323 matches
-
maleole, dintre care cea laterală crește mai mult decât cea medială. La sfârșitul perioadei embrionare, regiuni celulare dense numite interzone constituie structuri din care se vor forma viitoarele articulații. Începutul etapei de osificare este semnalizat de penetrarea vasculară a modelelor cartilaginoase, penetrare care începe la nivelul talusului sub forma unei vacuolizări (stadiul de 43 mm). La embrionul de 27 mm, talusul este în poziție joasă și se suprapune ușor calcaneului. Torsiunea capului sau înclinația colului nu sunt evidente în această etapă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
adultului. În jur de 6 ani, fețele articulare sunt clar delimitate. Procesul posterior al talusului începe să se dezvolte la 7-8 ani la fete și 9-10 ani la băieți. Osul trigon, descris mai sus, provine dintr-un centru de osificare cartilaginos secundar, care se formează în partea posterioară a talusului, între 11 și 13 ani la băieți și între 8 și 10 ani la fete. Un alt os accesoriu, deși rar (se întâlnește numai la 0,2-0,9% din indivizi) este
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și epifiza distală a tibiei. Particularitățile acestor fracturi sunt datorate caracteristicilor anatomice și funcției biomecanice speciale ale talusului, aportului sangvin deficitar, precum și frecvenței mari a complicațiilor tardive de temut (necroza avasculară și artroza posttraumatică). Aproape 60% din suprafețe talusului sunt cartilaginoase, nu există nici o inserție musculare pe talus și vascularizarea acestuia este adesea compromisă de deplasări traumatice importante și eventuale abordări chirurgicale. Diagnosticul imagistic se bazează pe evaluarea radiologică inițială, tomografia computerizata (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (MRI). Frecvența fracturilor transcondrale
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
care continuă traiectoria de-a lungul malului vestic, celălalt pleacă în Caspica de est. Lumea animală reprezintă 1809 specii, dintre care 415 vertebrate. În lumea subacvatică viețuiesc 101 specii de pești, aici este concentrată cel mai mare număr de pești cartilaginoși, dar și de pești de apă dulce, precum carpul sau șalăul. Marea Caspică servește mediu de viață unor specii binecunoscute ca labanul, scrumbia, plătica, somonul, bibanul, știuca ș. a. Marea Caspică mai adăpostește și o specie marină de mamifer - foca caspică
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
comestibilă din corpul unor mamifere, păsări, pești, crustacee etc. În general carnea este constituită din musculatura scheletului animalelor cu porțiuni de țesut conjunctiv și adipos (gras). În cadrul acestui termen nu sunt incluse organele, părțile cornoase (copite, coarne, pene etc.), țesuturile cartilaginoase și osoase. După normele de igienă sanitar-veterinare carnea trebuie să fie controlată înainte de consum de o persoană calificată. După timpul de intrare în consum carnea poate să fie carne proaspătă sau carne conservată. Conservarea poate fi realizată prin temperatură ridicată
Carne () [Corola-website/Science/310621_a_311950]
-
Doyon (1904), în cel al lui H. Winterstein (1911), precum și în "Tratatul de Chimie fizicală și Medicină" scris de Koranyi și Richter. Prima cercetare realizată de Călugăreanu după revenirea sa în țară a privit fenomenele de plasmoliză observate în celula cartilaginoasă. Studiul fost efectuat în laboratorul de fiziologie al Școlii de Medicină Veterinară din București, fiind publicat în 1903. În această lucrare se arată că celula cartilaginoasă, spre deosebire de alte celule animale, se comportă în privința rezistenței membranei sale ca și celulele vegetale
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
Călugăreanu după revenirea sa în țară a privit fenomenele de plasmoliză observate în celula cartilaginoasă. Studiul fost efectuat în laboratorul de fiziologie al Școlii de Medicină Veterinară din București, fiind publicat în 1903. În această lucrare se arată că celula cartilaginoasă, spre deosebire de alte celule animale, se comportă în privința rezistenței membranei sale ca și celulele vegetale “lăsând să intre sau să iasă din protoplasmă numai apa și opunându-se la străbaterea sau ieșirea substanțelor solide”. Și această lucrare a găsit ecou în
