448 matches
-
fiind situat în perimetrul Munților Pădurea Craiului. De altfel, reprezintă una dintre puținele așezări permanente situate în întregime în aria montană. Altitudinea maximă este de 948 m, înregistrată în culmea Măgura Dosului. Substratul este predominant calcaros, de unde și multitudinea formelor carstice aflate în arealul său, dar prezintă și unele formațiuni cristaline, îndeosebi în partea sa sudică (Măgura Dosului). Satul are forma unei depresiuni joase (Depresiunea Damiș), de captare carstică, care ocupă partea centrală a localității. Depresiunea este înconjurată de dealurile calcaroase
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
în culmea Măgura Dosului. Substratul este predominant calcaros, de unde și multitudinea formelor carstice aflate în arealul său, dar prezintă și unele formațiuni cristaline, îndeosebi în partea sa sudică (Măgura Dosului). Satul are forma unei depresiuni joase (Depresiunea Damiș), de captare carstică, care ocupă partea centrală a localității. Depresiunea este înconjurată de dealurile calcaroase Glimeia Mare, Glimeia Mică și Oașului (la N și NV), cu altitudini medii de 700 m, precum și de Măgura Dosului (S). În nord-vestul acesteia se află o altă
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
centrală a localității. Depresiunea este înconjurată de dealurile calcaroase Glimeia Mare, Glimeia Mică și Oașului (la N și NV), cu altitudini medii de 700 m, precum și de Măgura Dosului (S). În nord-vestul acesteia se află o altă depresiune de captare carstică (Depresiunea Ponoraș), iar în sud-vest Depresiunea Acre. De remarcat este și multitudinea de microforme de relief, reprezentate de doline (de forme și dimensiuni variate, adeseori alcătuind adevărate câmpuri de doline), avene (numite de localnici „poșiștaie”) sau lapiezuri („locuri rele”). Cursurile
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
este o peșteră care face parte din sistemul carstic de grote din Parcul Arnsberger Wald (482 km²) din Regierungsbezirk Arnsberg, Nordrhein-Westfalen (Germania). Peștera care poate fi vizitată este în legătură cu alte peșteri din sistemul cartic al regiunii. este situat în pădurea „Warsteiner Wald” la sud de Warstein, Sauerland din regiunea
Peștera Bilstein () [Corola-website/Science/312020_a_313349]
-
României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate") și se întinde pe o suprafață de 500 hectare. Aria naturală reprezintă o zona montană constituită din ponoare, izvoare carstice ("Fântână Stanchii"), văii (Cisla, Șesuri, Vulcănescu), abrupturi calcaroase ("Cearcănul, Stana Sasului, Podul Cearcănului") și căldări glaciare (partea nordică a "Vârfului Jupania"), cu sectoare de pășuni de munte, păduri de conifere și jnepenișuri ("Cornul Nedeii, Cearcănul Mestecăniș"); cu o mare diversitate
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
Ponorului. Aria protejată (încadrată în bioregiunea alpină a laturii sudice a Munților Apuseni, grupă montană ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor; și cea continentală a culoarului depresionar de pe cursul mijlociu al Mureșului) reprezintă o zonă muntoasă cu forme de relief (carstic și exocarstic) diversificate: vârfuri, cheiuri, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, peșteri; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști. Situl adăpostește și asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
Carașului (19 km.), Cheile Nerei (18 km.), Cheile Minișului (14 km.), Cheile Gârliștei (9 km.), Cheile Buhuiului (8 km.) și altele. Un rol foarte important în modelarea calcarelor l-a avut apa, care prin dizolvare a creat toată gama formelor carstice de suprafață și de adâncime. Râurile care străbat Munții Aninei aparțin bazinelor Bârzavei, Carașului și Nerei. Bârzava izvorăște din Munții Semenic și curge spre nord pană în aval de lacul Breazova, unde face un cot brusc spre vest pastrându-și această
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
Florii, Poiana Radoschii, Poiana Cuces si altele. În pădurile de fag din zona Beușniței se adăpostesc cele mai numeroase populații relictare de alun turcesc (Corylus colurna) din România. În pereții cheilor și pe abrupturile calcaroase se află pădurici de tip carstic, iliri-meridional, în care predomină liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), scumpia (Cotinus coggiria), mojdreanul (Fraxinus ornus) și altele. În afară de aceasta, în rezervații se află numeroase plante rare, unele de origine sudică. Întinsele păduri din Munții Aninei adăpostesc numeroase specii de animale sălbatice
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
