183 matches
-
inclusiv sisteme principale de avertizare și panouri de avertizare centralizate; Indicația unghiului de atac, sisteme de avertizare asupra pierderii de viteză; Măsurarea și indicarea vibrațiilor. 13.9 Lumini (ATA 33) - - 3 Exterioare: navigație, aterizare, rulare pe pistă, gheață; Interioare: cabină, carlingă, încărcătură; Pentru situații de urgență. 13.10 Sisteme de întreținere la bord (ATA 45) - - 2 Computerele centrale de întreținere; Sistemul de încărcare a datelor; Sistemul librăriei electronice; Tipărire; Monitorizarea structurii (monitorizarea toleranței la avarie). MODULUL 14. PROPULSIE Nivel A B1
jrc6209as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91381_a_92168]
-
în sistemul numeric babilonian cifrele scrise pe coloana din stânga reprezentau valori mult mai mari decât în sistemul numeric zecimal speciile diferite de furnici care ocupă același areal se înfrunta de obicei pentru hrană locuri de cuib sau spațiu cu excepția prototipurilor carlinga era complet acoperită profundimetrul cu afișaj electronic este un tip modern cu mecanism electronic și afișaj digital dar stăpânirea nu a fost nici rapidă nici ușoară în particular impredicabil este sau predicabil sau impredicabil tertium non datur fabula intră în
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
în diferite cantități sunt folosite în construcția structurii: 60% aluminiu, 19% oțel, 13,5%titan, 2% aliaj din magneziu și 5,5% alte materiale. Pilotul stă pe un scaun de catapultare Zvezda K-36 și are instrumente de zbor standard. În spatele carlingii este un scaun pentru cap din 6% oțel subțire, montat în spatele capătului gros. Carlinga are o închidere în formă de cadă de baie din foi de titan sudate, cu porturi de tranzit în pereți. Sine de ghidare pentru scaunul de
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
titan, 2% aliaj din magneziu și 5,5% alte materiale. Pilotul stă pe un scaun de catapultare Zvezda K-36 și are instrumente de zbor standard. În spatele carlingii este un scaun pentru cap din 6% oțel subțire, montat în spatele capătului gros. Carlinga are o închidere în formă de cadă de baie din foi de titan sudate, cu porturi de tranzit în pereți. Sine de ghidare pentru scaunul de catapultare sunt montate pe peretele din spate al carlingii. Tunul este amplasat într-un
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
subțire, montat în spatele capătului gros. Carlinga are o închidere în formă de cadă de baie din foi de titan sudate, cu porturi de tranzit în pereți. Sine de ghidare pentru scaunul de catapultare sunt montate pe peretele din spate al carlingii. Tunul este amplasat într-un compartiment sub carlinga, montat pe o rază încărcătoare de rulmenți atașată de podeaua carlingii și structura de sprijin a vârfului fuzelajului. Un compartiment de avionica vidat este după carlinga și în fața rezervorului de combustibil din
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
închidere în formă de cadă de baie din foi de titan sudate, cu porturi de tranzit în pereți. Sine de ghidare pentru scaunul de catapultare sunt montate pe peretele din spate al carlingii. Tunul este amplasat într-un compartiment sub carlinga, montat pe o rază încărcătoare de rulmenți atașată de podeaua carlingii și structura de sprijin a vârfului fuzelajului. Un compartiment de avionica vidat este după carlinga și în fața rezervorului de combustibil din față. Pe partea din față de mâna stângă, o
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
sudate, cu porturi de tranzit în pereți. Sine de ghidare pentru scaunul de catapultare sunt montate pe peretele din spate al carlingii. Tunul este amplasat într-un compartiment sub carlinga, montat pe o rază încărcătoare de rulmenți atașată de podeaua carlingii și structura de sprijin a vârfului fuzelajului. Un compartiment de avionica vidat este după carlinga și în fața rezervorului de combustibil din față. Pe partea din față de mâna stângă, o scară construită înăuntru asigura accesul la carlinga, partea de sus a
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
montate pe peretele din spate al carlingii. Tunul este amplasat într-un compartiment sub carlinga, montat pe o rază încărcătoare de rulmenți atașată de podeaua carlingii și structura de sprijin a vârfului fuzelajului. Un compartiment de avionica vidat este după carlinga și în fața rezervorului de combustibil din față. Pe partea din față de mâna stângă, o scară construită înăuntru asigura accesul la carlinga, partea de sus a nacelelor motorului și aripa.
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
rulmenți atașată de podeaua carlingii și structura de sprijin a vârfului fuzelajului. Un compartiment de avionica vidat este după carlinga și în fața rezervorului de combustibil din față. Pe partea din față de mâna stângă, o scară construită înăuntru asigura accesul la carlinga, partea de sus a nacelelor motorului și aripa.
