686 matches
-
Stan și Bran (vezi trasul scaunului de sub șezutul unei doamne la o nuntă, tipicul conflict conjugal cu spartul farfuriilor), iar relațiile și discursurile dintre cei doi soți împrumută limbajul sitcom-urilor gen Familia Bundy. Limbajul umoristic însuși e tras în tușe caricaturale atât de accentuate, încât, mai degrabă decât să amuze, irită și decepționează. Pentru a ne arăta că tatăl eroului central e lipsit de sensibilitate și incult, prozatorul nu apelează la subtilități de psihologie, ci la (de tot) grosiere licențe ortografice
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
chiar cu lunile viitoare, sumele pentru finanțarea instituțiilor de învățământ superior le condamnă pe cele clasificate de la locul al treisprezecelea în jos - adică trei din cele patru universități mari timișorene - la subdezvoltare cronică și, pe termen mediu, la o existență caricaturală. Banii pentru învățământ sunt puțini, și ei vor fi din ce în ce mai puțini. Sumele vor fi alocate preferențial universităților din categoria A, în detrimentul celor din categoriile inferioare. Pentru a-i pune în valoare pe unii, adică pe «cei doisprezece», vor fi sacrificați
Apel pentru fuzionarea universităților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4982_a_6307]
-
din birou, observă cuvinte precum Treppenwangen, „obrajii scării”, sau „coadă-de-rândunică” și „gât-de-lebădă”, denumiri tehnice calchiate din Schwalbenschwanz și Schwanenhals), devenind definitiv scriitoarea Herta Müller. Trambulina declanșată de zgomotul vazei cu lalele sparte a trimis-o pentru todeauna pe scriitoare, din caricaturala „stradă a Gloriei” în care fusese anchetată, într-o lume în care gloria chiar există și i se cuvine. S-ar putea scrie o carte întreagă despre modul în care se întrețes astfel cuvintele la Herta Müller, în ecuații subterane
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
acei bărbați vîrstnici pe care căsătoria cu o femeie mult mai tânără l-a umplut de fiere. Chick nu răspunde însă portretului: e un bărbat agreabil și deloc acrit. Felul, apoi, în care apare Ravelstein în roman nu e nici caricatural, nici nu suferă de emfază parodică. E un personaj extraordinar de complex și de contradictoriu, interesant sub raport uman și intelectual. A-i atribui lui Chick intenția de a-l batjocori și compromite în Ravelstein cel fictiv pe Bloom cel
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
prin contur, ajutate și de amintitul fragmentarism al romanului. Un Cristian le trasează din câteva tușe, mai multe nefiindu- i necesare. Dacă revine la ele ulterior, o face tot cu minimă risipă de energie. Realismul rezultă prin efecte, în fond, caricaturale. Când are, în schimb, de prelucrat situații, scene, conjuncturi, adică teritorii prin forța lucrurilor mai ample, se folosește de același registru minimal, iar precaritatea execuției devine vizibilă. Ludic și în cele mai sumbre momente, Un Cristian dă, în Morții mă-
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
mormântul individului confundat în copilărie cu Moș Crăciun, el improvizează o scenetă vindicativă (un „lan de secară” al romanului!) pentru micuții infirmi, din păcate nereceptivi, chiar îndopați cu vin. De fapt, infirmitatea șefului e la fel cu a celorlalți. Trupa caricaturală refăcută de un șef matur reîncarnează un trecut în care, din păcate, tronează dramatismul încheierii oricărui spectacol. Din nefericire, scriitorul nu a dezvoltat mai mult acest filon de semnificații. Mai ales că toate simptomele eroului amintesc de nostalgiile lui Holden
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
Leviathanului se strîng Simmel și Weber, alături de Napoleon și Bismarck, Hugo și Tolstoi, alături de Nicolae Filimon și Ion Heliade-Rădulescu, Heinrich von Kleist alături de Acțiunea Franceză a lui Maurras, sau concepția lui Stewart Chamberlain, ginerele lui Wagner, alături de Gottlieb Biedermeier, personajul caricatural care a dat numele stilului omonim din epocă. Volumul stă pe un efort enciclopedic în fața căruia simți că lectura cere la rîndul ei un ochi savant, obișnuit cu instrumente de lucru și cu dicționare. Altminteri, citit ca un eseu cu
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
