753 matches
-
polenuri de gheață, umile, ostoind tot frigul din oase în cea mai albă din zile. un flaut parcă trece prin trup cu amintiri duioase după o coapsă vergină de lună cu sânii -n angoase. stihii nefaste din răsărit luminează zăpezile caste, cerul, un candelabru aprins, în zodii nefaste. Referință Bibliografică: zăpada / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1122, Anul IV, 26 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ZĂPADA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347563_a_348892]
-
captiv între dorința de a crede în divinitate și contestarea vehementă a acesteia (moartea surorii îi trezește porniri eretice), are predilecție pentru evaziunea în imaginar (având mai degrabă profilul artistului), însă îi lipsesc atributele masculinității feroce (respinge alcoolul, se păstrează cast). Finalul Mioarei-mici ni-l prezintă pe naratorul-cioban ținându-i oii botezate de el Miorița un discurs nostalgic antropologic. Așa cum am mai afirmat, "umanistul" Mircea Băduț donquijotează și când vine vorba de literatura de tip science-fiction, al cărei fan declarat este
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ANII DE MĂTASE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1257 din 10 iunie 2014 Toate Articolele Autorului îți scriu ca niciodată cast pe străzi înguste revoltate înalț aripi spre cerul vast cuvinte roșii devora(n)te culori aprinse orbitor ca fluturii perfid plutind inundă timpuri ceasuri mor pod de mătase construind din trupul meu emoții surde răsar ca cicatrici haotic iubirea pare
ANII DE MĂTASE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361988_a_363317]
-
punând coroanei spini, Când tu le-aștepți in suflet, mângâierea. Obosit mi-e gândul să mă explic, cum sunt, Timpul nu-mi mai dă această șansă, Simplific totul, iubirii, prin ea viu simt Un suflet ce și-a păstrat dragostea castă. Referință Bibliografică: Simplific totul, iubirii... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2147, Anul VI, 16 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SIMPLIFIC TOTUL, IUBIRII... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365509_a_366838]
-
o tânără incertă Dar și-o doamnă pasageră, Ca pe-o pudică pubertă Dar și ca pe-o adulteră Ca pe o călugăriță Dar și diavol de cucoană Și ca pe o școlăriță Dar și vampă suverană... Doru-mi-i de tine castă Dar și ludică, drăcoasă, Credincioasă ca nevastă Dar frivolă de focoasă...! Referință Bibliografică: Doru-mi-i / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 986, Anul III, 12 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DORU-MI-I de ROMEO TARHON în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365016_a_366345]
-
India a fost parte a Imperiului Britanic. Se spune că Britanicii au folosit strategia pentru a câștiga control asupra teritoriului și resurselor vaste ale Indiei prin menținerea populației divizate de-a lungul liniilor de demarcație date de religii, limbi vorbite, caste, etc. Folosind „divide et impera” au reușit să-și atingă scopul. Mi-am propus să mă opresc la cel care a rezumat această politică în citatul respectiv, la Niccolo Machiavelli, diplomat, filosof, istoric, dramaturg, gânditor cinic, de altfel patriot înflăcărat
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
și delicată ca tine. Nu te-ai îngrozit nicio clipă că te afli în brațele unei făpturi ce trăiește la granița dintre două tărâmuri, cel al vieții și al morții! Este pentru a doua oară, după mama mea, când sentimentul cast al iubirii înmoaie inima unui vampir și se îndrăgostește nebunește de o făptură umană. Referință Bibliografică: XX. PRINȚUL MISTERELOR (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1532, Anul V, 12 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
într-o răpire mută în vin și în pocale,/ căci uite trandafirul în sânge cum burează/ fără să muște, lacom vestindu-mă-n petale ... ” Limbajul purificat, grațios și meditativ, cu vagi ecouri din vitalismul blagian, mărturisește jubilația simțurilor tinere și caste. Deși poezia începuturilor stă sub semnul clasicismului/ tradiționalismului, ea ne dă șansa vederii umbrei regelui Midas: tot ce atinge Poetul se preface în Cuvânt! La acel moment, al efervescenței Cenaclului „Numele Poetului”, Theodor Răpan era „un impresionist diafan”, lucru sesizat
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
ONCE WERE TREES Trees once were, but gone șo fast Thank you for the air that passed Aș coursing wisps within your green Cycling endless ever clean Thank you for the once cool arbor Reaching and descending boughs Cool shade cast on long hoț ground Thank you for your interception And languid stoic introspection And for taking come what may Until our needs expunge your way Ending where each nature point Unto progress does anoint. A DREAM OF GREEN Every time
