507 matches
-
și civilizație carcerală (c) 2006 Institutul European, Iași www. euroinst.ro INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17, 700198, C.P. 161 euroedit@hotmail.com Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României ȘTEFAN, BRUNO Mediul penitenciar românesc : cultură și civilizație carcerală / Bruno Ștefan. Iași : Institutul European, 2006 Bibliogr. ISBN (10) 973611402-3 ; ISBN (13) 978-973-611-402-1 343.81(498) Pe copertă: Vincent Van Gogh, Plimbarea deținuților Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
81(498) Pe copertă: Vincent Van Gogh, Plimbarea deținuților Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA BRUNO ȘTEFAN MEDIUL PENITENCIAR ROMÂNESC CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE CARCERALĂ INSTITUTUL EUROPEAN 2006 INTRODUCERE În luna iunie 2004, deținutul Ionuț Cristinel Maftei, de 24 de ani, condamnat la 5 ani închisoare pentru furtul a doi cai, a fost ucis în Penitenciarul din Iași de gardianul Gabriel Geger. Iritat de comportamentul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
familiilor acestora și societății. Deși autoritățile au încercat să minimalizeze importanța atrocităților petrecute, deci și a responsabilității lor, trecînd chiar la discursuri autolaudative privind marile lor realizări, specialiștii din afara sistemului, proveniți mai ales din organizațiile neguvernamentale, au prezentat publicului lumea carcerală caracterizată prin promiscuitate, care le distruge atît deținuților, cît și cadrelor stima de sine, sentimentele de responsabilitate și de atașament la valorile unei societăți normale. Dincolo de scopurile declarate ale reeducării, există un univers penitenciar care se conduce după reguli proprii
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
denumite de unii autori "programe mentale" sau "software-ul minții"3, prin analogie cu modul în care sînt programate calculatoarele, pentru a întări ideea că instituțiile determină comportamente și reacții previzibile din partea membrilor săi. Un termen apropiat pentru software-ul carceral, dar mai des utilizat este cultura penitenciară. În mod obișnuit, prin cultură 4 înțelegem stilul, atmosfera și rafinamentul (cu rezultatele lui: educația, arta, literatura) care asigură unicitatea și identitatea socială a unei instituții. Prin cultură penitenciară 5 înțelegem credințele, valorile
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
loc printr-un proces de reificare 9, de percepere a fenomenelor umane ca și cum acestea ar fi lucruri, fapte naturale sau divine, neumane. Aceste subuniversuri devin lumi obiective, înfățișîndu-li-se oamenilor drept exterioare lor. Microcosmosurile lor sînt percepute ca reflectări ale macrocosmosului carceral, ordinea celulelor, a cabinetelor medicale, a cluburilor și atelierelor fiind, de fapt, palide reflectări ale ordinii "de la centru", "de sus", întărindu-le în felul acesta tuturor indivizilor din pușcărie ideea unor destine inevitabile, în raport cu care ei își declină orice responsabilitate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
realitate obiectivă. Ea are o istorie care antedatează venirea indivizilor în instituție și nu este accesibilă doar prin reamintirea biografiilor lor. Există dinainte ca indivizii să populeze această lume și rămîne și după plecarea lor. Însăși această istorie, ca tradiție carcerală, are un caracter de obiectivitate. Ea își arogă o anumită putere și rezistență în fața încercărilor de schimbare sau eliminare, precum și o forță coercitivă stimulată prin mecanismele de control cu care este dotată. Definiția civilizației Cultura este o dimensiune importantă a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cultură" 12. Această distincție dintre cei doi termeni tinde să devină general acceptată, teoretizările pe marginea lor rărindu-se semnificativ în ultimii ani13. Prin civilizație penitenciară înțelegem suma tuturor aspectelor materiale și tehnice care contribuie la adaptarea omului la mediul carceral: aer, hrană, haine, bunuri, precum și circulația indivizilor, lucrurilor și informațiilor. Civilizația reflectă deci condițiile de viață sau calitatea vieții. În general, rapoartele privind starea închisorilor se referă la aspecte ce privesc civilizația, la calitatea mediului, a relațiilor instituționale, a muncii
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sistematică a unor fenomene și procese a căror evoluție probabilă se va abate de la normalitate, cu scopul de a interveni înainte ca ceva indezirabil să se producă și să scape de sub control 14. Analiza monitorizărilor făcute pînă în prezent mediului carceral a permis structurarea civilizației pe trei paliere fundamentale: populația, penitenciarele și serviciile. Generalizînd, putem spune că evaluarea gradului de civilizație al unei instituții presupune o abordare tridimensională: oameni, locuri și servicii. Mai concret, o măsurare exhaustivă a caracteristicilor socio-demografice a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
