783 matches
-
îndeajuns jaful de la mănăstire, a doua zi, alți doi ofițeri, Tiberiu Șerban și Carol Barbu, au scotocit și locuința ei de pe strada Kalinin nr. 170 din Arad. „După ce au luat tot ce considerau că e subversiv, mi-au luat patru carnețele cu note personale, 18 scrisori și cartea interzisă la acea vreme, «Religie și spirit», de Lucian Blaga”, spune maica Patricia. Nemulțumiți probabil de puținătatea averii ei și înfuriați pesemne de faptul că o maică stareță nu e mai avută, ciracii
Agenda2005-10-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283444_a_284773]
-
afla găselnița va fi laureat al Premiului Nobel pentru Pace! La punctul ăsta Lili se opri, termină de băut Schweppes-ul și zâmbi strâmtorată, recunoscând sincer că memoria-i cam joacă feste, motiv pentru care ar cere permisiunea să-și scoată Carnețelul cu Bancuri fără de care nu pornește niciodată la drum. Ușor obosite și ele, prietenele nu insistară să mai asculte de-ale lui Gigel. Nici eu nu mai rezistam pe metereze, simțind șoricei activi în stomac și-ndreptandu-mi tot interesul
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
mâncare. Călătorii cuminți chiar așa au făcut, au pus păturile pe ei și au început să sforăie. Oameni buni, cum puteți voi dormi când la ferestrele avionului se desfășurau asemenea frumuseți? Era totuși un om care nu dormea. Avea un carnețel în mână și-și nota toate impresiile în acel carnețel. Eu și el fiind singurii călători care nu dormeam, l-am întrebat cine este. Mi-a răspuns că este domnul Ciontea de la Cluj. Om deosebit, se vedea asta din priviri
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
pe ei și au început să sforăie. Oameni buni, cum puteți voi dormi când la ferestrele avionului se desfășurau asemenea frumuseți? Era totuși un om care nu dormea. Avea un carnețel în mână și-și nota toate impresiile în acel carnețel. Eu și el fiind singurii călători care nu dormeam, l-am întrebat cine este. Mi-a răspuns că este domnul Ciontea de la Cluj. Om deosebit, se vedea asta din priviri și după sentimente. Ce admirație trebuie să simți pentru avionul
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
ofer fiicei, din partea ta. Te rog! O cunoști? - Eu..., eu nu, nu o cunosc... Am văzut-o odată, când v-a adus... - Aha! Îmi amintesc, copile... Rămâne cum am zis eu. Da? Poftiți, domnule ospătar! se adresă acestuia înmânându-i carnețelul cu nota de plată și suma necesară. - Mulțumesc, să trăiți! răspunse acesta vesel. Mai veniți pe la noi, vă rog! - Da, da! Cu plăcere, oricând, răspunse Furtună bine dispus. Și, tot bine dispuși, cu zâmbetul pe buze, au ieșit cu toții pe
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
șnur roșu și alb. - Pentru tine, șopti în părul fetiței, ca și când i-ar fi încredințat cel mai mare secret. Apoi o văzu pe Alexia apropiindu-se, cu zulufii ei zburându-i ca un norișor în jurul feței. Ținea strâns în brațe carnețelul albastru pe care îl încuia mereu cu cheița, ca să nu-și ia zborul de pe paginile lui gândurile așternute cu litere mari de tipar și cam strâmbe. Dar avea doar șase ani, uitase că nici ea nu învățase încă să scrie
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
eu mi-am dat cu parfumul acesta amețitor, pentru că după ce ies de la serviciu merg la un spectacol. — Aș dori să dăruiesc acest parfum magic unei prietene dragi. Puteți să îmi spuneți ce marcă e? Lica desprinse o mică foiță din carnețelul de lângă ea și scrise denumirea parfumului. — Mi-am imaginat eu că este franțuzesc. Mulțumesc duduie Lica. Audiție plăcută la concert. Plictisiți de liniștea din hol, s-au retras în camerele lor. — Dimineață te duc acasă, am verificat, sunt șaptezeci de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383979_a_385308]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA Pe un scăunel în Rai, Șade Moșul Niculai, Șade, șade dus pe gânduri Și citește niște rânduri Scrise de un băiețel Pe-o foaie de carnețel: „Dragă Moșule, te-aștept Nici nu știi, dar simt în piept Niște-nțepături, de zici Că s-au aciuat furnici. Rău de-am fost sau cumincior, Să îți spun nu mi-e ușor! Ce e foarte-adevărat Este că m-am
SCRISOAREA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383106_a_384435]
-
