203 matches
-
artizan, a unui ceasornicar elvețian, a unui spărgător de bănci, de loz În plic, celei prestate de directorul băncii ori de-un constructor de baraje. Fiindcă nu am forța unui romancier fluviu, zic și eu că găsesc mai interesant individul, casiera, nu masa. Masele mă indispun, Îmi creează sentimentul de nesiguranță a zilei de mîine, de insignifianță, de ulcer. Și un ceasornicar are mai multe iluzii decît un mareșal. Chiar dacă nu-i neapărat productiv. Mărturisesc Însă că lipsa de productivitate Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiind că, se pare, eram unicul angajat din Întreaga clădire care nu saliva primprejurul lui. Oare ce era mai rău: să nu fi auzit niciodată de domnul Matsuhisa, sau de Miranda Priestly? Când a tastat suma la casa de marcat, casiera minionă s-a uitat mai Întâi la supă, apoi la șoldurile mele. Chiar s-a uitat oare? Mă obișnuisem deja ca lumea să mă măsoare din cap până-n picioare ori de câte ori mă duceam undeva, așa că aș fi putut să jur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Big Mac În fața lui: adică ridicând ușurel din sprâncene, ca pentru a Întreba: „Chiar crezi pe bune că ai nevoie de așa ceva?“ Dar mi-am dat paranoia la o parte și mi-am amintit că tipa asta nu era decât casieră Într-o sală de mese, și nu consilier la asociația Weight Watchers. Sau vreun redactor de modă. — Așa deci. Nu multă lume cumpără supă În ziua de azi, a zis ea cu glas domol În timp ce tasta cifrele la casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dau pe gât În biroul meu. Minutele au trecut unul după altul și mi-era o foame de lup, dar nu dispuneam de energia necesară să-mi Îmi fac loc prin gașca de Tocători și să mă las analizată de casieră, să mă Întreb dacă nu-mi face cumva rău să tot dau pe gât supa aceea fierbinte (și care Îngrășa!ă atât de repede, Încât simțeam cum Îmi opărește esofagul. Nu merită, am gândit eu. Nu mori dacă sari peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
blană, cu lănțișor metalic, pe care o dădusem cadou mamei („O, scumpo, dar e superbă. Și ce marcă ziceai că e?“ă, am vândut toate topurile transparente, toți pantalonii de piele, toate cizmele cu toc cui, toate sandalele cu breteluțe. Casiera a chemat‑o pe proprietara magazinului și au decis amândouă că ar fi mai bine să Închidă magazinul pentru câteva ore, până când evaluează marfa. Setul de voiaj Louis Vuitton - cele două sacoșe enorme, geanta de mărime medie și un geamantan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gura cărnoasă, desenată pentru orice altă activitate În afara mîncatului. Intrigat de nonșalanța și aplombul ei sexual, am zîmbit cînd și-a luat mascara cu două degete și și-a pensulat ușor dosul genelor ca o amantă indolentă. Oare cine era - casieră la un club de noapte, amanta vreunui magnat al imobiliarelor sau o prostituată localnică Întorcîndu-se În La Linea cu un stoc proaspăt de prezervative și jucării sexuale? Ea a observat că o priveam În oglinda retrovizoare și a tras scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
imaginar. — Uite-aici... dacă nu mă-nșel, sînt semne de viață. Îmi făcu semn să mă uit spre magazinul de băuturi de lîngă supermarket, În care vreo duzină de clienți se plimbau printre gradene, răcoriți de aerul condiționat, iar tinerele casiere spaniole ședeau În spatele caselor de marcat cu un aer de regine părăsite. Aranjamentul de vinuri, tării și lichioruri care acoperea peretele pînă la tavan avea ceva de catedrală În vastitatea sa, iar un rudiment de viață corticală licărea În ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Atâta doar că cercul social al iubitelor lui adună laolaltă femei nu prea rasate, de un soi pe care Leac Îl descrie prin cuvintele cadre medii. Descrierea are umor, de vreme ce femeile ocupă de fapt treptele de jos ale scării sociale: casiere, langoșerese, frizerițe. Oricum, aveam toată admirația pentru harul lui Leac de a seduce asemenea femei. Oare ce le spunea? El, care mai toată ziua era cu o carte În mână. Și niciodată nu vorbea de ele cu dispreț. Le iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce stadiu se afla istoria... Cine mai era deci, la noi, femeie? A, da, casierița... Doamna Munteanu... Care doamnă Munteanu?! Plecase... Predase casa și... Mă ridicai, deschisei ușa de alături, unde se afla casieria, și mă uitai îndelung la noua casieră, o figură învăluită în nedefinit, cu trăsături ascunse de părul care îi acoperea curgând pe umeri obrazul... din pricina părului astfel pieptănat, adică mai degrabă nepieptănat, părea să aibă un chip alungit... Stătea la birou și lucra... Venise la noi de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
