469 matches
-
telefon de la tine de la serviciu. Thaw vorbea inexpresiv. — Bine, bine, zise domnul Thaw. Cinară în tăcere. Domnul Thaw se întoarse acasă a doua zi puțin mai devreme decît de obicei și cam fără suflu. Se așeză în fața lui Thaw, pe carpeta din fața șemineului și zise: — Mi-a telefonat azi-dimineață... Peel, secretarul, adică. M-a întrebat dacă pot să trec să-l văd. Am discutat chestia cu Joe McVean, iar Joe a zis: „Duncan, ia-ți liber după-amiază. O să mă descurc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
SOARE ESTE ADEVĂRATA SARCINĂ, LUCRUL CEL MAI DIFICIL. Vergiliu OMENIREA NU-ȘI PUNE NICIODATĂ O PROBLEMĂ PE CARE N-O POATE REZOLVA PÎNA LA URMĂ. Marx Thaw aprinse focul, strînse covorul, mătură podeaua, duse cutii cu resturi la gunoi, scutură carpete pe fereastră și spălă geamurile. Marjory curăță mașina de gătit ruginită, apoi spălă tigăi și ustensile și pe jos. Cînd au terminat, se făcuse ora șase. încăperea arăta extraordinar de curată și de ordonată. — Spală-te, și apoi o să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gata. Mîncară cu o foame de lup și spălară vasele, apoi Marjory se așeză pe canapea, lîngă foc. Thaw se ducea din cînd în cînd în celălalt capăt al încăperii și revenea cu mape. Le deschise și întinse desenele pe carpetă, la picioarele ei: picturi, desene și schițe, reproduceri și fotografii tăiate din ziare și reviste. — Dumnezeule, Duncan. Ce lucrări bune și multe ai. Mă faci să mă simt leneșă. El dădu la o parte desenele și se întoarse lîngă șemineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un tip de la universitate... mă ia uneori la dans, dar nu vreau să-ți spun asta ca să-ți par încrezută... Cred că mă place mai mult decît îl plac eu. — N-are a face, zise Thaw abstras. Se așeză pe carpeta din fața șemineului, la picioarele ei, și-și sprijini capul de genunchii ei. — Eu... ăă, eu... murmură el. Toată forța lui intelectuală se risipi. Formula cuvinte cu buzele, însă doar unul sau două căpătară glas: „mama“, spuse el la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
patru ani pînă cînd ai apărut tu. Thaw ajunse acasă cu trei ore înainte de întoarcerea tatălui său de la lucru. Lemnele erau pregătite pentru foc. îl aprinse, apoi luă un teanc de partituri de pe scăunelul de la pian și le împrăștie pe carpeta din fața șemineului: adaptări de duzină după Rossini și Verdi, cîntece de Burns și traduceri sentimentale din galeză: Ca’ the Yowes și By the Light of the Peat-Fire-Flame. Numele de fată al mamei, cu care nu era obișnuit, era scris cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
platforma de jos părea a fi un cîine. Cînd se uita sau îl mîngîia era, evident, un scaun, dar cînd închidea ochii să se apere de lumina puternică, părea un cîine uriaș. Cu greu ajunse acasă. înăuntru, se ghemui pe carpeta din fața șemineului și-și lipi pumnii de fruntea care-l durea. După o vreme, simți cum carpeta se ridică, merge în dormitor și-l răstoarnă în pat. își scoase hainele, pantofii și-și trase păturile peste el. Uitaru părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scaun, dar cînd închidea ochii să se apere de lumina puternică, părea un cîine uriaș. Cu greu ajunse acasă. înăuntru, se ghemui pe carpeta din fața șemineului și-și lipi pumnii de fruntea care-l durea. După o vreme, simți cum carpeta se ridică, merge în dormitor și-l răstoarnă în pat. își scoase hainele, pantofii și-și trase păturile peste el. Uitaru părea să se prăbușească peste el din tavan ca o tonă de cărămizi. Se trezi în aer, deasupra propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o sprînceană. — în Unthank. Poate că e rău acolo, dar cel puțin răul se vede, nu e poleit cu minciuni ca aici. Ești un caz periculos. Dar te voi ajuta. Deschide spațiul de refugiu, domnișoară Thing. în fața biroului era o carpetă cenușie din lînă. Domnișoara Thing îngenunche și o trase la o parte, dezvelind o placă rotundă din oțel afundată în linoleum. Vîrî degetul mare și arătătorul în două deschizături mici din mijloc și o ridică ușor, deși avea un diametru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uneori înainte s-adoarmă și îl revedea alergând în parcul Shatran, printre artezienele cu cordoane de apă luminate de becuri multicolore. Îl revedea lingând o înghețată lângă arcul Bagh-e Melli ori mâzgălind pe peretele pe care, în souk, bunicu-său așeza carpetele. Se gândea dacă Armin o să-l ierte că a fugit. Promitea că va face bani, atât de mulți bani cât să-și cumpere vina de-a fi lipsit. Ca să-și țină lacrimile, lua poza băiatului și-o punea lângă pernă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