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
ridicător și tensor) pe marginea posterioară a palatului dur, ca și hipoplazia mușchilor, sunt o cauză importantă a disfuncției trompei lui Eustachio, ce facilitează apariția patologiei inflamatorii otice, ca și hipoacuzie (de transmisie, mai rar de percepție). Modificările osoase și cartilaginoase ale nasului, ca și modificările palatului dur, ca și al valului palatin, pot genera tulburări respiratorii și fonatorii. Implicarea unor mutații ale cromozomilor 2f, 6q, 17p, 22q, determină malformații ale buzelor și ale palatului. Implicarea diferiților factori de mediu, ca
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
nazale, deviația de sept, vegetațiile adenoidiene sau diferite tumori benigne pot interfera cu fluxul normal de aer, determinând obstrucție la acest nivel, însă rezistența de la acest nivel poate fi scurtcircuitată prin deschiderea gurii. Faringele nu posedă o structură osoasă sau cartilaginoasă care să-i asigure comunicarea cu segmentul subiacent traheo-bronșic. El se comportă ca un tub musculo-membranos susceptibil la colabare, având o rezistență dependentă de activitatea contractilă a mușchilor dilatatori și constrictori, dar și de grosimea pereților sau de existența unor
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
acestei fuziuni, sternul încorporează o masă medială superioară mică (corespunde unui „presternum” la animalele inferioare) și două elemente suprasternale variabile. Aceste trei elemente mezenchimale precursoare vor da naștere manubriului. La 9 săptămâni de gestație fuziunea sternală este completă, sternul devine cartilaginos. Osificarea sternală începe la 5 luni după naștere, dar nu se finalizează în copilărie. Anomaliile dezvoltării sternale duc la fisuri sternale complete (lipsa totală a fuziunii mediane), superioare sau inferioare. Cele inferioare se asociază frecvent cu malformații cardiace. DATE DE
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
diafragmul, o bază situată superior cu incizura jugulară și cu cele două incizuri claviculare și două margini laterale ce prezintă incizurile costale. Coastele Sunt 12 perechi ce leagă coloana vertebrală cu sternul. Fiecare coastă are o porțiune osoasă și una cartilaginoasă. Capul coastei prezintă o creastă ce împarte fața articulară a capului în două fațete prin care capul costal se articulează cu fațetele costale ale două vertebre învecinate. Pe această creastă se inseră ligamentul intraarticular al capului coastei. Colul costal prezintă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
și muscular cu membre superioare lungi, proporționate care ajută la cățărare și prindrea de ramuri. Alt lucru care ajută koala la cățărare sunt mușchii coapsei care se prind de tibie mai jos decât la alte animale. Koala are o perniță cartilaginoasă la sfârșitul coloanei vertebrale care îl poate face să se simtă mai confortabil când se așează pe ramurile unui copac. Koala are unul din cele mai mici creiere în raport cu greutatea corporală al oricărui mamifer, fiind cu 60% mai mic decât
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Inspecția și palparea piramidei nazale Examenul obiectiv al nasului și sinusurilor paranazale începe cu inspecția și palparea piramidei nazale, urmărindu-se: o aspectul tegumentului (culoare, tumefacție, durere la presiune); o modificările morfologice (congenitale sau dobândite) la nivelul structurilor osoase sau cartilaginoase (tumefacții dureroase inflamatorii sau indolore tumorale, nas deviat sau alte sechele traumatice); o porțiunile palpabile ale organelor vecine (buza superioară, obraz, pleoape); o aripile nazale în timpul respirației (aspirate, dilatate); o prezența crepitațiilor la mobilizarea scheletului osos nazal; o punctele de
