204 matches
-
o are În cătarea puștii, putea fi un fel de teamă obscură, ca și cum ar fi Început să-i fie frică de ea Însăși. Taxiul se opri, Acesta e hotelul, spuse șoferul. Moartea plăti cu restul pe care i-l dăduse casiera de la teatru, Păstrați restul, spuse ea, fără să observe că restul era superior sumei marcate de aparat. Avea o scuză, abia astăzi Începuse să folosească serviciile acestui tip de transport În comun. Când se apropie de recepție Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fapt vreun motiv, deoarece de când se despărțise de mama trăia singur. Și totuși, îi plăcea să țină anumite lucruri în secret. Alegea stranii figuri singuratice, femei între două vârste puțin atrăgătoare, aparent spălăcite, dar poate cu calități ascunse. Una era casieră la un cinematograf de mâna a doua, avea părul vopsit, un chip acvilin și sânii mari strânși într-un sutien rigid. Am văzut-o o singură dată, când tata m-a dus în barul care comunica cu cinematograful printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o văd pe femeia aceea cum se dezbracă, își desface ceasul și îl așază pe suprafața de marmură a unei vechi noptiere. Alături, tata își scoate pantalonii și îi pune pe umerașul de lemn. Tata care face dragoste cu bătrâna casieră cu chipul suferind și ceafa mirosind a parfum amar, într-o pensiune ascunsă pe o străduță de lângă mezelăria unde ea a mâncat limbă în sos verde. Ce se întâmplase cu ei? Și ei lăsaseră un pat călduț și boțit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în sos verde. Ce se întâmplase cu ei? Și ei lăsaseră un pat călduț și boțit într-o pensiune cu scări înguste, unde pe sub ușă intră curentul de la o altă ușă care se închide la același etaj. Tata fumează în timp ce casiera este în baie, se spală sub braț, își întinde buzele, și le rujează, apoi stinge lumina cum face acasă la ea. Mai târziu, când ei nu mai sunt, intră o cameristă să deschidă ferestrele și să arunce cearșafurile pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar crezi că așa este. Până una alta, se află în sicriul în care l-ai lăsat cu câteva luni în urmă, cu fața neagră, vată în nas și o floare în mână. Cine i-a pus floarea aceea? Poate casiera. Nu, ea nu era la înmormântare, avuseseră o poveste cu mulți ani în urmă. Poate se despărțiseră. Continuase să mănânce limbă în sos verde cu altcineva. Poate murise și ea. Italia s-a dus în baie, mângâi cearșaful cald încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cearșaful cald încă de trupul ei. Filmul s-a terminat, ecranul a devenit din nou alb, boțit. Și acum știi că peste puțin vei plânge, pentru toți amanții morți, pentru tine și pentru ea, care stă în fața oglinzii, ca și casiera tatălui tău. Când vei intra după ea, în baie, vei plânge. Pentru că tu și ea sunteți, asemeni tuturor, trecuți deja. Vom merge înainte și vom muri departe unul de celălalt. Nimeni nu va ști niciodată nimic cât de tare ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
este decât un abur în apă. Dar sunt imediat sigur. Și simt că mi se strânge stomacul și gâtul. Italia este acolo, nemișcată în ploaie. Privește în direcția noastră. Poate ne-a văzut ieșind din magazin... Râdeam din cauza balonului, din cauza casierei cu un comportament prea expansiv. „Ce curviștină“, îmi șoptise Elsa la ureche, „din cauza burții ăsteia s-a gândit că am ieșit din competiție...“ Râsesem și aproape alunecasem pe trotuar. Ca să mă susțină, Elsa și-a pierdut echilibrul și era cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fac câțiva pași. — Ia cel puțin umbrela. Văd prin geamul din spate chipul Elsei întors spre mine, în timp ce taxiul se îndepărtează. Traversez strada, am rămas cu o pungă plină de lucruri pentru nou-născuți în mână, în cealaltă am balonul de la casieră și umbrela Elsei pe care nu am deschis-o, pentru că nu intenționez să mă feresc de ploaie. Mă uit pe trotuarul de vizavi, mă uit într-o parte și în alta, Italia a dispărut. Mă opresc în pragul unui bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uitasem... Tu aici, tu aici?“ „Normal, Tolea, e normal! Aici, da. Aici, în gaura de șoricei. În găurica asta otrăvită, pentru șoricei.