soldați. Tată-său, ajuns bazari, îi spusese că raiul e un covor: sufletele saltă cu el, ușoare ca scrumul ori ca scamele moi de lână. Simțea iz de mătase în nări și iuțeală de cânepă. Când se întorcea în Tabriz, carpetele vorbeau singure, despre lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un părinte. Pe urmă avuseseră o casă a lor, pe strada Vahidi, îndestulată și cu terasele însorite. Era cumpărată din firele, din mătasea și lâna covoarelor ce-ți vorbeau în caravanseraiul pe care bunicu-său îl schimbase într-un regat al carpetelor și chilimurilor de preț. În doar patru ani era cunoscut de toți angrosiștii miliardari care veneau dinspre Moscova, interesați să cumpere marfă de calitate, fără culori chimice și poliester. În al cincilea an, tată-său și bunicu-său deveniseră proprietari ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
respectiv. Să vedem ce iese și de aici. Dacă intervine ceva, sună-mă la familia Miga. CAPITOLUL XIII MAIORUL CRISTESCU ABANDONEAZĂ Pe peretele ciuruit de gloanțe familia Miga agățase provizoriu o bucată de brocart, iar pe parchet apăruse încă o carpetă. Oglinda plesnită, acoperită parcă de păianjeni, singura mărturie evidentă a incidentelor ce avuseseră loc cu o zi înainte, rămăsese deasupra servantei. ― N-ani putut s-o dăm jos, explică Florence, e prea grea. Șerbănică interveni repede: ― Oglindă venețiană, domnule! O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
emoționante ale Valericăi Scurtu ― o femeie urâtă ― de a-și încropi un trusou în speranța disperată că se va găsi un individ pe care să-l ademenească o expoziție de bulendre. Și mai cumpăra un vas, o scrumieră sau o carpetă, mai depozita câțiva metri de lenjerie în șifonier, le căuta un loc în interiorul supraîncărcat, le admira și apoi ochea altceva, chibzuia alte economii, cu gândul la el, un anonim fără chip. Se uită la bătrână. Rămăsese în prag măruntă, neputincioasă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu grație în fața gazdei sale, un bărbat, ca și el, de treizeci de ani, cu o barbă scurtă, îngrijită, de musulman. Casa arăta ca toate celelalte de aici: o cutie rudimentară făcută din cărămizi de zgură, cu podelele acoperite cu carpete subțiri, jerpelite, cu un televizor, un aragaz și niște saltele pe care trebuia să doarmă o familie întreagă. Nu era orașul cu corturi la care se așteaptă în general vizitatorii internaționali când aud cuvintele „tabără de refugiați“. Era mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îi repugna gândul de a se certa cu el. Simțea că îi amorțesc picioarele când se gândea că una dintre labele acelea de urs ar putea să i se înfigă în păr și să-l târască poate, ca pe o carpetă, peste dușumeaua neregulată a biroului. Patru dintre muncitorii din fabrică îmbrățișaseră strâns cele două șunci de Smithfield care erau coapsele lui Ignatius și, cu mare efort, îl ridicau pe una dintre mesele de croitorie. De pe umerii cărăușilor săi, Ignatius lătra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca un băiat certat de maică-sa și s-a Întors iarăși la burma sa Încercând să-și găsească o consolare În ea. S-a aștenut tăcerea. Toți și toate - cei trei bărbați, cele trei generații de femei, miriadele de carpete ce Împodobeau podeaua, argintăria veche din dulap, samovarul de pe șifonier, caseta din video (Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și icoana cu Rugăciunea Sfintei Ana și posterul cu Muntele Ararat acoperit cu o zăpadă de un alb imaculat - au amuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva pentru că dacă m-am îndrăgostit de ea înseamnă că deja îmi aparține, adică e personajul meu acum... Ne-am întîlnit în miezul iernii, într-un peisaj hibernal, alb complet, de la ramurile copacilor pînă la asfaltul pufos de-acum al carpetelor ce se numesc trotuare. Un peisaj de-a dreptul de poveste, mirific, uluitor de mirific... Nici prea ger, nici prea fleoșcăială, încît zăpada se înființase pe fiecare fir de sîrmă, fiecare creangă, oricît de subțire și pretutideni unde exista ceva