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
reprezintă o displastie endonazală a cărei corecție chirurgicală este indicată de tulburările pe care le produce, cu instalarea sindromului de obstrucție nazală. Deviația de sept poate fi secundară unei tulburări de dezvoltare, prin creșterea inegală a porțiunii osoase față de cea cartilaginoasă a septului nazal sau unui traumatism (fractură facială, a piramidei nazale ori traumatism obstetrical). Simptomatologia este reprezentată de obstrucția nazală, de regulă unilaterală și intermitentă, hiposmie sau anosmie, cefalee variabilă. Asocierea unei subluxații a subcloazonului (deviația marginii anterioare a septului
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
ale septului nazal presupune parcurgerea următorilor timpi operatori: incizie la 2-3 mm de marginea anterioară a cartilajului patrulater paralelă cu aceasta; decolare subpericondromucoasă în spațiul de clivaj de aceeași parte; transfixia cartilajului patrulater; decolare subpericondro-mucoasă de partea opusă; rezecția septului cartilaginos cu ajutorul cuțitului Ballanger (respectând o porțiune superioară și anterioară de 5 mm), a septului osos cu pensa Brünings și a crestei septale cu dalta și ciocanul; repoziționarea septului pe linia mediană; sutură la linia de incizie; tamponament nazal anterior. Se
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
străine sau dopuri de ceară) sau prin apariția unor afecțiuni la nivelul structurilor urechii mijlocii (spre exemplu, în urma unor otite, mastoidite, infecții însoțite de secreții purulente care blochează transmiterea undelor sonore și au un efect distructiv asupra structurilor osoase și cartilaginoase de la acest nivel); - deficiențele de percepție - sunt provocate de leziuni ale urechii interne, nervului auditiv sau centrilor nervoși de la nivelul scoarței cerebrale (surditate centrală), urmate de pierderea totală sau parțială a funcției organului receptor din urechea internă sau a nervului
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
două procese fundamentale - demutizare și ortofonie - esențiale în contextul acțiunilor educativ‑recuperatorii. Protezarea este un proces recuperator de aplicare în/pe urechea cu pierdere de auz a unui echipament/sistem electroacustic portativ, utilizând calea aeriană și/sau osoasă și/sau cartilaginoasă), pentru a mări intensitatea sunetului în organul auditiv și a permite persoanei deficiente recepționarea semnalelor acustice și a limbajului oral. Folosirea protezelor auditive are un caracter compensator și contribuie la integrarea școlară și socială a hipoacuzicilor alături de auzitorii. Protezarea este
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
multiple consecințe asupra respirației și funcționării inimii; e) luxația congenitală a șoldului. 2. Tulburări ale procesului de creștere - cele mai frecvente sunt: a) rahitismul - afecțiune a cartilajelor de creștere ale copilului mic, manifestată prin degenerarea și creșterea anarhică a matricei cartilaginoase, datorată nedepunerii sărurilor fosfo‑calcice, în special în absența vitaminei D, dar și altor cauze de natură metabolică sau igienei alimentare; b) piciorul plat - destul de frecvent la copii, este expresia unei hipotonii musculare generalizate, uneori însoțit de genu valgum sau
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pe seama membrelor inferioare. Greutatea prezintă și ea o evoluție ascendentă neuniformă, înregistrând cele mai ridicate valori în clasa a III-a. Oasele se dezvoltă mult mai rapid decât țesutul muscular, aceasta și ca rezultat al înlocuirii unei părți a țesutului cartilaginos prin țesut osos. Datorită unor eventuale carențe în depunerea sărurilor de calciu în oase, a pozițiilor asimetrice din timpul șederii în bancă, a purtării greșite a ghiozdanului (în mâini), la această vârstă pot apărea cifozele, lordoze1e, spatele rotund, favorizate și
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