neliniștea de care mă feream. Acea neliniște chinuitoare, când știi că nu poți să mai faci nimic...Doar cincizeci și trei de zile fericite, cu vreo treizeci sau patruzeci de băi în scalda extazului...Le numărasem și le notasem acasă, într-un carnețel ascuns...Cu semne numai de suflețelul meu știute...După vreo trei zile de chin sufocant, la sfârșitul programului n-am mai răbdat. I-am bătut în ușă și am intrat, fără să fiu invitată. „Tovarășul”, cu nasul în hârtii, m-
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
sau de partid. Dar aici se cam înghesuiau cei care nu erau buni de nimic, cărora nu le plăcea munca, cozi de topor de tot felul, cei care se complăceau să participe la ședințe zilnice, cu creionul în mână și carnețelul roșu în care-și notau indicațiile prețioase de partid. Sau, unii care-și făceau vocație din a persecuta, de a urmări pe unii bieți oameni, care mai răbufneau din cauza necazurilor de multe feluri. Dar maistrului Mihai LEONTE nu-i plăcea
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
în gât când aruncând în treacăt o privire prin ușa deschisă a unei biserici de pe o străduță ca oricare alta dând din via Cavour, zărești deodată pe Moise al lui Michelangelo, iar alături de statuie pe Fellini desenând ceva într-un carnețel? Și-apoi Collosseum-ul, Via Appia, Capela Sixtină, „Stadio Olimpico”, Roma-Napoli I-I, Cinecittâ, Claudia Cardinale, etc, etc. Cum se vor descurca bunii noștri călugări moldoveni, chit că se află în secolul al XVII-lea, printre atâtea capodopere și crime? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e tot. Mi s-a promis un apartament mai spațios pentru mine și pentru copii și o slujbă provizorie. Bibliotecară pe timp de un an la o școală. După aceea rămîne să mă descurc cum pot. Am găsit ieri un carnețel de-al lui cu niște Însemnări ciudate. Nu Înțeleg nimic, dar simt că există acolo un sens care ar putea explica unele lucruri. Ți le reproduc aici: „În R., cînd vrei să faci saltul, plasa socială te prinde În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acoperișurile de peste drum și vede altceva, gândeam eu. Noaptea se ridica, își desfășura pătura în carouri de pe el și umbla prin cameră până în zori. Căuta. Lua câte un obiect de pe raftul de sub scară sau din vreun sertar, o cutiuță, un carnețel, orice și îl privea cu degetele. Apoi se așeza undeva și adormea. Așteptam întotdeauna sfârșitul căutărilor sale. Abia după aceea mă culcam și eu. Să nu-ți faci griji, că n-am trăit în mizerie. Poate că sora considera locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aș tatua-o cu fierul înroșit pe fiecare nou-născut. Îngerul uită ușor cine e. Mai ales dacă se ia după etalonul uman. Bărbații îl consideră din cap până-n picioare femeie, iar femeile, bărbat. Să rămânem la cazul de pe urmă. În carnețel mai apare și expresia M-AM FUTUT. Inițial scrisese „Azi m-am futut, în fine“, dar a șters ce era de prisos. O înșală pe Gizike și i-o spune pe șleau, dar Gizike îi râde în nas: „Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
urmând ca mâine să vă transmită hotărârea generală căreia fiecare dintre dumneavoastră urmează să i se supună fără crâcnire, dacă dorește să păstreze nepătat prestigiul liceului nostru. Spunând acestea, elevul de la catedră își ridică spre ochii, probabil foarte miopi, un carnețel deschis. Fixând vârful creionului pe hârtie și clipind, în așteptarea răspunsului nostru, acesta adăugă: - Deci, cum îl cheamă? Iar clasa, într-un singur glas, urlă atât de tare, încât zăngăniră geamurile: - Bur-ke-viț. Cineva din spate adăugă cu simpatie: - Ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îl cunoștea, dar se așeză fără să scoată nici un cuvânt la o masă mai retrasă. O bere rece! spuse el după ce se prăbușise pe scaun. Aveți vreo preferință? îl întrebă chelnerul care deja își scosese din buzunarul de la pantaloni un carnețel soios. Ce preferință să am? La halbă, la sticlă? Cum preferați? Tu ce-mi recomanzi? Avem o bere neagră excelentă. Nu-mi place berea neagră! spuse Cristi. Atunci una blondă cu guler generos? În regulă, ridică Toma din umeri, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