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
menajerei. Poate ar fi mai bine dacă m-ai pofti înăuntru. Menajera aprobă fără ezitare, înclinându-se ușor în timp ce închidea ușa. Porfiri păși pe parchetul lustruit din holul cald, mobilat comfortabil și fără excese. Pereții și podeaua erau plini de carpete caucaziene, iar în aer se simțea un miros de mirodenii care îi gâdila plăcut nările. ă Cred că ar fi mai bine să vorbiți cu Anna Alexandrovna. ă Stăpâna dumitale? Văduva Ivolgina? ă Da. ă Desigur. Dar aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mi plăcea să mă-mbrac frumos, cum v-am spus, căutam s-o ajut pe bunica mea, să mobilez casa. Aveam un apartament cu două camere. Ce era nevoie: scaun, scaun - luam un set de scaune, sau masă, sau o carpetă, lenjerie... ce prindeam. Aveam mereu bani la mine și, când mergeam în oraș și vedeam ceva frumos, luam. Fumam. Cam trei pachete de Marlboro. Da, dar nu pot să spun că, într-adevăr, le fumam, că aveam prieteni care... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Mi-a făcut poftă să cunosc o mamă ce face prăjituri. M-am dus acasă la el. Stătea în Vizurești de Ciocănești, Dâmbovița. Țărână. Casă joasă în pământ. Pe întuneric. Mama lipsea, venea nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă, hologramă, parcă, mama cu Marcel, la pușcărie. Fratele, Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și atunci bunica mi-a zâmbit din nou, făcându-mi semn spre fotoliul de lângă pat și spunându-mi să mă așez, că vede ea că m-am făcut un domn în toată regula, eu m-am așezat, uitându-mă la carpeta de deasupra patului și la inelele cu pietre de pe degetele ei, mi-a spus că, din păcate, nu se simte prea bine în ultima vreme, din cauza durerilor de cap stă mai mult în pat, m-a întrebat apoi cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-și buzele, s-a răstit la mine să-mi țin gura. Când am ajuns la patru, am rămas mirat, pentru că acolo era doar o singură ușă în loc de patru, ca la celelalte etaje, iar pe jos, pe ciment, era întinsă o carpetă, de parcă nici n-ar fi fost casa scărilor, ci un antreu, însă mama nu s-a mirat deloc, s-a dus direct la ușă, s-a uitat la nume, a apăsat energic butonul soneriei, apoi m-a luat de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Și în pâine a fost un șarpe și tu l-ai mâncat... S-au măcelărit între ei, s-au înjumătățit și apoi s-au înjumătățit iar... Peste tot zvâcneau jumătăți de șerpi. Bucăți de șerpi, șerpișori mai mici, cozi și carpete, ochi, guri, limbi, veninul curge, feriți-vă! Ahuuu! Macabeeeuuus... Paaaraaaschiiiv... Luați-mă în brațe căci am călcat pe șarpe... pe șarpe.. (Șoptit.) Pe șarpe. (Tremurător.) Pe șarpele? Nu e bine să te plimbi fără rost prin odaie... dacă nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși, încremeniți în aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua pe care ședeau nu era protejată cu nimic, fiindcă se hotărâseră s-o arunce. Era foarte veche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și făcându-le să-mi lase ceva bani pe noptieră. Le aud cum își trag nasul și închid poșeta, dar rămân nemișcat, cu ochii închiși, scăldat de soarele dimineții. Apoi pantofii lor ticăie de câteva ori, se înfundă puțin în carpetă și răsună în sfârșit din hol. Toate femeile se încurcă vrând să descuie ușa fără să facă zgomot. E distractiv să le auzi cum înjură printre dinți - și ce înjurături îngrozitoare -, în vreme ce tu te prefaci că dormi, deși razele soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]