Vancu. Și, ce-i drept, nu doar subiectul, ci și tratarea amintesc de Cristian Popescu. Chiar dacă n-are umorul negru, nici simțul burlesc al magistrului, autorul Frânghiei înflorite reușește să construiască „o lume de apoi” plină de culoare, gravă și caricaturală în același timp. Poemele iau forma unui dialog în vis între tatăl pierdut și fiul captiv în împlinirea domestică, în „fericirea mea ca o gânganie urâtă într-un chihlimbar”. Ceea ce părea o propedeutică a morții - un fel de „Învățăturile părintelui
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
neocomuniștii. Mulți și reciclați în mafie. Preschimbându-și ideologia în sete de putere. Cocoțați în posturi, agățați de fotolii, imobilizând sub greutatea intereselor lor staționarea noastră în „tranziție”. Maiorescu deplângea „formele fără fond”. În actuală conjunctură chiar și „formele” sunt caricaturale. M.I.: Și în Maramureș s-a pornit deja campania electorală. Se întocmesc dosare, se umblă la biografiile potențialilor adversari. Oare în lupta politică orice lovitură este permisă? Cum apreciați fair-play-ul electoral? V.I.: Pentru puterea actuală din România campaniile nu sunt
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
a o scrie numai pentru a le da peste nas liberalilor care-l acuză pe el de atitudini fasciste, adică de a striga ca un copil îmbufnat „ba tu!”. Tânărul Jonah Goldberg (născut în 1969) este un reacționar aprig, aproape caricatural de neînduplecat. În activitatea publicistică susține idei de genul: Africa a avut numai de câștigat de pe urma colonialismului; Franța trebuie distrusă cu totul (cu precizarea ulterioară că el preconizează „distrugerea Franței ca idee”); multiculturalismul este anticultural. Anti-europenismul, înverșunarea cu care combate
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
Cornișteanu, Mălăele, Delakeza, Rusu, precum și doamnei Cerasela, pentru faptul că m-au făcut să înțeleg deosebirea dintre lumea abstractă, clișeică, spre care părea că se îndreaptă Agamiță și ai săi - lume în care machiaverlâcurile cotidiene duceau spre rezolvări cu dimensiuni caricaturale, politice, ținând de realismul ramolismentului danubiano-pontic - și lumea în care, Agamiță, echilibrând universul uman - și chiar moral! - cu scrisoarea fermecată la buzunar, ne oferă imaginea omului nou, luptătorul pentru drepturile și libertățile oamenilor, omul care, fericit și el, va rămâne
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
bun început, continuă în aceleași acorduri. Lumea din Amorțire este lipsită de viață și voință. Unica reușită a romanului stă în instrumentarea intensităților mici dintr-un univers surprins in slow motion, în care supraviețuirile nu sunt altceva decât simulacre. Tușele caricaturale, ludicul cotidian, intertextualitățile și comicul absurdist nu trec de o demarcație inutilă. Nu citim, din păcate, în Amorțire, felul cum intimitatea cu boala ori cu morbul creației distrug ori regenerează o luciditate, un sistem. Sau o identitate. Doar vag. Mult
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
dintre cele mai fanteziste (Cordilio, Geronax, Pampilis, Dacones, Bibina, Sifonax, Termoplantina etc.), de o elasticitate etimologică amintind de regimul infinit permisiv al jocurilor copilăriei. Sunt, o parte din ele, cuvinte-valiză, cu sonoritate ușor argotică (ceea ce justifică o dată în plus tușele caricaturale din desenele care le însoțesc). Cu ce se ocupă, în definitiv, aceste fantoșe imaginate de Mușina? Cu nimic. Își exercită, pur și simplu, biografia. Toate par să rămână, de la un punct încolo, ancorate într-un prezent fără sfârșit. Așa încât observațiile
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
sociale cu reacții mistice, Cătălin Mihuleac descrie parodic spectacolul deriziunii creștine. Imaginarul cinematografic al scriitorului reușește să păstreze teroarea în plan secund. Dincolo de sincopele construcției, Aventurile unui gentleman bolșevic este remarcabil prin felul cum radiografiază triumful și decăderea unei lumi caricaturale, în care orice început este dinainte condamnat la un nou carnaval istoric. Un roman efervescent, plin de umor și culori livrești. Condimentat cu o știință a textului, romanul ar fi fost o reușită.
