286 matches
-
inocență și de senzualitate, Pandora este parte din fragmentul de memorie ce tulbură pacea demonică a stăpânului insulei ascunse. Drama lui Pratt știe să recupereze ingredientele melodramei, iar sunetul Pacificului are un ton romantic-tenebros, tem perat de armonia tangoului argentinian. Castelanul de pe Escondida este umbra unui alt Groovesnore, care a ales să moară după ce dragostea lui nefericită a murit, la rândul ei. Pacificul și viața de eremit-pirat sunt mormântul marin în care a ales să se înmormânteze, de viu, purtătorul de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
solidar cu cei pe care destinul îi lasă în voia răului și a îndoielii. Spirit al vântului, navigând între Scoția și Franța, Alan Breck iese din povestea lui David Balfour doar după ce acesta din urmă este restaurat în poziția de castelan al căminului părintesc. Pentru Balfour, conacul Shaw este casa ce îl adăpostește. Pentru Alan Breck, casa Stuart este iluzia căreia îi rămâne fidel. Întâlnirea dintre Pratt și Stevenson acordă benzii desenate noblețea visătoare a romanelor de aventuri. Sinteză hipnotică, proza
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
regăsise în căpitanul Haddock proprietarul său legitim, viața lui Nestor se organiza în funcție de reperele ciudate ale aventurilor stăpânului său. Lungile expediții alternau cu perioadele în care, în fine, după absențele lui Tintin și Milou, Nestor era în măsură să ofere castelanilor de la Moulinsart proba geniului său, trecut cu vederea în favoarea întâmplărilor ciudate ce îi răpeau, periodic, din sânul colțului lor de Arcadie. Pentru căpitanul Haddock, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ocazia de a contempla paharul în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al cărei proprietar era. Cu un scris înflorat și elegant (un scris ce părea să fie cel al unui savant ascuns în tainele bibliotecii), dezertorul rus descria pacea în care se cufundase după ce abandonase viața de aventură spre a deveni castelan pe ostrovul aflat nu departe de Escondida în care trăise cândva Călugărul din balada pacifică. În felul său, Rasputin își construise o fericire hedonistă, punctată de orgiile cu fermecătoarele polineziene și ocazionale expediții de jaf în insulele vecine, expediții care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
povestirii, D. Mason dă următoarea explicație, referindu‑se la M. Hamidulah: „S‑au adăugat nouă ani, pentru a se stabili un echilibru Între anii lunari și cei solari“. În ce privește povestirea Oglinda necunoscutului, trebuie spus că adepții spiritismului, deci și doamna Castelan, au considerat acel fapt divers strict autentic. Un caz analog va fi expus și de cunoscutul astronom Camille Flammarion (1842‑1925), scriitor nu mai puțin faimos al operelor Pluralitatea luminilor ivite sau Necunoscutul și puterile naturale. În opera Necunoscutul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
memorie, criminalul să fie descoperit. Această Întâmplare va fi pomenită În volumul al doilea al memoriilor sale și de domnul Garron, inspector de poliție pensionar, de a cărui obiectivitate și lipsă de imaginație nu ne Încumetăm să ne Îndoim. (I. Castelan, Spiritismul, p. 154.) „Povestea cu maestrul și discipolul“ va fi pentru prima oară publicată Într‑un număr estival din mensualul literar Književna reć a anului 1976, În care este vorba despre ceva absolut previzibil psihologic și anume despre „o Îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceea cu aurul, precedată de scorneala despre legătura dintre Magistrat și târfa de Caravella. Mai ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite, de un sfert de veac, doar de către Intendent - s-a întors, se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni, de peste șapte ani, nu l-a mai văzut pe Intendent de aproape. Se spune că, în taină, venise un altul în locul său și chiar că se perindaseră mai mulți; la rândul lui, Castelanul era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni, de peste șapte ani, nu l-a mai văzut pe Intendent de aproape. Se spune că, în taină, venise un altul în locul său și chiar că se perindaseră mai mulți; la rândul lui, Castelanul era tot un necunoscut: locuia, din copilărie, pe o insulă sau într-o altă țară, era un fel de legendă fără cap și fără coadă; tatăl său, Clarvăzătorul, îl trimisese departe, la mii de kilometri, pentru că - asemenea Astrologului, peste ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o altă țară, era un fel de legendă fără cap și