acestora coborînd instituția la nivelul de barbarie și primitivism. Așa cum mediul universitar impune criterii tot mai exigente membrilor săi (cunoașterea limbilor de circulație universală, publicarea cît mai multor articole și cărți, participarea la conferințe și reuniuni profesionale etc.), și mediul carceral este supus unor exigențe civilizatoare (un spațiu minim alocat fiecărui deținut, o alimentație corespunzătoare, un standard educațional etc.). Organizațiile mondiale și continentale (ONU, Consiliul Europei etc.) elaborează permanent recomandări și coduri de legi care stabilesc pragul minim de civilizație, permițînd
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de angajați și deținuți, iar analiza lor mi-a permis atît identificarea unor profile psihologice și comportamentale, cît și înțelegerea elementelor care au permis schimbarea sau conservarea lor. În ciuda numeroaselor schimbări care s-au produs în acest interval în universul carceral, testele au relevat o uimitoare generalizare și constanță temporală, întărind ideea că fundamentele culturii penitenciare sînt exterioare indivizilor care populează instituția în anumite momente, impunîndu-li-se cu o puternică forță coercitivă. Nu în ultimul rînd, interviurile pe care le-am efectuat
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
despre rolul închisorilor în diverse etape istorice. Raritatea documentelor referitoare la unele perioade împinge uneori discursul spre speculații, după cum abundența documentelor din alte epoci presupune o schematizare cîteodată prea simplistă. În ciuda acestor pericole inevitabile unei abordări istorice, excursia în trecutul carceral românesc a avut rolul de a deschide o fereastră către viitorul acestei instituții. Închisoarea s-a situat cînd în centrul societății (în palatele domnești și boierești), cînd la periferia ei. Execuția pedepsei a fost și publică, și ascunsă. O revenire
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
analiza închisorii presupune utilizarea unui complex metodologic total. Îmbinarea variatelor metode de cercetare a impus eliminarea explicațiilor despre modul în care s-a ajuns la rezultate și centrarea analizei pe semnificația acestora. Deoarece anormalul e mult mai prezent în mediul carceral decît în alte medii, cercetători din domenii diferite ale cunoașterii s-au aplecat asupra lui cu mai mult interes. Analiza culturii și civilizației a permis atît prezentarea unor studii sociologice, cît și a unora psihologice, psihiatrice, demografice, istorice, arhitecturale, literare
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
al oricărui simbol."23 Închisorile sînt deci construite simbolic, încărcate cu sensuri multiple (divergente uneori pentru anumite categorii de cetățeni). Aceste rețele de semnificații se dezvăluie lumii treptat. Cunoașterea sensurilor lor se face gradual, pe măsura inițierii în tainele stabilimentelor carcerale. Pentru Carl Gustav Jung24, simbolul este energia unui arhetip, constelația conținuturilor conștiente ale psihismului prin care se produce procesul de compensare, adică de conștientizare într-o formă camuflată a altor conținuturi, rămase suspendate în subconștient datorită cenzurii. Această conștientizare se
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
decît într-o instituție deschisă, deoarece contactul cu alte universuri este redus sau chiar inexistent. Lumea "din afară" are o putere prea șubredă de penetrare a universului simbolic "dinăuntru". În plus, nu e interesată de acest lucru. Oamenilor "liberi" mediul carceral le trezește fiori; nu vor să-l cunoască, evitînd orice contact cu acesta. Într-un fel, ei percep pușcăriile ca pe niște gropi de deversare a deșeurilor umane, pe care societatea le creează pentru a scăpa de murdăria lor. Iar
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
împărțită popota în trei săli de mese: una pentru director și adjuncții săi, alta pentru ofițeri și o a treia pentru subofițeri, împărțire însoțită de o repartiție discreționară a hranei, a favorurilor și a beneficiilor. În planurile inferioare ale realității carcerale, simbolurile se structurează într-un mod infantil. Procesul de infantilizare a simbolurilor se petrece, după Mircea Eliade 28, în două feluri: "Sau un simbolism "savant" sfîrșește, în cele din urmă, prin a sluji straturile inferioare, degradîndu-se astfel sensul lui primar
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
perspectiva experienței profane. Rolul lor este de a unifica viziunea despre instituție și de a-l socializa pe individ la mediu. Spațiul Poate că cel mai bine înțelegem semnificația simbolurilor dacă analizăm modul în care este împărțit spațiul în universul carceral. Indivizii care populează această lume deținuți sau cadre învață încă de la intrarea în instituție care sînt spațiile interzise, la care accesul este limitat sau imposibil. Pentru deținuți, clădirile administrației reprezintă un astfel de spațiu. Accesul lor este posibil doar sub
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
spațiile în interiorul zidurilor dezvoltă o viziune asupra pedepsei și a rolului pe care această instituție și-l asumă în fața societății. Iar această viziune poate fi, în cel mai blînd caz, etichetată ca nedemocratică. Prezentarea, pe măsura înaintării în analiza culturii carcerale, ne-o va releva în amploarea grotescului ei, care generează deseori violență, împinsă uneori pînă la crimă. Arhitectura închisorilor evidențiază cel mai bine viziunea autorităților despre pedeapsă și despre gestionarea spațiului. E drept că cele mai multe închisori au fost construite în