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
în declarații de presă ulterioare. Data actuală de lansare a fost 17 Octombrie 2006 în SUA. Există două versiuni ale jocului, ambele pe câte două DVD-uri. Versiunea Deluxe contine noul sistem Garmin G1000 de instrumente de bord în 3 carlingi, aeronave adiționale în flotă, capabilitate de turn de control (numai în multiplayer), mai multe misiuni, mai multe orașe și aeroporturi în detaliu, și un pachet de SDK pentru producerea și dezvoltarea add-onurilor. "Flight Simulator" beneficiaza de o structură care permite
Microsoft Flight Simulator () [Corola-website/Science/307762_a_309091]
-
convențional la vremea respectivă, cu aripi înalte. Forma aripilor era asemănătoare cu cea a unui pescăruș, având însă un profil subțire în apropierea fuzelajului pentru a asigura o vedere bună pentru pilot. Avionul era fabricat complet din metal. Cu excepția prototipurilor, carlinga era complet acoperită. Rezervorul intern putea fi aruncat la nevoie, în cazul unui incendiu. Avionul avea un tren de aterizare fix, cu un tălpig în partea din spate. Un singur avion PZL P.24 (varianta G) a supraviețuit până în prezent
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
Prin varangă se înțelege un element structural din osatura transversală a fundului navei, care face legătura între coastă, chilă, carlingi și bordajul exterior. Are rol de prim ordin în asigurarea rigidității sistemului structural al fundului și rezistenței acestuia, intrând, împreună cu coastele și traversa corespunzătoare, în compunerea cadrelor transversale ale corpului navei. Se confecționează din tablă de grosimi variabile, discontinue sub
Varangă () [Corola-website/Science/302948_a_304277]
-
totalitate cu modele sovietice. În anul 1955 Comandamentul Forțelor Aeronauticii Militare a hotărât dezmembrarea aparatelor și casarea lor. Nu s-a păstrat niciun aparat întreg. La sfârșitul anului 1937 a început munca pentru realizarea IAR 80, inițial fiind conceput cu carlinga deschisă și motorul IAR K14-III C32 de 870 CP (649 kW). Se lucra încet la acest proiect și primul zbor a fost efectuat în aprilie 1939. Testele ulterioare au fost impresionante: avionul atingea viteza de 510 km/h la înălțimea
IAR 80 () [Corola-website/Science/303536_a_304865]
-
kW) și anume versiunea C36 a K14-III. Din pricina puterii acestui motor au fost necesare de asemenea modificări ale fuzelajului. Ca urmare, rezervorul a fost mărit la 455 l, aripile lungite și forma cozii modificată pentru eliminarea unor probleme de aerodinamică. Carlinga a fost mutată un pic mai în spate, iar pentru a compensa vizibilitatea scaunul pilotului a fost înălțat și întreaga carlingă acoperită. Prototipul îmbunătățit a fost testat cu avionul Heinkel He 112 care tocmai sosise din Germania ca începutul unei
IAR 80 () [Corola-website/Science/303536_a_304865]
-
rezervorul a fost mărit la 455 l, aripile lungite și forma cozii modificată pentru eliminarea unor probleme de aerodinamică. Carlinga a fost mutată un pic mai în spate, iar pentru a compensa vizibilitatea scaunul pilotului a fost înălțat și întreaga carlingă acoperită. Prototipul îmbunătățit a fost testat cu avionul Heinkel He 112 care tocmai sosise din Germania ca începutul unei mai mari comenzi. Deși He 112 era oarecum mai modern și mult mai bine armat, IAR 80 cu un motor mai
IAR 80 () [Corola-website/Science/303536_a_304865]
-
prăbușit. Porțiunea terminală a avionului s-a prăbușit în ocean pe partea cealaltă a insulei față de porțiunea centrală. Această cea de-a treia secțiune a avut 23 de supraviețuitori. Partea din față a avionului, cu părți din clasa Business și carlinga, s-au prăbușit în junglă, nu prea departe de rămășițele fuselajului; dintre pasagerii acestei porțiuni a avionului, singurul care a supraviețuit impactului inițial a fost pilotul. Părți diferite au fost de asemenea împrăștiate prin junglă, inclusiv un set complet de
Zborul Oceanic 815 () [Corola-website/Science/304156_a_305485]
-
în funcție de necesitățile utilizatorului (de exemplu, în atmosferă se pune pe MFD instrumentul "Surface", în orbită instrumentul "Orbit" etc). Acest mod de afișare are avantajul de a oferi un câmp vizual larg, neobstrucționat. Pentru unele nave s-au realizat cockpit-uri (carlingi) 3D sau panouri instrumentale în 2D. Acestea din urmă permit utilizatorului să selecteze cu mouse-ul diferitele comenzi. Cockpit-ul virtual permite mișcarea capului și vizualizarea bordului, oferind imagini unice. Pachetul standard al Orbiter nu conține sunet. Totuși, acesta poate fi
Orbiter () [Corola-website/Science/305644_a_306973]
-
