837 matches
-
când eu i-am zis că o să-ți spun, a zis, mă doare undeva de mă-ta! Ei, spune-i bunicii că și pe mine mă doare în același loc. Ați auzit? Rolă de calcul, întrebă când află ce dorește Carmina, de unde naiba? Uite eu o folosesc și pe față și pe spate, știi că la magazie nu se găsește nici dram. Nici măcar de sămânță. Pare a fi foarte amărâtă de conflictul cu soacră-sa. Acum, de îndată ce pleacă de la birou se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul, zăbovea mult, îl înapoia doamnei Olimpia cu mii de plecăciuni și mulțumiri, sclipea vasul metalic, era mult mai curat decât fusese. Rolă de calcul? O întrebă pe Carmina, ridicându-se de pe scaun și executând cu degetul mici cerculețe pe documentul de pe birou. Regret foarte mult n-o am decât pe asta, e deja folosită pe-o parte, îmi pare tare rău că nu pot să vă servesc, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de mica interdicție, pluteau în cele opt ore de serviciu în mirosuri de parfumuri scumpe, în fum de țigară bună, fâșâit de ciorapi, scuturări ale coamei învolburate, se considerau mulțumiți că respirau aerul din jurul Emiliei. Mai era până la sfârșitul programului. Carmina plecă să se spele pe mâini și află de la Maria, care freca tronul unui WC, că băiatul ei cel mai mare se pregătea să plece în cantonament. Și cu treapta, cu treapta a doua ce face? În vara asta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
buzunarele pline de ghemotoace de hârtie și cârpe, și cu o cămașă de a lui Alexe, în carouri, ruptă și plină de var. Își ținea mâinile depărtate de trup. Răsufla greu dar părea încântată de postura în care o surprinsese Carmina. Un lucru foarte neplăcut dar absolut necesar din când în când, decretă ea. Observă ceva ieșit de sub învelitoarea de sac, înnădită cu ace, părea a fi un plic albastru, unul dintre plicurile lor, scos cine știe cum din sertare, poate chiar plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de cadrul obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea și el acum un om oarecare, vulnerabil, în voia valurilor. Cine ar fi fost Alexe fără plicurile lui albastre? se întrebă Carmina. Un cârtitor de duzină, un înrăit sadea, un suflu distrugător și veninos care trece vijelios și nu lasă în jur cadavre, ci doar nesiguranță și silă. Puterea lui stătea în plicurile albastre. Carmina se gândi să plece, simțea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Alexe fără plicurile lui albastre? se întrebă Carmina. Un cârtitor de duzină, un înrăit sadea, un suflu distrugător și veninos care trece vijelios și nu lasă în jur cadavre, ci doar nesiguranță și silă. Puterea lui stătea în plicurile albastre. Carmina se gândi să plece, simțea din nou că i se șubrezește încrederea... se temea de stările de amorțire, când se alarma de inutilitatea și delăsarea sa, când cădea într-o trasă de apatie imediat după o exaltare de câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oferi în schimb? Ce? Să fie ea sănătoasă, intervenea împăciuitoare mama, că sănătatea îi mai bună ca toate. Dar tatălui nu i se părea suficient. E tânără, spunea și asta înseamnă că are sănătate, minte, putere de muncă. Stai jos, Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada deformată din mijlocul odăii, acoperită parțial, două taburete cu picioare rotunde subțiri. Își scoase din buzunarul pantalonului o țigară și o aprinse cu tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu-i cazul să te formalizezi, îi preciză Nina, noi nu ne jenăm să te primim în aceste condiții. Spune-mi vrei o cafea? Uimită de-o asemenea propunere, Carmina clipi neștiind ce să răspundă. În casa soților Alexe nu se făceau decât rareori tratații. Merita să accepte propunerea măcar pentru neobișnuitul situației. De undeva, parcă foarte de aproape, se auzea cineva plângând potolit, cu suspine egale, un gângurit întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obiect. Parcă. Are într-adevăr o căutătură extrem de sugestivă și de cunoscută, mi se pare chiar că... dar poate mă înșel. Acum era clar că plânsul care se auzea continuu venea din camera alăturată și descoperirea aceasta o alertă pe Carmina. Soții Alexe, roată în jurul zugravului, îl copleșeau care mai de care cu amabilități, îi atribuiau calități, însușiri nemaipomenite. Nu, categoric, nu, el nu era un biet țigan zugrav care-și câștiga cinstit banii, nu, era un artist, un maestru neîntrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inventivitate delirantă, amețitoare! Vocea precisă, gravă a lui Alexe. Glăsciorul Ninei plin de modulații încântătoare Și bineînțeles că un așa mare artist nu se preta la meschinării de ordin pecuniar: artă de dragul artei, nu e așa? Uimită, cu respirația întreruptă, Carmina își dădu seama că asistă la o mituire spirituală a unui amărât de zugrav, care ridicat pe culmi mult prea amețitoare pentru puterile lui, se mulțumi să bolborosească, când se puse clar problema banilor, prețul lucrării lui de artă: cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nik cum procedează? Ca un specialist. Parcă ar fi un doctor care consultă un bolnav. Suntem pe mâini bune. Alexe, epuizat după mitraliajul de complimente, își aprinse o nouă țigară și sorbea preocupat din cafea. Dar cineva, dincolo, plânge, interveni Carmina, iritată de toată mascarada din casa familiei Alexe. A, dădu plictisit din mână Alexe, este Evelina, pare-se că ai cunoscut-o. Mama ei ne-a rugat să-i dăm niște meditații de suflet. Se pare că-i mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