piatră numite de localnici „La trei căldări”. Aici într-o stâncă izolată se află săpate trei scobituri rotunde cu diametrul de cca. 60 cm, a căror origine nu a întrunit consensul, considerându-se că ne aflăm fie în fața unui fenomen carstic, fie periglaciar, sau cu caracter de marmite eoliene formate prin acțiunea îndelungată a vânturilor. Pe Cozla au fost descoperite în 1882 izvoare de ape minerale cloruro-sodice și sulfuroase, caracterizate de analizele făcute la vremea respectivă de Petru Poni, și care
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
cu insulele Kythera și Antikythera, până la Creta și Rodos. Insulele Mării Egee sunt piscuri ale munților subacvatici care reprezintă o extensie geologică a lanțului. Grecia ocidentală și centrală conține zone abrupte, înalte, intersectate de numeroase defileuri și alte forme de relief carstic, cele mai cunoscute fiind Meteora și Defileul Vikos - ultimul fiind unul dintre cele mai mari din lume, al doilea ca adâncime după Marele Canion, cu 1 100 de metri. În lanțul Olimp se află cel mai înalt punct din Grecia
Geografia Greciei () [Corola-website/Science/303887_a_305216]
-
dobrogean s-a constituit pe resturi hercinice în condițiile eroziunii diferențiale a peneplenei. Relieful petrografic este dezvoltat pe roci cristaline în Carpați și Podișul Dobrogei. Relieful dezvoltat pe roci solubile reprezintă peste 20 % din teritoriul țării, mai relevant fiind relieful carstic din aria carpatică. Tot în Carpați este specific și relieful dezvoltat pe gresii și conglomerate, în ariile de orogen, alături de care evoluează relieful vulcanic și cel grefat pe roci metamorfice. Pe spațiile mai joase se afla relieful dezvoltat pe argile
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
(în , denumit popular "Plitvice", pronunțat ) este cel mai vechi parc național din Europa de Sud-Est și cel mai mare parc național din Croația. Parcul național a fost înființat în 1949 și este situat în zona muntoasă carstică din Croația centrală, aproape de granița cu Bosnia și Herțegovina. Importanta legătură rutieră nord-sud care trece prin zona parcului leagă Croația continentală de regiunea de pe coasta Adriaticii. Zona protejată se întinde pe . Circa 90% din această zonă face parte din cantonul
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
la vest și cu la est. Lacurile sunt situate la extremitatea nordică a regiunii geografice Lika, în subregiunea Kordun, și sunt formate de două râuri și de mai multe izvoare subterane; ele dau naștere la rândul lor râului , un râu carstic lung de . Regiunea parcului este deservită de câteva mari axe rutiere ale Croației, ca cele ce traversează țara de la est la vest (din golful Kvarner și Gorski Kotar până în Serbia sau Bosnia și Herțegovina) sau cele ce leagă nordul de
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
până în Serbia sau Bosnia și Herțegovina) sau cele ce leagă nordul de sud (de la Zagreb către Marea Adriatică, cum ar fi autostrada A1 Zagreb-Split care trece la vest de parc). Regiunea lacurilor se găsește la interferența între câmpia septentrională și munții carstici Alpii Dinarici. Altitudinea minimă a parcului este , corespunzătoare părții mai din aval a râului Korana; punctul cel mai înalt este muntele din masivul Mala Kapela cu vârful la altitudine. Rocile carstice formează în principal dolomite și calcare, iar relieful este
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
se găsește la interferența între câmpia septentrională și munții carstici Alpii Dinarici. Altitudinea minimă a parcului este , corespunzătoare părții mai din aval a râului Korana; punctul cel mai înalt este muntele din masivul Mala Kapela cu vârful la altitudine. Rocile carstice formează în principal dolomite și calcare, iar relieful este astfel punctat de formațiuni cum ar fi dolinele, uvalele, poliele și ponoarele Relieful a rezultat concomitent cu formarea Alpilor Dinarici, dar a fost și modelat permanent de apa care erodează mecanic
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
dar a fost și modelat permanent de apa care erodează mecanic și chimic, pătrunzând în roci, formând grote, lacuri și căderi de apă. Apa, combinată cu dioxid de carbon din sol, formează acid carbonic care dizolvă dolomitul și calcarul rocilor carstice. Apa se evaporă în lacurile expuse exteriorului sau pierd dioxidul de carbon în zonele turbulente, cauzând precipitații și apoi depuneri de calcar. Dacă aceasta se întâmplă pe un substrat impermeabil, cum este cazul în zona lacurilor superioare ale parcului, duce
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
la 670 metri altitudine și măsoară doi kilometri lungime, și care își trage numele de la mușchiul de culoare închisă care îi acoperă albia; Râul Alb (în ), care izvorăște în zona vârfului Čudin Klanac, denumit astfel datorită nisipului alb, de origine carstică, care iese din izvor. Aceste două râuri formează Matica care se varsă, împreună cu alte cursuri de apă permanente, deși mai puțin importante, în lacul Prošćansko. Acesta este primul lac dintr-un șir de lacuri legate între ele șic are se