săptămâni, dar luminozitatea lumii în care trăiam după moartea mamei făcea parcă să dispară umbrele când mă uitam în jurul meu și vedeam lucruri și oameni, animale și străzi forfotind de mișcarea neîncetată a vieții... Schimbasem cuvinte de serviciu cu noua casieră, dar nu mă uitasem la ea, adică mă uitasem fără s-o văd, sau o văzusem fără să mă uit, vreau să spun că nimic din ea nu-mi atrăsese atenția, nu era nici frumoasă, nici urâtă, nu era nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întorc..." " Da' cine e?" repetai, de astă dată curios, mai ales că mi se dădeau cu un glas nu lipsit de o vagă afecțiune detalii asupra întoarcerii, ca și când asta m-ar fi privit cât de cât... Își spuse numele. Era casiera. "Mulțumesc, domnișoară, zisei, vă urez și eu vacanță plăcută." Și mă pregătii să închid. Dar ea continuă: "Parcă sînteți supărat de ziua dumneavoastră." "Da, zisei, sânt cam supărat..." " S-a întîmplat ceva?" "Asta n-are treabă", gândii, totuși îi spusei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și au eșuat și în direcția asta (un fel de mândrie, de priviri de sus, îmi sugerau gândirea lor neexprimată), când auzii o șoaptă lângă umăr: Nu le mai răspundeți". Și ea tăcu mai departe, fiindcă ea era, tăcuta, acum, casieră și o văzui cum se îndreaptă încet spre ușă, cu aceiași pași ciudați care reeditau "evenimentul" întoarcerii ei de la mare, când se retrăsese de la mine din birou cu mapa pe care o ținea strâns la subsuoară... Plăcută șoaptă, gândii după ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-o să ai niciodată atâția bani ca să cumperi ceva din aceste vitrine, și chiar dacă nu gândeai ca Socrate ("ce de lucruri de care n-am nici o trebuință") sentimentul de detașare era același... Ia te uită cum seamănă fata aceea cu casiera noastră... La primul colț... Reapăru în față... Hm! Cum să semene, e chiar ea, taiorul ei verde... Nu se dusese deci acasă?... Dispăru... Ușa batantă a braseriei se puse apoi în mișcare... o mișcare lentă, parcă a unui copil care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aici din dreptul porții mari (de intrare a mașinilor?), alee care se oprea undeva în fața unei case ale cărei ferestre mari reflectau soarele acelei ore a zilei ca niște oglinzi astronomice. Apăru o femeie și ne deschise. Se poate? zise casiera. E cineva?" Da, poftiți, spuse femeia cu un fel de nepăsare care nu ne era adresată numai nouă, ci așa, în general, oricui, chiar și naturii înconjurătoare. Poftiți, repetă, nu e nimeni." Și parcă adăugă: și chiar dacă ar fi, n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și merserăm îndelung uneori urcând până ajunserăm la intrare. Aici casa își mări considerabil proporțiile, începînd cu peronul din care aleea cu pietriș își continua șerpuitul undeva printre brazi, în spate, trecând pe lângă o piscină naturală... "Sînt pești, păstrăvi, zise casiera, vreți să vedeți?" În timp ce femeia care ne primise dispăruse undeva, zise ea, să aducă cheile.) Da, erau pești, se vedeau înotînd în adâncurile limpezi ale apei. Dinspre deal cobora susurând printre micuțe stânci un pârâu, intra pe sub un pod alb
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă bucuram totuși mai puțin, deși aveam o bănuială, sau mai bine zis o explicație. În ziua aceea se simțise bine, mâncase iarăși seara cu același apetit, dormise neîntrerupt până a doua zi (îl anunțasem eu pe director de ce lipsea - casiera noastră era bolnavă), o găsii la ora trei și jumătate în pat, căscând ca de obicei cu mare poftă și... flămândă, o ghicii după ochi, după privirea insistentă și elocventă cu care mă primi. "Ți-e foame!" zisei. Confirmă cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