DANNY DRAPER AND HIS POETRY AT THE STATE LIBRARY OF NSW de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366116_a_367445]
-
umbra unor salcâmi și ne-am mai iubit pentru ultima dată. Bătea vântul, praful se ridica în slăvi. Câteodată aș fi vrut ca acestă Căprioară să aibă mai mult de paisprezece ani, să fie mai puțin inteligentă și mai degrabă castă, să umble desculță prin iarbă și s-o străg vulgar „nevastă”. Dar n-a fost să fie. A venit trenul care n-a stat decât o clipă. O fluturare de mâini și adio! De atunci am rămas suspendat în neant
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
carte Să treci tânără prin vremi. [4] THE LIGHT În this realm when I first stepped Leaving dream and sleep behind You're the one my eyes first met Over me your light șo shined. I reach ouț — your cheeks Cast an ever glowing flame You're șo pale, șo white Cherry tree snow overcame. You can't leave for lands afar I won't hear you calling me Șo that time's door stays ajar On a book I'll
POEME BILINGVE (I) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350756_a_352085]
-
DOOR STILL Can the door still Wait for me în the corner?! The old grass Is waiting to fall over the sadness of a dress forgotten, by the apple-tree în the orchard. Let me linger în the twilight let me cast the mirrors upon the poppies feasting on my right shoulder. But let's live the dream of faded pains the weather bends the willows my knees from yesterday [11] ABSENȚA Si cat lipsești? Că tu lipsești de- aseară de ieri
POEME BILINGVE (II) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350779_a_352108]
-
Rafael, un profesor de matematică, o descoperă pe Maria, leșinată pe o bancă în parc, în apropierea Spitalului Universitar, unde îi era internat copilul, și o duce la urgență. Dragostea lor se înfiripă la prima vedere. Rafael fiind și el cast și credincios, potrivirea lor va fi perfectă. Discuțiile dintre Maria și Rafael abordează în special problemele condiției umane contemporane și teme religioase. Mihai, ateu prin excelență, sub impulsul dorului vrea să se apropie de familia pierdută dar se retrage sesizând
CRONICĂ DE CARTE: „GABRIEL” DE VICTORIŢA DUŢU de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346601_a_347930]
-
octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Lacrimile mele,-ngenuncheate-n peștera tăcerii, Poartă vina și durerea-nmănuncheate-ntr-un oftat, Se adună-n palma-nfiorată de lăsarea serii Inocente perle - taina dorului îndepărtat. Se înșiră-apoi pe rugul îndurărilor divine, Se aruncă în neantul răbdător al crinilor Caști, suavi, de dor înmiresmați atunci când seara vine Și aduce întuneric din tulpina spinilor. Lacrimile mele se înșiră în lumina lunii, Ies din peșterile sufletului binefăcător, În tăcerea nopții,-nfiorați, se clatină gorunii Într-o rugăciune către Domnul drept, îndurător. Referință
INOCENTE PERLE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352147_a_353476]
-
clipa care aprinde-n suflet jarul, Și arde-o viata-ntreagă fără încetare, Când crezi că poți să-l stingi se-aprinde și mai tare Și bucuria-n car se urcă cu-amarul. Eu te-am purtat în suflet floare castă Prin anii care-i simt încet cum zboară, Am învățat cum poate fericirea să te doară Și cum durerea poate să te fericească. Referință Bibliografică: Floarea unei iubiri / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 264, Anul I
FLOAREA UNEI IUBIRI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355856_a_357185]
-
extreme întrebuințează atît de frecvent termeni de comparație din artele plastice : răsuflarea dragostei ca „o tremurare de fluturi după Klimt” (specialistul numărul unu în probleme de cuplu), niște flori albe „ca siluetele din pînzele lui Piero di Cosimo”, niște „inorogi caști de neviață ca și surîsul Giocondei”, „culoarea lui Bosch”etc. În fond, aici este o rigoare descriptivă înrudită nu prea de departe cu ilustrațiile haijinului Hokusai aduse poemelor erotice. Or, dacă admitem în principiu alături de un Paul Ricœur că pretențiile
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
zborul păsării lin Patria-i îngândurarea din fiecare ce ne prelinge în lucruri pe veci patria-e dorul la plecare lumina nou-născutului deci Un hram de înțelesuri ca o despovărare în limpezimea sângelui de get tranșee de azur pre-nlăcrimare și binecuvântarea castă de poet Un murmur ancestral ce se developează zidindu-ne sămânța blânde firi pământul nins de ape ce veghează candoarea maicii noastre din priviri Referință Bibliografică: Patria / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03