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
în vechi depresiuni endoreice (Meseta Centrală și Câmpia Andaluziei). Aceste depresiuni au dispărut pe măsură ce râurile au reușit să treacă de sistemul montan ce le imprejura. Lacurile existente în Spania se pot împărți în trei mari categorii: Cele mai importante lacuri carstice sunt: Laguna de Ruidera și Ciudad Real. Lacurile de origine eoliană se găsesc în zona de coastă a Geronei și au o suprafață redusă. Lacurile și lagunele maritime se întâlnesc în zona de vărsare a râurilor Guadalquivir și Ebros, precum și
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în "Monitorul Oficial" al României, nr. 38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone). Aria protejată reprezintă o zona montană (relief carstic cu vârfuri ascuțite, turnuri, ace, crește calcaroase, peșteri, cheiuri, văii, păduri, pajiști și fânețe) ce adăpostește o gamă floristica și faunistica variată, specifică Meridionalilor. În arealul parcului au fost identificate 18 tipuri de habitate comunitare: "Păduri de fag de tip
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
gresii micacee. Către marginea răsăriteană a masivului, în porțiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se rezeamă pe formații ale flișului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum și depozitele de marne și gresii aparținând etajelor Barremian și Apțian. Relieful carstic este legat de masa calcarelor de pe latura vestică a rezervației, în sectorul Strunga-Grohotiș-Guțanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masa de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme si dimensiuni variabile, unele coline și
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
nemorosa"). Suprafața parcului este de 32663 ha, din care 60% fond forestier și 30% pajiști alpine. Administrația parcului se află în comuna Moroeni, județul Dâmbovița. Vezi și: Parcul Natural Bucegi. Rezervațiile naturale mixte Orzea - Zănoaga și Zănoaga - Lucăcilă cuprind sistemul carstic Zănoaga: Cheile Zănoagei Mari, Cheile Zănoagei Mici, Cheile Orzei (monumente ale naturii), păduri de molid ("Pices abies"); o vegetatie termofilă compusă din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), iris ("Iris dacica"), scorușul ("Sorbus cretica
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
(sau Lacul Nucșoara) este un lac carstic format pe gips, care se găsește în comuna Nucșoara și este inclus în arealul rezervației naturale Măgura - Nucșoara. Aflat la o altitudine de 780 m, geografic acesta este situat în regiunea muscelelor subcarpatice ale Argeșului Cu o suprafață de cca.
Lacul Învârtita () [Corola-website/Science/334678_a_336007]
-
partea de est a masivului Muntele Mare, pe cursul pârâului Poșaga, afluent pe stânga al Arieșului, la 6 km de la confluență. Căi de acces: pe DN 75 Turda-Câmpeni. Este o rezervație naturală complexă, având un suport geomorfologic pitoresc, cu formele carstice caracteristice reliefului calcaros: abrupturi, creste, turnuri și ogașe prăpăstioase. Totodată conține și unele specii de plante rare. sunt străbătute de pârâul care le-a format, pe o distanță de 400 m, iar în cuprinsul cheilor, chiar la intrarea în acestea
Cheile Poșăgii () [Corola-website/Science/309402_a_310731]
-
sat. Înspre nord vest se desprind: Cremenița și Grindul. Culmea munților care marchează și cumpăna apelor, urmează un drum sinuos marcat de: Vîrful Comorîșniței (1015 m), Vîrșețu Mare (1052 m), Curmătura Băniei (1068 m), Domăneasa, Vîrful Răspunsului (915 m). Fenomenul carstic este prezent în munții noștri doar înspre extremitatea sudică. Cleanțurile care străjuiesc Valea Mare, porțiunile înguste cum sunt Cheile Voinicoțului, izbucurile sau „bigărele”, peșterile sau găurile din stânci, toate trădează un relief calcaros. Peșterile care există în teritoriul localității Bănia
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
de colț ("Leontopodium alpinum") și ghințura galbenă ("Gentiana lutea"). Printre speciile de animale amintim capra neagră ("Rupicapra rupicapra"), declarată monument al naturii, căpriorul, mistrețul, ursul carpatin, râsul, vulpea, lupul, veverița. Cheile Dâmbovicioarei și Peștera Dâmbovicioarei sunt cele mai importante fenomene carstice din Piatra Craiului. În partea nord-estică apar Prăpăstiile Zărneștilor, izbucurile Fântânile Domnilor și Fântâna lui Botorog, La Zaplaz, Cerdacul Stanciului, Peștera Stanciului, Moara Dracului. Aminitim Marele Grohotiș care este o pânză de pietre instabile de 4 km. Reportaje Vârfuri de peste
Munții Piatra Craiului () [Corola-website/Science/303030_a_304359]