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
34. Supraaglomerate, cu o medie de peste 1.000 deținuți într-o închisoare (existînd și peste 2.000 de arestați în stabilimentele din capitalele zonelor geografice: București, Iași etc.), penitenciarele românești au o patologie specifică, favorizată de arhitectura primitivă. Efectele arhitecturii carcerale asupra creării unui climat psiho-social anormal au fost demonstrate de Phillip Zimbardo în 1971, în experimentul închisorii pirandelliene, cunoscut la noi și cu numele de "experimentul falsei închisori". Psihologul a selectat din rîndul studenților voluntari ai Universității Stanford (în funcție de stabilitatea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
viu, așteptat cu curiozitate. El produce o dilatare a aglomerării. Timpul dinamic este însă secvențial. Mai apare și în cazul deplasărilor și mișcărilor de populație între secții sau între închisori. Este un timp neregulat, perturbator și operează decupaje în populația carcerală. Aceste mișcări produc emoții puternice, speranțe și dezamăgiri, noi legături și noi tentative de ascensiune pe scara ierarhiei sociale. Schimbările de statut produc schimbări psihologice, de aceea timpul dinamic este timpul acțiunilor greviste, suicidare, al violențelor și perturbărilor instituționale. Timpul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și îl caricaturizează ca semn că valorile instituționale trebuie căutate în altă parte. Există o altă socializare ocultă, care are rolul de a-i rupe pe indivizi total de lumea din afară și de a-i adapta definitiv la lumea carcerală. Iar rezultatele acestei reeducări sînt evidente: jumătate din deținuți recidivează, iar ceilalți reușesc cu greu să se adapteze apoi societății libere. Pe de altă parte, cadrele devin incapabile să lucreze eficient în alte instituții în cazul demiterii, transferului sau șomajului
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să se adapteze apoi societății libere. Pe de altă parte, cadrele devin incapabile să lucreze eficient în alte instituții în cazul demiterii, transferului sau șomajului. Din acest punct de vedere, timpul reeducării este tot unul al ratării, al eșecului. Timpul carceral este însă un timp al securității, al siguranței. Administrația penitenciarelor se mîndrește că România are cea mai scăzută rată a evadărilor din lume, iar acestea, cînd totuși se petrec, reprezintă de fapt părăsiri ale locurilor de muncă în vederea rezolvării unor
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
precum și un limbaj vorbit, articulat. Pentru simplificare, le voi grupa pe primele cinci tipuri în categoria comunicării non-verbale, ca modalități de reprezentare simbolice, distincte de conversație, pe care o voi analiza drept cea mai importantă formă de conservare a simbolismului carceral. Comunicarea non-verbală Orice individ care vine prima dată într-o pușcărie vizitator, arestat sau angajat observă că oamenii locului și-au dezvoltat un sistem de comunicare gestuală, mutuală foarte eficace: priviri cu subînțeles, ridicări din sprîncene, strîmbat din nas, scurte
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a gîndirii. Substituindu-se limbii de circulație, limba oficială devine un instrument de îndocrinare, o unealtă la discreția unei instituții autoritare, încearcînd să încătușeze mintea celor care îi calcă pragul. Adoptarea limbii de lemn e facilitată de iluzia superiorității sistemului carceral. Utilizatorii ei sînt "adevărații gestionari ai dreptății", iar această superioritate nu se discută și nu se demonstrează, fiind de la sine înțeleasă, discutarea ei reprezentînd un sacrilegiu. Eșecurile reeducării sînt, în acest sens, datorate "acelor cadre" care nu s-au ridicat
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
semnifică muțenia în fața anchetatorului. Similar: mucles Folclorul Forma cea mai înaltă, elevată de exprimare a universului simbolic penitenciar o reprezintă arta, iar din cadrul ei se detașează folclorul de pușcărie. El oferă o posibilitate în plus de a înțelege specificul vieții carcerale. Și asta deoarece nu se cantonează în specificul unei instituții penitenciare (Rahova, Jilava etc.), ci are caracter național. Datorită frecventelor schimburi de deținuți de la o închisoare la alta, folclorul penitenciar s-a generalizat în întregul sistem punitiv românesc. Mai mult
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
celor citate este condensată o explicație a destinului unor categorii de oameni. Ele descriu condiția umană claustrată în spatele zidurilor, într-o formă artistică, reușind să surprindă sentimente și atitudini specifice: nedreptatea, ura, răzbunarea, suferința, disperarea, izolarea, dragostea, resemnarea etc. Poezia carcerală comportă două dimensiuni: o coordonată spirituală desemnînd relația personală și personalizată instituită între deținut și divinitate și alta profund umană a suferinței îndurate. Acestea reprezintă în fapt universuri compensatorii, întregindu-se reciproc. Colateral intervine și dimensiunea estetică. "Versurile descriu spațiul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]