fără coadă; tatăl său, Clarvăzătorul, îl trimisese departe, la mii de kilometri, pentru că - asemenea Astrologului, peste ani - prevăzuse dezastrul Stațiunii și vroia, astfel, să-și salveze urmașul. Cel plecat - Castelanul, cum dintr-o nevoie de romantic îl numeau localnicii - urma să fie inițiat în stăpânirea forțelor telurice. Trebuia, la întoarcere, să salveze Stațiunea. Sau, dimpotrivă, să o distrugă, împlinind astfel profeția părintelui său și a Cititorului în stele. Făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Acolo unde lipsește, nu poate fi nici curățenie, nici liniște. O comunitate, fie cât de mică, are nevoie de siguranță, de pace; cineva trebuie să vegheze. La Domeniu voi merge chiar eu. Mă vor însoți Doctorul și Șeful Gărzilor Reunite. Castelanul a venit pe drumul ce taie peste munte, s-a ferit, înseamnă. Pentru aprovizionare, Intendenții, înlocuiți mereu pe ascuns, tot pe acolo au trecut, douăzeci și ceva de ani: un model de discreție. Nici Castelanul nu se dezminte; la rangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Doctorul și Șeful Gărzilor Reunite. Castelanul a venit pe drumul ce taie peste munte, s-a ferit, înseamnă. Pentru aprovizionare, Intendenții, înlocuiți mereu pe ascuns, tot pe acolo au trecut, douăzeci și ceva de ani: un model de discreție. Nici Castelanul nu se dezminte; la rangul său, putea să vină la lumina zilei, nu noaptea, cum zice un pădurar că l-ar fi zărit. Poate era chiar Intendentul, ultimul. Nimeni nu mai știe cine cum arată, un haos! Îmi stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spațiu desenat; opt palme de-a lungul și vreo cinci de-a latul... Două coli de ambalaj așezate una lângă alta. În final, când le vei strânge, vei împacheta în ele un oraș fantomă. FILOZOFUL... ROMANCIERUL. Am născocit povestea cu Castelanul: de neînțeles pare faptul că acesta chiar a venit! Un act de premoniție: sunt din ce în ce mai convins că pot manevra întreaga Stațiune. Îi voi scrie CRONICA așa cum vreau eu. Așa cum merită locul. Oamenii. Castelanul nici nu l-a băgat în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fantomă. FILOZOFUL... ROMANCIERUL. Am născocit povestea cu Castelanul: de neînțeles pare faptul că acesta chiar a venit! Un act de premoniție: sunt din ce în ce mai convins că pot manevra întreaga Stațiune. Îi voi scrie CRONICA așa cum vreau eu. Așa cum merită locul. Oamenii. Castelanul nici nu l-a băgat în seamă pe Magistrat. A vorbit cu acesta prin Intendent. Altul; cel de dinainte - al nu știu câtelea! -, aproape nevăzut ani de-a rândul, a plecat în zori. Se petrece ceva care îmi scapă. Iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ani de-a rândul, a plecat în zori. Se petrece ceva care îmi scapă. Iese din scenariu. Nici Magistratul nu pricepe totul; și nici nu poate să forțeze prea mult lucrurile: Domeniul nu intră în perimetrul Stațiunii. Și-apoi, ascendenții Castelanului în linie bărbătească - cel puțin cinci generații - au fost oameni neobișnuiți. S-au ocupat cu alchimia, cu profețiile, au făcut parte din societăți secrete. Femeile deslușeau viitorul anterior. Castelanul, când era de-o șchioapă, îndoia lingurițele cu privirea. Distingea culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mult lucrurile: Domeniul nu intră în perimetrul Stațiunii. Și-apoi, ascendenții Castelanului în linie bărbătească - cel puțin cinci generații - au fost oameni neobișnuiți. S-au ocupat cu alchimia, cu profețiile, au făcut parte din societăți secrete. Femeile deslușeau viitorul anterior. Castelanul, când era de-o șchioapă, îndoia lingurițele cu privirea. Distingea culori cu buricul degetelor. Spărgea - c-un țipăt - geamurile. Trimiterea lui într-un loc ferit - de către părintele său - a fost mai mult o îndepărtare; hotărârea a venit după ce odrasla, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
împușcătură. O superimagine ce va cuprinde - totodată - forma și culoarea Timpului. ...Stațiunea poate fi stocată, ca poveste, într-un fir de nisip; cristal de siliciu sau chip, în termeni tehnici. De praf. MAGISTRATUL. Peste câteva zile, îl voi invita pe Castelan să viziteze Stațiunea. Molima e aproape stinsă; mai sunt semnalate ici-colo, vagi indispoziții, pentru care se fac tratamente la domiciliu. Psihoterapie mai mult. Se stă de vorbă serios cu fiecare pacient; trebuie să priceapă, înainte de toate, că boala e produsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
