” de a merge la biserică. Dar
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
Dar dincolo de vorbele lor mincinoase, dincolo de afirmațiile lor rostite pe un ton fals, tu sesizezi teama de a nu fi descoperiți că și ei au o credință religioasă! Minciuna, în care ei înoată atât de lamentabil, sparge încă o dată zidul carcerei tale, lăsând să pătrundă pe acolo o dulce lumină, iar tu să te întrebi: „De unde vine această lumină nefirească? Este o lumină străină de lumea noastră!”. Despre aceste lucruri ți-am vorbit în cele patru cuvinte anterioare și tot despre
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
de dobitoci! Ne-am uitat unul la altul. În acest moment, ca o lumină a trecut peste inima mea și strig tare: - Hristos a înviat, fraților! - Care ești acela mă? întreabă comandantul, întors de pe coridor. - Eu sunt. - Du-l la carceră, așa dezbrăcat! Dumnezeul mătii de bandit!... Când răsărea soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet! Însemn fruntea, pieptul și umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în suferințele pe care ni le îngădui! Fă-mă Doamne, bun! Bun, ca un Om!”(Pr. Dimitrie Bejan, Vifornița cea mare, vol. III, Ed. Credința Strămoșească, sine loco, sine anno, pp. 124-125) Mărturisirea credinței în Învierea Domnului
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
de dobitoci! Ne-am uitat unul la altul. În acest moment, ca o lumină a trecut peste inima mea și strig tare: - Hristos a înviat, fraților! - Care ești acela mă? întreabă comandantul, întors de pe coridor. - Eu sunt. - Du-l la carceră, așa dezbrăcat! Dumnezeul mătii de bandit!... Când răsărea soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet! Însemn fruntea, pieptul și umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în suferințele pe care ni le îngădui! Fă-mă Doamne, bun! Bun, ca un Om!”(Pr. Dimitrie Bejan, Vifornița cea mare, vol. III, Ed. Credința Strămoșească, sine loco, sine anno, pp. 124-125) Mărturisirea credinței în Învierea Domnului
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
să aibă, în actul și filosofia guvernamentală, un generator de încredere care să facă acceptabile diferențele și să instaleze în societate necesare cadre morale, etice și de integritate. În absența acestora, „steagul” partidului fâlfâie mereu în fața unei armate rămasă în carcera votului dat și care vede că democrația s-a terminat la un minut după închiderea urnelor. Când un guvern nu construiește cinstit, corect, profesional dialogul cu societatea, el e condamnat la negarea a chiar votului care l-a adus în
Etica guvernamentală () [Corola-blog/BlogPost/338150_a_339479]
-
meu frumos de „EVA HEYMAN” a devenit un simplu număr... Am fost cu toate obligate să renunțăm la identitate, trecut, credință, demnitate... Condamnate la muncă de l2 până la l4 ore, condamnate la foame, frig, frică... condamnate la moarte... Biciul și carcera! Dar apelurile cât de îngrozitoare sunt! Apel în puterea dimineții, înainte și după schimb, apelul de seară, mereu apelurile de prezență... Uneori durează ore în șir, timp în care multe deținute leșină sau chiar mor din cauza epuizării fizice și psihice
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
are prejudecăți sau remușcări. Niciodată nu a răspuns în fața legii pentru atrocitățile judiciare și pentru ancheta cu pumnul - Țundrea a declarat că la interogatoriu i se scoteau dinții și i se rupeau coastele. A trebuit să treacă 12 ani de carceră grea, pentru ca, un alt om al legii, prim-procurorul Emil Moța, de la același parchet gorjean, să facă dreptate. După 12 ani de osândă nedreaptă, Țundrea a revenit în lumea liberă în care a mai trăit, atât cât a mai avut
MARCEL ŢUNDREA. PĂMÂNTUL GROPII I-A ÎNCHIS GURA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/343457_a_344786]
-
scuter. Bătrânii întinși, dezavuați, templele chițăind, nota do a morții mizere. Cine nu vine? La ce-am trăit? Mă mai călcați în labe ori eli eli lama sabachtani, să fii dumnezeu să poți muri. Caravane de pârțuri pe coline de carceră amorală, spre campusuri yoga în vacanță sofistică de căderi la ora 6 și jumătate, neant fără un sfert. Clanță de pistoale apăsate de mănuși chirurgicale-ideologice-canibale. Lauri din fâșii de cismă noroindă. Salvări accidentând. Fum domol de incinerare. Florile dalbe. Isterii
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
alungând strigoii de pe pereți, îmbraci mantia de smoală, în timp ce pe coaste îți umblă câmpia, țiganul despotcovind răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră, știi, carcera aceea cu drugi de metal și apă până la brâu, timpul e albăstriu și sticlește pe pieptul tău, luna a plecat de pe câmp iar tu faci focul cu lemne subțiri, noaptea ți-a intrat în ochi, e văzduh printre