punct de vedere muscular, studiile și cercetările efectuate au evidențiat că țesutul muscular este scăzut, cu un control neuromuscular insuficient și mobilitate articulară mare, fapt ce favorizează deviațiile atitudinale și deformațiile unor regiuni corporale (Alexe, D.I., 2009). Capacitatea sistemului osos, cartilaginos, tendinos și ligamentar de a suporta un efort ar reprezenta, la vârsta pubertății, un factor limitativ în cadrul activităților sportive, deoarece, în opinia autorilor Rață G., Rață, Gh., (2008), structurile sistemului locomotor pasiv sunt în plină creștere și nu au încă
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
cervico-mediastinale. Examenul CT Nu furnizează elemente diagnostice în plus față de ecografie, fiind în același timp iradiant și scump. LEZIUNI ALE SCHELETULUI TORACIC Leziunile scheletale ce mimează prezența radiologică a unei formațiuni tumorale mediastinale sunt cel mai frecvent tumori osoase sau cartilaginoase, dezvoltate anterior (tumori sterno-costale sau condro-costale) (generează rar confuzii diagnostice) sau posterior (tumori costo-vertebrale sau vertebrale) sau procese supurative osoase vertebrale ce se propagă în structurile de vecinătate (abcesul paravertebral) (ambele leziuni scheletale posterioare, tumorale sau inflamatorii, producând frecvent probleme
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
potrivit este cel de teratom sau teratodermoid [2]. Anatomie patologică Teratomul este încapsulat, iar capsula poate fi calcificată. Conținutul este sebaceu, uleios, gelatinos. Epiteliul de acoperire este stratificat, de tip scuamos. Pot fi identificate următoarele țesuturi: epiteliu intestinal, bronșic, osos, cartilaginos, pancreatic, nervos, glande apocrine, tiroidă etc. Topografic se localizează cel mai frecvent în mediastinul anterior (97%), mai rar în mediastinul visceral sau șanțurile paravertebrale. Clinica În general, copiii sunt majoritatea simptomatici, iar adulții sunt în majoritate asimptomatici. Semnele și simptomele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
tuse etc.). II.3.4. SISTEMUL DE CONDUCTE AERIENE Sistemul de conducte aeriene reprezentat de nazo-faringe, laringe, trahee, bronhii și bronhiole prezintă o zonă de conducție (superioară) și o zonă respiratorie propriu-zisă (inferioară). Caracteristic căilor respiratorii superioare este prezența scheletului cartilaginos, țesutului musculo-elastic, plexului vascular submucos și epiteliului ciliat. La nivelul căilor respiratorii inferioare, absența cartilajelor din teritoriul bronșiolar este supleată de prezența surfactantului pulmonar secretat atât de celulele Clara bronșiolare, cât și de pneumocitele de ordinul II alveolare. Reducând tensiunea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu posibilitatea de reglare a debitului, rezistenței la flux și a volumului spațiului mort; - încălzirea și umectarea aerului; - captarea și îndepărtarea particulelor inhalate (proces de apărare nespecifică). Traheea și bronhiile principale (canale independente de țesutul pulmonar respirator) au o armătură cartilaginoasă dispusă în potcoavă, închisă posterior printr-o porțiune musculară. Țesutul conjunctiv cartilaginos le conferă o oarecare rigiditate, care le permite să rămână permeabile în cazul presiunii crescute intratoracice, din expirul forțat, iar componenta musculară, prin colabarea adecvată, determină creșterea vitezei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spațiului mort; - încălzirea și umectarea aerului; - captarea și îndepărtarea particulelor inhalate (proces de apărare nespecifică). Traheea și bronhiile principale (canale independente de țesutul pulmonar respirator) au o armătură cartilaginoasă dispusă în potcoavă, închisă posterior printr-o porțiune musculară. Țesutul conjunctiv cartilaginos le conferă o oarecare rigiditate, care le permite să rămână permeabile în cazul presiunii crescute intratoracice, din expirul forțat, iar componenta musculară, prin colabarea adecvată, determină creșterea vitezei de mișcare a aerului, favorizând eliminarea sa și expectorația, în tuse. Pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]