li se dă drumul încă, ar contamina din nou așezarea; dacă ar pleca de tot, molima s-ar întinde și în Regat. Nu vreau așa ceva în preajmă. Și mai prevăzător, un consilier m-a sfătuit să nu-l invit pe Castelan până nu se mai potolește lumea, prea s-au petrecut multe în ultima vreme, se simte o încordare. Asta e părerea lui de funcționar stupid și fricos: se gândește cum să-și păzească scaunul, capul - fiindcă multe s-ar rostologi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Eremitului. Sau o să fie internat. Chestia cu rabia nu s-a terminat. Toți adversarii Magistratului, dacă nu se potolesc, vor ajunge, în cel mai bun caz, pacienții Lazaretului: Doctorul abia așteaptă. Face niște experiențe acolo; un vândut. Curioasă e revenirea Castelanului... Domeniul e o ruină, nelocuibil; a rămas întreg numai donjonul... Cred că, la mijloc, e tot mâna Magistratului. A adus pe cineva, un fel de uite-l-nu-e, încercând, astfel, să abată atenția oamenilor de la prigoana pe care - cinic - o numește carantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
deschizi sonorul: se aude o fanfară; luminezi, oprești muzica: tipii se urcă în mașini negre. De undeva, spre coloană, sunt îndreptate carabine cu lunetă. Te joci cu viitorul Planetei. O Stațiune mai mare. Ce Magistrat ai fi putut să fii!... Castelanul încă nu s-a arătat la față. Între el și restul lumii stă mereu Intendentul, zărit numai de la distanță. Din donjon, veghează, ia măsuri, se adresează nepoftiților printr-un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece. Uneori, folosește o portavoce: în câteva rânduri, chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat-o în aer... Nici Magistratul nu a izbutit încă să-l vadă pe Castelan; Intendentul i-a comunicat, prin tub, că, poate, nici nu se va întâmpla, vreodată, așa ceva. A explicat că stăpânul său este retras într-o meditație adâncă. Câteodată, luni de zile, nu scoate o vorbă; și ani, alteori; comunică, deja, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
totdeauna, singur, pentru că nu suportă ca umbra vreunui om să-i atingă mâncarea, nici măcar aceea a unei gâze; oricare dintre acestea i-ar încărca hrana cu probleme care nu-i aparțin; cum să primească, așadar, vizitatori? Mai ales că, uneori, Castelanul nici nu vrea să audă: își astupă urechile cu ceară pentru ca nici un zgomot să nu-l tulbure, iar atunci când vrea să coboare și mai adânc în sine, își leagă ochii. Dacă, de undeva, se întinde vreun iz ațâțător sau scârnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
iar atunci când vrea să coboare și mai adânc în sine, își leagă ochii. Dacă, de undeva, se întinde vreun iz ațâțător sau scârnav, își prinde nasul cu un clește; răsuflă pe gură printr-un tifon, să nu inspire vreo insectă. Castelanul a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că stau lucrurile cu stăpânul său. „Insistența dumneavoastră, domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în final. Un pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică pâs! Tocmai îi ajunsese la urechi - cu o zi înainte - că Domeniul se află sub protecția Coroanei. De la un anonim primise și o epistolă. „...Regele și Castelanul au un strămoș comun...” Caravella. Aurul. Coroana. Răvașul. O serie neagră. Magistratul simte că este ținta unui atac precis. Laborios. Se gândește, totodată, la coincidențe, e un ins logic. Dilema, uneori, este mai greu de suportat decât chiar pericolul... Stațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
serie neagră. Magistratul simte că este ținta unui atac precis. Laborios. Se gândește, totodată, la coincidențe, e un ins logic. Dilema, uneori, este mai greu de suportat decât chiar pericolul... Stațiunea, deocamdată, se pregătește să petreacă. Mai sunt câteva zile. Castelanul e ceva abstract, până acum: un fel de stafie care nu sperie pe nimeni. Chiar dacă bătrânii știu că bunicul acestuia, supranumit Profetul, prevăzuse mai toate necazurile ce s-au abătut apoi, vreme de un secol, asupra Stațiunii; fiul său, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
e ceva abstract, până acum: un fel de stafie care nu sperie pe nimeni. Chiar dacă bătrânii știu că bunicul acestuia, supranumit Profetul, prevăzuse mai toate necazurile ce s-au abătut apoi, vreme de un secol, asupra Stațiunii; fiul său, tatăl Castelanului invizibil, a fost, la rândul lui, un vrăjitor. Aduna ploile, oprea vântul sau îl stârnea, aducea veri răcoroase și ierni blânde; vindeca bolile minții sau le trimitea asupra vrăjmașilor. Îl căutau emisari secreți; erau dintr-un ținut îndepărtat numit Ventali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]