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
de pe pereți, îmbraci mantia de smoală, în timp ce pe coaste îți umblă câmpia, țiganul despotcovind răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră, știi, carcera aceea cu drugi de metal și apă până la brâu, timpul e albăstriu și sticlește pe pieptul tău, luna a plecat de pe câmp iar tu faci focul cu lemne subțiri, noaptea ți-a intrat în ochi, e văzduh printre chipuri, morarul
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
de neînchipuit, fumegă,alungând strigoii de pe pereți,îmbraci mantia de smoală,în timp ce pe coaste îți umblă câmpia,țiganul despotcovind răsăritulți-a adus potcoavele,numai două, două ți-a adusdin cele patru cerute,nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră,știi, carcera aceea cu drugi de metalși apă până la brâu,timpul e albăstriu și sticleștepe pieptul tău,luna a plecat de pe câmpiar tu faci focul cu lemne subțiri,noaptea ți-a intrat în ochi,e văzduh printre chipuri,morarul a
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
fumegă,alungând strigoii de pe pereți,îmbraci mantia de smoală,în timp ce pe coaste îți umblă câmpia,țiganul despotcovind răsăritulți-a adus potcoavele,numai două, două ți-a adusdin cele patru cerute,nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră,știi, carcera aceea cu drugi de metalși apă până la brâu,timpul e albăstriu și sticleștepe pieptul tău,luna a plecat de pe câmpiar tu faci focul cu lemne subțiri,noaptea ți-a intrat în ochi,e văzduh printre chipuri,morarul a oprit moara
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
alegere din această viață. Liberul tău arbitru e cel care, probabil, trebuie să decidă ce cale trebuie să urmezi. Nu vrei să rănești pe nimeni, nu vrei să faci pe nimeni să sufere, dar de fapt, chiar și autoizolat în carcera minții tale, sau tocmai de aceea, faci pe toți cei dragi să sufere cumplit. Și zilele trec, una după alta... simți că iubirea, răspunsul tuturor întrebărilor, tocmai pe tine, te lasă rătăcit, pe un no man’s land arid. Numeri
LA MARGINEA NEBUNIEI de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377672_a_379001]
-
moment foarte frumos pentru noi. În noaptea Paștelui și în ziua de Sfintele Paști, ne dădeau varză acră cu apă, că așa erau foarte cinici, doreau să-și bată joc de noi și de credința noastră. Când te băga la carceră vreo trei zile pentru că ai cântat vreo colindă, te simțeai fericit. Momentele acestea frumoase noi nu le-am mai avut în libertate. Desigur că în închisoare au fost fel de fel de oameni. Cine a fost bun afară, înainte, a
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
-o inimă caldă, ici-colo. Colindele-s mai puține, devenind tot mai escase și pale Și eu pășesc prin mulțimi de Ester, Prosperidad și Manolo. Aici încă-i bine. Auzii că-n alte părți, creștinii încă mai mor, Ori zac în carcere, pentr-o colindă, sau fesul lui moș Crăciun. Dar asta-i prea departe de noi, așa că trecem ușor Spre bradul din centru, în Noaptea de-Ajun. Se bate toba pe-acolo, clovnii fac mulțimea să râdă. Indiferența mai ucide un
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
treaba la comandament, unde își petrecea cea mai mare a timpului, a sosit la timpul potrivit. Când a văzut ce fac soldații, a scos pistolul și i-a somat să meargă cu el la garnizoană, unde i-a băgat la carceră, iar a doua zi i-a trimis în linia întâi. Mache mânca în liniște, o asculta pe soacra lui, își privea copii și se gândea ce trebuie să facă, acum când era iarnă și se apropiau sărbătorile de Crăciun, iar
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
perioada anilor 1948-1955, când Părintele Nicolae a stat ascuns de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani de închisoare. A fost descoperit în anul 1955, iar ceea ce a urmat nu poate fi decodificat decât în termeni de carceră grea, suferință, lipsuri la Timișoara, Jilava, Oradea și Aiud, fiind deținut politic între anii 1955-1964. Referindu-ne, în cele ce urmează, în mod special la Biserica “Sfântul Silvestru” din București, vom afirma că lăcașul de cult a fost zidit pe
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374846_a_376175]
-
onorat cu vizita lor. Iudit: Da, au fost două percheziții. Până la urmă, tata a fost dat afară din fabrică, a fost ceva foarte urât. A fost denunțat că ar fi furat, săracul a fost închis șaișpe zile, a fost în carceră. Avocatul Friedländer l-a eliberat. GN: Trebuie să fi fost un șoc enorm. Iudit: Groaznic! Dar el a rămas comunist! Pentru plecatul în Israel a fost mama! GN: Mama a fost mai realistă? Mai practică? Iudit: Mai anti-, de la început
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]