“ Așa că domnul Vancea ajunge iar în stația de tramvai. Așteaptă răbdător tramvaiul, se urcă, găsește loc liber lângă casieră, se așază, deschide ziarul. Răsfoiește paginile: fantoma Octavian nu apare, nici președintele Orest Popescu nu apare, nici numele Irinei Radovici nu apare. Ce-o fi făcând Ina la această trăsnită Asociație? Panouri, afișe, grafice de realizări și de sarcini, macheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Micșunica, mama lui Tronică a dus-o până-n optzecișinouă, dar Viorela a murit săraca în iunie șapteșcinci, la Congresul ăla de la educție, când a pus Ceaușescu bazele la „Cântarea României“, era delegată de la cultura de aici de la Județ, că era casieră la teatru, a făcut stop cardiac chiar la hotelul unde îi ținea, nu prea s-a lăsat cu jale mare că era primul congres la temă de educați și cultură, trebuia să fie veselie și entuziasm, și cu devotament, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Și pentru noi! Restul se rezolvè, nu?! Da, tatè! Se rezolvè! XXIV Duminicè, dupè prânz, tata mè duce cu mașina la garè, am un tren accelerat la ora douè și douèzeci și cinci de minute, dar, la casa de bilete, casiera explicându-mi cè înaintea acceleratului va pleca, în aceeași direcție, un tren rapid, la douè și șapte minute, sugerându-mi sè mè decid, pânè la plecarea rapidului mai sunt doar câteva minute, în timp ce acceleratul pleacè abia peste douèzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
regim de înălțime P+2E. A botezat firma.A scris un motto:”Birocrația este cea mai mare descoperire a omenirii”. După ce a terminat toate demersurile de înscriere a societații la instituțiile publice,a început angajarea personalului:un contabil,o secretara casieră și un șofer-paznic.Telefonul a sunat fără încetare. Rudele,prietenii și cunoscuții i-au cerut să-i primească în serviciu pe veri,verișoare, nepoți,nepoate,mătuși,unchi,soacre și soții. Gata,cu nepotismul!Gata cu sistemul clientelar! La interviu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ceva ficțiune ca lumea, așa că Ben intră. Din primele trei minute a și găsit două cărți - două prime romane ale unor tineri autori americani, în care de-abia așteaptă să se cufunde. În timp ce se îndreaptă spre tejghea și așteaptă până ce casiera să îi verifică cardul Visa, are parte de o surpriză. Cu siguranță nu poate fi... Dar sigur că da: e aceeași blondă frumoasă pe care a văzut-o azi-noapte, doar că de data asta e singură și tocmai a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Aproape că nici n-ar fi recunoscut-o, dar i-a văzut zâmbetul: e un zâmbet care după o simplă privire aruncată aseară nu-i poate ieși din minte. Grăbește-te, grăbește-te, haide, haide, se gândește el, cât timp casiera e ocupată în spatele tejghelei. Ben o privește nerăbdător, după care se uită înapoi la blondă, care s-a oprit chiar la ușă, să se uite la o carte din vitrină. Soarta trebuie să fie de vină, se gândește el. Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și eu la crâșmă cu un om însemnat și atunci am văzut și eu cum se poartă boierimea. ― Bine, măi Dumitre, da’ mai întâi și întâi să ne vizăm foile de drum și pe urmă... om mai vedea noi. Când casiera a văzut foile de drum, s-a uitat lung la ei și i-a întrebat precipitat: ― Ați scăpat? La ce armă ați fost concentrați? ― La artilerie - a răspuns Dumitru. ― Oare le-o fi dat drumul și celor de la infanterie? Bărbatul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
altul să o aresteze de câte ori prestează, (în cazul în care nu prestează taman cu el), încă unul mai mintos (adică având mai multe clase elementare), care să scrie amenda, un contabil cu licență de AS, care ține socoteala „intrări-ieșiri”, o casieră care îi taie chitanță și încasează suma, angajarea la primărie a unui funcționar special care-i să țină la zi condicuța de restanțe și cred că s-ar mai găsi câte un loc, bine remunerat, în problema cu pricina pentru