repetă ea. Ești o fetiță drăgălașă. Îi mai zise Alexe și-i bătu obrazul cu două degete maronii. Ia să vedem dacă știi să zâmbești. Evelina avu o tresărire a umerilor, un fel de răzvrătire. Pe urmă o privi pe Carmina, pe Nina și zâmbi cu adevărat relaxată. Așa e bine, aprecie expert Alexe. E foarte, foarte bine, mă. Poți pleca, adăugă mai apoi rece, clipind din ochii lui clar albaștri. La revedere, pe vineri, rosti fata și vocea îi suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aprecie expert Alexe. E foarte, foarte bine, mă. Poți pleca, adăugă mai apoi rece, clipind din ochii lui clar albaștri. La revedere, pe vineri, rosti fata și vocea îi suna senină. Se întoarse pe călcâie și-i părăsi. Plecă și Carmina după câteva minute. Despărțirea de soții Alexe fu de ambele părți glacială. Poate citiseră pe figura ei vreun dram din marea dezamăgire ce-o încerca? Cine știe? Poate nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oglinzii de la comodă. Era în cămașă de noapte, lungă până la podele, din finet, încheiată la gât cu șnur, n-avea mai mult de 11, 12 ani. Se aplecase într-o parte și se chinuia să-și descurce părul. În pat Carmina citea o carte. Stai să vezi, șopti Elena, cum o să vină tata la mama, să n-adormi, auzi tu? Să știi că am să-ți dau numai coate. În noaptea asta, gata vedem și noi, ui, să nu uit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În noaptea asta, gata vedem și noi, ui, să nu uit să ridic transperantul. Ești nebună. Nebună, ne-nebună, trebuie s-o știm și pe asta, ca să nu murim proaste. Ssst, vine mama. Aruncă pieptenul pe comodă și sărind peste Carmina intră sub plapumă. Închise repede pleoapele și, întoarsă pe-o parte se făcea că doarme. Tu nu te culci, întrebă mama pe Carmina, mai citești? Ba mă culc, zise, după ce primi pe sub plapumă un călcâi de-al Elenei. Așeză semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pe asta, ca să nu murim proaste. Ssst, vine mama. Aruncă pieptenul pe comodă și sărind peste Carmina intră sub plapumă. Închise repede pleoapele și, întoarsă pe-o parte se făcea că doarme. Tu nu te culci, întrebă mama pe Carmina, mai citești? Ba mă culc, zise, după ce primi pe sub plapumă un călcâi de-al Elenei. Așeză semnul de carte între pagini și abandonă cartea pe noptieră. Tatăl făcea semne presând cu unghia deasupra aliniatului de unde urma să continue lectura. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noptieră. Tatăl făcea semne presând cu unghia deasupra aliniatului de unde urma să continue lectura. Mama stinse lumina și veni lângă ele. Era caldă, avea carnea pufoasă, mirosea a leșie. Era multă liniște. Elena o prinse de mână și o strânse. Carmina răspunse strânsorii. Era ca și cum și-ar fi vorbit. Nu dormi? Nu dorm. Își controlă respirația. Elena credea că în somn omul respiră mai greoi de aceea sufla des și șuiera pe nări. Părea foarte expertă. N-au așteptat mult. Bâjbâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de plapumă, se ridică încet, oftând... Cele două fete avuseseră o discuție despre oftatul mamei. Se duce fără nici o plăcere, îi spuse Carmina. Și atunci de ce se duce? întrebase cu logica ei de fier Elena. Le băteau la amândouă inimile nebunește. Acum dacă mama plecase puteau deschide și ochii. Era o noapte luminoasă se distingea destul de bine conturul obiectelor de prin cameră. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puteau deschide și ochii. Era o noapte luminoasă se distingea destul de bine conturul obiectelor de prin cameră. Hai după ea, o îndemnase Elena. Pe gemulețul de la ușă o să vedem tocmai bine, ca la televizor. Eu nu merg, îi răspunse hotărâtă Carmina. Ești o bleagă, îi răspunse Elena. Tocmai acum când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
destul de bine conturul obiectelor de prin cameră. Hai după ea, o îndemnase Elena. Pe gemulețul de la ușă o să vedem tocmai bine, ca la televizor. Eu nu merg, îi răspunse hotărâtă Carmina. Ești o bleagă, îi răspunse Elena. Tocmai acum când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Elena. Tocmai acum când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de obstacole neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o furnicau. Auzi din nou pașii și ușa închisă cu precauție. Elena se întorsese repede, se urcase în pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în tavan apoi se răsucise cu fața la perete și adormise. Carmina n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o furnicau. Auzi din nou pașii și ușa închisă cu precauție. Elena se întorsese repede, se urcase în pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în tavan apoi se răsucise cu fața la perete și adormise. Carmina n-avea să afle niciodată dacă reușise sau nu să vadă ceva prin ochiul de geam, nici n-o iscodise, se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în ea o taină o povară peste măsura puterilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu să vadă ceva prin ochiul de geam, nici n-o iscodise, se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în ea o taină o povară peste măsura puterilor ei, uneori, la masă sau în alte împrejurări, Carmina se uita în ochii Elenei, cu încordare, pătrundea în căpruiul irișilor invadați pe alocuri de verde, avea impresia că ar fi putut găsi acolo ceva, ceva asemănător cu o carte în care să poată citi secretul Elenei. Dar rămânea dezarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era decât o joacă, ce credeai? O joacă și atâta tot! Curând după aceea Elena se împrieteni cu fata unor vecini și după felul cum căutau cu orice preț colțișoarele tainice, după cum fugeau amândouă și se ascundeau de ochii oamenilor, Carmina bănui că se sărutau ca în filme, că descoperise portița către starea de excitație și că se bucurau s-o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]