exista și poate că și-acolo la țară, în satul nenorocit de munte unde ți-ai fi primit repartiția, cineva ți-ar fi spus: „Să trăiți dom’ profesor!“, și nu „Băi boule, asta-i meserie? Păi un zidar sau o casieră de la «Distrigaz» câștigă de două ori mai mult ca tine!“ Despre cum se terminau zilele, în cârciumă, la lumina lumănărilor, nu-și mai amintește nimeni. Picoteam pe mese, înfofoliți în paltoane sau canadiene, cu căciulile rusești pe cap, legate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de dispoziția lor de moment. Noaptea furtunoasă arăta ca o invitație la suicid, populată de regizorii sadici cu probe complexe și capcane ingenioase: la „Odeon“, Marian Râlea aluneca de pe scenă direct în brațele spectatorilor din primul rând (mă avertizase direct casiera: „Nu vă recomand rândul întâi. Se cade în actul doi direct pe locurile 6-9. Dacă aveți vreun prieten, trimiteți-l la noi, să-i dăm bilete acolo.“) Și mai era ceva. Oamenii veneau la teatru ca la telenovelă. Încărcau sălile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Iarmaroc, dacă mai există?! Constanța 3 iulie 1980 Dragă Alecule, Am primit scrisoarea ta și acum îți răspund că sunt hotărât să particip la adunarea noastră. Nu vin decât eu, pentru că soția lucrează de sezon, până la 15 septembrie (Eforie-Sud, casieră la Băi-reci). Și eu voi pleca la tratament (Lipova) pe data de 25 iulie. Aștept cu nerăbdare să ne revedem, Iancu Coleașcă. Față de cele ce spun scrisorile, cele scrise în carte de profesorul Mânăstireanu există unele nepotriviri, dar redăm cea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în acceleratul București Iași, în stația Tecuci, readus cu lovirea fierului de fier, revizuim deocamdată roțile, omul intrat cu numărul 13, ieși pe hol că 13 îți este specific! la casa de bilete îți curmasem mai multe neliniști, solicitai inutil casiera, erau cele mai previzibile, de costul unui loc, de linia de garare, geanta verde prăzuliu cu clape rezemată de spătar, ajungem pe angajatul cu lanterna în dreapta, ciocanul pe antebrațul stîng, la fel de slab, calcă pe zgomotele lui de control la roți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a legat de moarte, accentuarea venea moartea. Ora 18,50, în acceleratul Baia Mare București, culeasă din mers numirea stației Băbuțeni, dramatică perechea de bătrîni București, l-am așteptat lîngă accelerat, el n-a mai ajuns de la casă, drept că și casiera era numai sînuri și splendidă lentoare, după 50 de ani și vreo două îngîndurări-panseuri la pensionari ori ceferiști, distribuind tichete de gratuități, și la mine, că nu știu ce călătoresc, credeam că merge prin Cluj-Napoca, ia biletul, dar să schimbi la Dej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aducă săptămânal câteva sticle cu vin bun și o votcă sau rom jamaican, de care magazinele alimentare nu duceau lipsă. În privința banilor, Corinei îi plăcea să fie vistiernică supremă. La fiecare plată lunară, la chenzină sau la lichidare, îi poruncea casierei, energică și autoritară, să-i dea ei și numai ei, ambele sume cuvenite, adică cea de impiegat și cea de șef al secției. Apoi, lui Bițu îi da o sumă de cheltuială, de buzunar, cum se zice; iar restul după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
locale specifice, fie pentru că necesită un contact sau o interacțiune directă, personală cu un client, pacient, coleg sau cu publicul. Toate aceste persoane sunt intangibile pentru că sunt bine ancorate: frizerul, ospătărița, bucătarul, instalatorul, surorile medicale, dentistul, cântărețul din club, masorul, casiera de la magazin, electricianul, bona, grădinarul, menajera și avocatul care se ocupă de divorțuri. De remarcat că unii au slujbe de vârf (avocatul și dentistul), sunt muncitori calificați (instalator, tâmplar) sau necalificați (gunoier, menajeră). Indiferent de gradul de sofisticare al muncii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
foile de drum, ne-a dat bilet de eliberare, ne-a suit iară într-o mașină și ne-a dus la Chiscani, la Brăila. La Brăila ne-a dat bani pentru transport, și când m-am dus să iau biletu’, casiera n-a vrut să-mi dea bilet pentru că un leu din banii care-i aveam era puțin rupt într-un colț. Să îi dau alți bani. Păi doamnă, dumneavoastră nu vedeți de une’ vin eu? De un’ să am io
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Sindicatului Învățământului Preuniversitar din Sectorul 2 București (în continuare, sindicatul) a procedat la alegerea noii conduceri. Reclamantul a fost ales președinte. 9. La data de 29 iunie 1992 sindicatul a introdus o plângere împotriva cadrelor didactice A.P. și R.V., foste casiere, si M.M., fostă lideră a sindicatului, invinuindu-le pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, înșelăciune ��i furt în pagubă avutului obștesc. Sindicatul a arătat că la preluarea funcțiilor de către noua conducere persoanele menționate mai sus au refuzat să restituie bunurile și
HOTĂRÂRE din 27 iunie 2000 cauza Constantinescu împotriva României,. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134746_a_136075]