albă bine apretată, la fel de cambrată pe talie, stătea ușor aplecat peste scaunul său. Peste antebrațul îndoit din cot, avea un prosop din damasc de un alb impecabil. Dacă mai exista vreo îndoială cu privire la îndeletnicirea lui, atunci aceasta era spulberată de carnețelul și creionul pe care le ținea în mână, gata să ia comanda. Am dat deja comanda, îl lămuri Toma, dar dacă tot ai venit, adu-mi te rog o scrumieră. Desigur, spuse noul chelner, îndreptându-se și el spre perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oare cât avea să dureze liniștea proaspăt făcută. Se gândea că oricum nu mai avea de gând să rămână mult. Își va termina berea și va pleca și el spre casă. Maricel rămăsese lângă ei și nota ceva pe un carnețel, probabil comanda pentru tot grupul, după care dispăru din nou dincolo de perdeaua de mărgele. Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pistele. Ei, lăsați! Nu-i numai cazul lui Costi. Asta se petrecu recent, dar sunt dispariții semnalate cu duiumul. N-avem nimic de scris la noi. Am eu, spuse Vasilică mândru nevoie mare, în timp ce scotea din buzunarul de la piept un carnețel obosit și un creion cu pastă, astea două nu-i voie să lipsească niciodată din dotarea unui polițist adevărat. Ei, iată că eu nu am, răspunse Toma zâmbind. Se pare că vrei să înveți de la un polițist care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pune. Nu sunteți în uniformă. Ai dreptate, măi Vasilică. Un polițist fără uniformă, nu-i polițist. Orice aș spune tot nu-i bine, declară Pohoață, mâhnit. Îmi răstălmăciți vorbele. Eu spusei că nefiind în uniformă, nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el semn în aer, ca și cum ar fi scris ceva. Nu, instrumentul îl am la mine, spuse Cristi râzând. Vedeți, ce spusei eu mai adineauri? Mă luați peste picior. Nu, măi băiete! Glumeam și eu. Adică nu vorbeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu mult suflet și se vedea că era îndrăgostită de munca ei de la școală. La desert, ce ați dori să vă aducem? auzi Cristi lângă el. Șeful de sală se apropiase discret și stătea ușor aplecat spre ei, cu un carnețel și un pix în mână. V-aș recomanda o înghețată ușoară din spumă de fructe de pădure. Este o minune care s-ar potrivi excelent cu vinul ăsta alb de Tohan. Foarte bine, spuse Cristi după ce o consultă din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acești trei ani, Bineînțeles, dacă nu s-au mutat în acești trei ani. Comisarul își plimbă privirea prin micul living, întârzie asupra televizorului, ca și cum ar fi sperat să-i vină o inspirație de la el, apoi spuse, Agent, dă-i domnului carnețelul dumitale și împrumută-i pixul ca să scrie numele și adresele celor despre care ne-a vorbit, cu atâta amabilitate, adineauri, mai puțin ale puștiului cu strabism, care, oricum, n-ar folosi la nimic. Mâinile bărbatului tremurau când primi pixul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
citeau cu greu, Pot să folosesc altă foaie, întrebă el, Câte vreți, răspunse agentul. Caligrafia începu să iasă mai fermă, nu avea să-i mai fie rușine de felul în care scria. În timp ce agentul își lua înapoi pixul și înmâna carnețelul comisarului, bărbatul se întreba cu ce gest, cu ce cuvânt ar putea să-și atragă, fie și în ultima clipă, simpatia polițiștilor, bunăvoința lor, complicitatea lor. Deodată își aminti, Am o fotografie, exclamă el, da, cred că o mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Excelentă cafea, doamnă dragă, poate că voi reconsidera hotărârea de a nu o bea și pe a doua. Medicul și soția sa terminaseră deja. Nici unul dintre ei nu se atinsese de fursecuri. Comisarul scoase dintr-un buzunar exterior al sacoului carnețelul de notițe, pregăti pixul și-și lăsă glasul să curgă pe un ton neutru, inexpresiv, ca și cum nu l-ar fi interesat cu adevărat răspunsul, Ce explicație mi-ați putea da, doamnă dragă, pentru faptul că nu ați orbit acum patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aranjată pe cap. Dimineața își prefira încet lumina și orele. Toți cei prezenți erau așezați ca niște figurine de plumb pe o scenă în miniatură. Berfuche avea nasul roșu și ochii înlăcrimați. Grosspeil pălea, luând culoarea apei. Ciupitu stătea cu carnețelul în mână, își luase notițe, și își mai scărpina uneori obrazul bolnav pe care frigul îl umpluse de semne albe. Jandarmul cu ouăle părea de ceară. Primarul se întorsese la primărie, tare mulțumit că va sta la cald. Își îndeplinise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]