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
E drept că criticul de la „Vatra” trage oarecare folos stilistic din această coborâre de nivel: cu cât autorul discutat e mai predispus la gafe de tot soiul, cu atât e el mai pasibil de a fi tras într-un portret caricatural marca Cistelecan. De aceea, se poate spune că deficiența de selecție e compensată numaidecât de malițiozitatea vioaie a comentatorului. Cea mai eficientă expresie a malițiozității e, în mod paradoxal, eufemismul. Critica lui Cistelecan e cu atât mai ascuțită cu cât
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
bietu somn?/ Da' l-oi pune somn pe somn/ Și-ntr-o noapte tăt îl dorm,/ Da' l-oi pune tăt p-olaltă/ Și tăt l-oi durni odată." Ioan Chiș Ster clarifică problema așa-zisului "folclor poetic nou", creație caricaturală, de fapt, a unor activiști culturali din timpul regimului comunist care atribuiau în mod abuziv țăranilor cântece de slăvire a stilului de viață impus de sovietici: Frunzucă verde de vie,/ Drag mi-e la gospodărie,/ Când viu sara din câmpie
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
plecare al unui destin repetat, dar supus totuși schimbării: reîncarnat, sau mai degrabă continuat în diverse personaje, în diverse epoci istorice, ca în nuvelele lui Mircea Eliade de pildă, principalul avatar al eroului "fundator" din India strămoșilor este un tip caricatural, un tînăr ardelean, fiu de țăran devenit ucenic și ajuns, printr-o serie de peripeții rocambolești, să fie cizmarul personal al dictatorului-cizmar, cu o existență marginală, morbidă, dublată de ambiția nu neapărat absurdă, cît derizorie de a deveni... membru de
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
practice hoția și să accepte ocupații umilitoare (precum aceea de îndreptător de cuie), nu uită să poarte monoclu, să schimbe replici franțuzești, să fabrice guverne și să-și afișeze cu ostentație lenea și refuzul "intrării în cîmpul muncii". Grotescul și caricaturalul sînt singurele note care domină acest tablou de final de lume bîntuit de "umbre deșarte". Umbre pe care le vom regreta după nu prea mulți ani, cînd vom avea nostalgia elitelor în vremea mitocăniei generalizate. Dar pentru că o carte ca
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
în bună parte, moștenitoarea lor". Sau: ,Catalogul cotidian, strigat cînd cu melancolie, cînd cu maliție (dar mai ales cu amîndouă deodată)", nu lipsește nici din volumul de față, decupajele debordînd de o densitate nominală în care acționează o tandră inducție caricaturală. Sau: ,Poezia Angelei Marinescu nu se poate hrăni după metoda vegetariană a postmodernismului, ea e o poezie-căpcăun, ahtiată după carnea crudă a existenței, pe care o înfulecă în hălci nemestecate. Versurile ei trebuie să rămînă mînjite de sînge, nu să
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
unul destins și întins între meditația gravă și cea frivolă. Aduse însă, amîndouă, în incidență cu condiția existențială. Gravitatea lui Mușina nu e însă niciodată onctuoasă. Ea abia dacă bate spre melancolie, antagonizată mereu de maliție, de un spirit irepresibil caricatural. Lamentațiile nu se dezic de vervă, ci, din contră, încearcă să și-o încorporeze. Cele mai severe admonestări au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la modul panicard, rezolut. El cultivă
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
poliță în contul ,ereziilor" estetice ale criticului din Tg. Jiu, în schimb jenantele defulări postdecembriste ale lui Paul Goma îi apar lui Laurențiu Hanganu drept semne ale unei mari literaturi satirice: ,umorul negru și violența expresiei se împletec cu talentul caricatural al autorului pentru a converti situațiile reale în scene și gesturile semnificative în tablouri ". Din bibliografia la Fundoianu lipsește o contribuție critică esențială: Caietele Euresis, 1999-2000, un număr de excepție unde îi sînt dedicate lui Benjamin Fondane, probabil, cele mai
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
domeniu, marcat interdisciplinar, posedă un dinamism ieșit din comun; țesătura imagologică este, prin excelență, eterogenă și în continuă schimbare. Imaginile pe care un popor le generează de-a lungul istoriei sale sunt legate de impresiile cele mai variate, de la stereotipuri caricaturale grave, bazate pe refuzul cunoașterii reale a unui popor, până la interpretările pozitive cele mai nuanțate. De asemenea, ele relaționează complementar elemente documentare și ficționale, interne și internaționale, generale și particulare, afirmative și negative, de pe o poziție constant comparatistă, o poziție
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
astfel de momente de naivitate când crede în virtuțile "comunismului umanist" (p. 133), deși e capabil să analizeze în pagini vitriolante (p. 161-180) dedesubturile unor tertipuri ideologice, cum e, de pildă, realismul socialist. Nu se pot uita nici alte portrete caricaturale. Despre Nicolae Titulescu nu are deloc cuvinte bune: "Titulescu a fost personaj de rang secund pe eșichierul european. Proporțiile mitice, exagerate, au fost create de jurnaliști stipendiați cu peste o sută de milioane de lei, fonduri reptiliene anuale, care i-
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
din acest punct de vedere. Doar a fost scriitor, secretar de cardinal, violonist, politician, nu în ultimul rând diplomat. Ei nu, în film nu își bate capul cu asemenea dificultăți. Plus că Inchiziția, care îi era pe urme, e portretizată caricatural, ca incapabilă de a prezenta vreun pericol real. Acum aflu că Tom Stoppard a dat o mînă de ajutor la ultimele retușuri ale scenariului. Mda, văd o paralelă vagă cu Shakespeare in Love, dar acolo tragedia și comedia erau cât
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
suprafața artei, făcîndu-l oarecum să plutească deasupra ei, tot așa cum emoționaliștii exaltau emoția, sau cum adepții muzicii programatice puneau preț exclusiv pe program". Și, ca în orice orientare estetică, conceptualismul sonor nu a fost absolvit de unele excese ori accente caricaturale: "opera distrusă" (John Cage), "meaningless work" (Walter De Maria), "estetica lăzii de gunoi" (Rauchenberg). Indiferent de paradigma prin care se exprimă, muzicile conceptuale apelează la un set (remarcabil în planul cantității) de reactivi vizuali (pe care Logothetis îi numește "signaux
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]