PATRIA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356031_a_357360]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > PĂSĂRI ALBASTRE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului când nebunia a început să-și plângă brațele vărgate eu ucideam îngeri din plictiseală în fond nu există nici o aripă castă doar florile au dreptul să zboare astăzi e doar o altă lacrimă smulsă din muțenia nocturnă ca o pelerină îngustă în care timpul a sculptat uși larg deschise prin ele se scurge albastrul în gleznele tumefiate ale unui alt atlas
PĂSĂRI ALBASTRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355394_a_356723]
-
și Claudius Eparhul cu fiul său Hromatie (ce era Eparh al Romei) și fiul său Tiburtie Cu Preotul Policarp, Sebastian cel fericit Botezul că Sfântă Taină, acestora, au Săvârșit! Ierarhul Gaius-fericitul, la Romă privighetor Săvârșea Sfintele Taine, în cas' la Castul (Dregător) Și-acesta fiind Creștin, i-a luat pe-ai casei, dar în taină Și prin Botez au îmbrăcat a Mântuirii Nouă Haină ! Pe frații Marcelin și Marcu, Diaconi i-a Hirotonit Fericitul Ierarh Gaius, pe Tranchilin l-a Preoțit
SF. MC. SEBASTIAN de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346116_a_347445]
-
l-a Preoțit Iară pe Sebastian, cu haine de Luptător L-a pus că Bisericii, să-i fie treaz Apărător ! Prigoana care atuncea, spre Creștini s-a revărsat Peste Tiburtie și Castor, Claudiu, Zoe, Nicostrat... Chinuiți în multe chipuri, împreună cu Castul Să fie-n Cer în Veșnicie și-au dat aici, sufletul ! Tranchilin cel Preoțit, în chinuri fost-a lapidat Iar fii Marcelin și Marcu, cu capu-n jos, la spânzurat... Apoi cu lăncile străpunși...dup' asta, Sebastian Mărturisindu-și ferm
SF. MC. SEBASTIAN de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346116_a_347445]
-
vulcanic suflul tău face rochia mea să zboare pe aripile fluturelui albastru ce-mi păzea pântecul (puntea de ceară) Iubitul meu făcut din ruga unei sfinte la picioarele lui Dumnezeu, ești frumos că o duminică îmbrăcată în plânsul unui prunc (cast și pribeag) Începe-mă din colțul în care Dumnezeu și-a făcut casă acolo te aștept (în inima cerului) Prinde-mă de brâu și în vâltoarea unei făclii ce arde în munții care ți se zbat în tâmple sărută-mă
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
am decis să te transform în vis, Aevea mi te-nfățișai într-un veșmânt De catifea turcoaz, și ochi-ți dormitând Aveau ceva, ce mă trezeau, într-un dezmint. În revelația, deschisă către încă o noapte De rătăcire, între infinitul cast și o visare, Pe pleoapele-ți cădeau misterele uitate- Îți era în cuget somnul- visare trecătoare... Și-ai fi ales să-ți părăsești îndemânarea, Ce te făcea să rătăcești în plină noapte, Și, infernal de albă, se stinse lumânarea, Tot
UN IRIS ÎN VIS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346130_a_347459]
-
Fundația Sfinții Închisorilor. București/ Pitești, 2014, p. 77, p.189,p.190) Fulgii de nea care se așterneau peste tot, dansând parcă o celebră Jienească, făceau celulele parcă mai încăpătoare și mai calde, iar colindele își rezemau tâmplele senine și caste peste zăbrelele care nu mai păreau atât reci și atât de negre. „Ultimul Crăciun trăit după gratii, povestește doamna doctor Galina Răduleanu, fiica Părintelui basarabean Boris Răduleanu, și el la rândul lui arestat, a avut o deosebită profunzime. Viorica venise
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
difuză umbra ta crește odiseic îți pictez tavanul insolent cu unghiile de la piciorul lui Columb inima mea se rotește aleatoriu între două oglinzi converse ușa mea spartană și fereasta ta fermă supraviețuiesc luptei teritoriale suflete emergente mâini devotate pacifică imperii caste reminiscențe două comete strălucesc decadent SOS este implozie s-au spart ferestre indecent Referință Bibliografică: Steaua / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1284, Anul IV, 07 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate
STEAUA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371030_a_372359]
-
Lângă steagul dacic (cu trei culori din curcubeu),/ ca legământ cu Dumnezeu”. Poezia „Epistolă din veacul trecut” - e o încununare a românismului poetei, refrenul fiind revelator: „Binecuvântați, cântați, armonia/ Pacea și înțelepciunea noastră/ Binecuvântați, cântați România/ Ca-n rugăciune, fecioara castă”. Foarte potrivite mi se par aprecierile lui Ștefan Dumitrescu ce o consideră pe doamna Elena Armenescu - o poetă inteligentă, creatoare a unui cosmos bogat (o gradină de crini) - o lume diafană, cu sensuri profunde ale unui spirit însetat de cunoaștere
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]