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întreb și acum, dacă era cineva care să se prefacă, inclusiv ea. Mi se așezase în poală, ce-i drept ca o veche prietenă, dar asta doar să-i văd mai bine părul. Poate că era pur și simplu chelneriță, casieră, distribuitoare de energie multifuncțională... și poate că eu ajunsesem să o cunosc nițel mai bine. Lângă mine, pus într-o pungă de plastic impermeabilă, transparentă, era portmoneul meu: banii, necesarul. Fusesem obligat să fac un duș bine presurizat, într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Wellington, pe care încă nu pusesem mâna, recunoscuse că el este autorul. Când traficul s-a mai decongestionat, am luat un viraj scurt la stânga, pe Boulevard, și mi-am lăsat acolo mașina. Când am cumpărat biletul de la casa cinematografului Admiral, casiera s-a tras înapoi scârbită - și mi-am dat seama că gâfâi și sunt teribil de transpirat. Odată intrat, aerul condiționat mi-a înghețat sudoarea, astfel încât îmi simțeam hainele de pe mine ca un sloi. Pe ecran se derula genericul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gura cărnoasă, desenată pentru orice altă activitate În afara mîncatului. Intrigat de nonșalanța și aplombul ei sexual, am zîmbit cînd și-a luat mascara cu două degete și și-a pensulat ușor dosul genelor ca o amantă indolentă. Oare cine era - casieră la un club de noapte, amanta vreunui magnat al imobiliarelor sau o prostituată localnică Întorcîndu-se În La Linea cu un stoc proaspăt de prezervative și jucării sexuale? Ea a observat că o priveam În oglinda retrovizoare și a tras scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
imaginar. — Uite-aici... dacă nu mă-nșel, sînt semne de viață. Îmi făcu semn să mă uit spre magazinul de băuturi de lîngă supermarket, În care vreo duzină de clienți se plimbau printre gradene, răcoriți de aerul condiționat, iar tinerele casiere spaniole ședeau În spatele caselor de marcat cu un aer de regine părăsite. Aranjamentul de vinuri, tării și lichioruri care acoperea peretele pînă la tavan avea ceva de catedrală În vastitatea sa, iar un rudiment de viață corticală licărea În ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
delicat, aproape comic disproporționat față de rest. Am bănuit că are cam douăzeci de ani - poate și mai puțin. În vreme ce deschidea casa, le-am privit pe celelalte patru fete aflate în spatele ei de-a lungul șirului de case din magazin: celelalte casiere aveau proporții normale. Ființa asta cât un mamut era unică pe planetă. Sertarul deschis al casei de marcat stătea proptit în abdomenul ei, iar eu mă întrebam dacă o doare. A scos restul pentru mine cu o mână, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
medicală. După completarea dosarului, profesorul începe să scrie pe un formular special analizele care trebuiau făcute. Am toate analizele, dom' profesor. Nein, trebuie făcute aici, se răstește mititelul. Urmează indicațiile exacte ca să ajungă pacientul la laboratoare. 4730 euro, îi comunică casiera, zîmbind îngerește. Gabi plătește și apoi trece în camera de recoltare. Unele analize le veți primi imediat, celelalte mîine. ??! Cu cele primite astăzi veți trece din nou pe la dom' profesor. Gabi nu mai răspunde. Face totul mecanic de parcă și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În timpul unui sejur lingvistic, Patrick Castelli, un alt tânăr francez din grupul lui Bruno, reuși să Încalece treizeci și șapte de pipițe În trei săptămâni. În același timp, Bruno afișa scor nul. Sfârși prin a-și scoate puța În fața unei casiere de supermagazin - care, din fericire, a izbucnit În râs și n-a catadicsit să depună plângere. Patrick Castelli era, ca și el, dintr-o familie burgheză și Învăța bine; destinele lor economice promiteau să fie comparabile. Cele mai multe amintiri din adolescența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trecut de ora șapte. De ani de zile, Michel ducea o existență pur intelectuală. Sentimentele care formează viața oamenilor nu erau subiectul lui de observație; abia dacă le cunoștea. În zilele noastre, viața se putea organiza cu o precizie totală; casierele de la supermagazin Îi răspundeau la salut. În cei zece ani de când locuia În bloc, fusese multă mișcare. Uneori se forma un cuplu. Observa atunci mutarea; pe scară, prietenii cărau cutii și lămpi. Erau tineri și, câteodată, râdeau. Adesea (dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]