Aerodromul Băneasa, unde mii de spectatori, printre care și soția sa, au urmărit acrobațiile lui aeriene. Cu acea ocazie a aflat că soțul său zboară din nou, cu toate că, înainte de miting îi promisese că nu se va mai urca niciodată în carlinga unui avion. Raidurile aeriene de lungă durată au fost începute în 1933, la șase ani după tragicul accident din Visoka Hole. Primul, un raid de 8000 km prin Europa, în fiecare zi parcurgând mai bine de 1000 km. (în ziua
Gheorghe Bănciulescu () [Corola-website/Science/305678_a_307007]
-
al „Corpo Aereo Italiano” au participat la două raiduri deasupra Marii Britanii pe 11 și 23 noiembrie 1940. Avioanele Luftwaffe au avut dificultăți să zboare în formație cu aparatele biplane italiene, care dezvoltau o viteză mai mică. În ciuda vitezei reduse, a carlingii deschise, a lipsei aparaturii radio, a dotării cu doar două mitraliere, „Șoimii” au reușit cu ușurință să ocupe poziții favorabile în luptele cu avioanele britanice Hurricane și Spitfire. După cum avea să mărturisească un pilot britanic, italienii puteau să execute cu
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
altitudinea de 8.000 m în nouă minute și 57 de secunde. Alte variante erau avionul de vânătoare de noapte A6M5d-S (modificat pentru misiuni de combat nocturne, înarmat cu un tun de 20 mm Tip 99 înclinat cu spatele spre carlinga pilotului) și A6M5-K "Zero-Reisen" (model l22), un avion de antrenament cu două locuri, de asemenea fabricat de Mitsubishi. Acesta era similar lui A6M5c dar folosea tehnica rezervoarelor de combustibil auto-sigilante precum și motorul Nakajima Sakae 31a care utiliza un amestec de
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
descărcarea mărfii și pentru reparații simple fără a necesita un doc uscat. Coca ei, podelele interioare și picioarele susținătoare erau construite din stejar alb, chila și etamboul din ulm, iar catargele din pin și brad. Planurile navei prezintă și o carlingă dublă care stabilizează chila, podelele și osatura. Nu se cunoaște cu precizie înălțimea catargelor, întrucât diagramele lui "Endeavour" care au mai rămas descriu doar coca vasului, nu și planul catargelor. Deși în ce privește arborele mare și trinchetul se știe că aveau
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
sfârșitul deceniului erau complet depășite. România a acceptat oferta Germaniei și a cerut 30 de avioane (modelul B-1 și B-2). Un grup de piloți români a fost trimis în Germania la uzinele Heinkel, pentru instrucție. Avioanele, cu piloții români în carlingi, au fost trimise din Germania în România, cu escală la Belgrad, între lunile iulie și octombrie 1939. În timpul antrenamentelor din Germania, un avion s-a prăbușit, însă Germania a trimis alt avion la schimb în primăvara anului 1940. Un alt
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
cunoscut dintre proiectele farfuriilor zburătoare germane, din care 15 prototipuri au fost construite, și a purtat numele după inginerii Rudolf Schriever și Otto Habermohl, cooptați în constuirea navelor. Conform lui Joseph Andreas Epp, inginer șef al proiectului, aparatul avea o carlingă centrală înconjurată de vane ajustabile rotative, ce făceau obiectul să decoleze, și motoare orizontale pentru propulsia navei. Construcția a început între 1941 și 1943, se pare la aeroportul Praga-Gbell, de lângă Praga. A fost inițial un proiect Luftwaffe, care a beneficiat
Programul spațial nazist () [Corola-website/Science/321494_a_322823]
-
unul "trăgând", celălalt "împingând". Echipajul era de trei persoane : pilot, copilot/navigator și stewart. În 1927, inginerul Romulus Bratu a prezentat Serviciului Tehnic Aeronautic al Ministerului Aviației din Franța un proiect original de trimotor monoplan cu aripa cantilever plasată deasupra carlingăi și tren de aterisaj fix. Acest aeroplan se distingea prin dispunerea originală a celor trei motoare în aceiași axă, asfel că în eventualitatea unei pene de motor, nu apărea vre-o disimetrie de tracțiune. Carlinga era integral din lemn. Aripa
Avionul Bratu-220 () [Corola-website/Science/328942_a_330271]
-
cu aripa cantilever plasată deasupra carlingăi și tren de aterisaj fix. Acest aeroplan se distingea prin dispunerea originală a celor trei motoare în aceiași axă, asfel că în eventualitatea unei pene de motor, nu apărea vre-o disimetrie de tracțiune. Carlinga era integral din lemn. Aripa trapezonidală, tot din lemn, era rigidificată prin sistemul de încrucișare al nervurilor. În 1928, o machetă la scara 1/25 este testată cu rezultate excelente la Laboratorul aerodinamic din Saint-Cyr, justificând construirea aeronavei în două
Avionul Bratu-220 () [Corola-website/Science/328942_a_330271]