439 matches
-
și eu,/ și plec cu el, grozavu-i șuvoi, /sub ciment, înapoi...( Sângele temniței) Doinele-n cârje colindă munții plini de revoltă. Nici Gheorghe, nici Ion nu se mai ridică. Salcâmul de lângă fântâna sufletului n-a mai înflorit. Umbrele morții zidesc catafalcul plecării... Patima urii devine colind al iertării, iar Sângele temniței, rod pârguit pentru cules își primenește ofranda. Pământul înroșit cu vieți nevinovate de miri, devine potir de cuminecare a cerului. Creanga de aur a inimii căntă imnul celor ce s-
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
-l văzuse în mâinile celei ce azi pleca definitiv și-l depuse cu grijă în buzunarul pantalonilor. Ieși, nu înainte de a mângâia cu privirea patul ce părea a mai păstra încă urma trupului firav și abia acum se apropie de catafalcul improvizat, cu grijă, de parcă s-ar fi temut să n-o deranjeze pe bătrâna ce părea că doarme și-și puse mâinile pe marginea acoperită cu pânză albă brodată a sicriului. Ca și când i-ar fi ghicit dorința de a rămâne
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
-n tușe vineții dintre vitrine stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței așa că îmi țin răsuflarea până când oftând din rărunchi cetaceul albastru oprește în stație și mă grăbesc să mă strecor pe ușa-i deschisă în interiorul tixit - încă un Iona apatic - prelingându-mă într-un scâncet de ușurare pe tapițeria soioasă
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
și spaime, într-o celulă friguroasă de 5 mp. O detenție grea, chinuitoare, pronunțată la ordin, când animalului dezlănțuit din interioritate (căci toți condamnații erau asemuiți cu niște animale) îi venea de foarte multe ori să urle din rărunchi împotriva catafalcului nedrept de putred al istoriei. Dar, chiar și în astfel de condiții antiumane, trebuia să te străduiești din răsputeri a-i nega acestui animal chinuit „eu-l”, obișnuindu-l să își părăsească destul de des trupul - acea „carne mizerabilă, îndurerată și
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
fotografia. Emițătorul nu numai că propune codul, el îl impune. În altă ordine de idei, Ion Cucu arată că în filmoteca sa are peste 500 de scriitori. Deține fotografii cu scriitori pe când erau în viață, dar și cu unii pe catafalc. Cartea evocă 25 de scriitori ce au făcut subiectul unor fotografii. Se remarcă evocările lui Marin Preda (căruia îi spunea Don Preda), Constantin Noica, Norman Manea, Augustin Buzura, Fănuș Neagu, Eugen Simion. Per ansamblu, cartea se lecturează cu o plăcere
Ion Cucu: Un patriarh al fotografiei „literare”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339631_a_340960]
-
cuprindă toată așezarea. La ieșire legăm bine fîșiile de piele cu care asigurăm ușa. Ne îndreptăm spre încăperea mare, acoperită, în care va avea loc ceremonia funerară. Totul este pregătit. În imensa cameră mortuară din lemn se află depus pe catafalc trupul tatălui meu decedat, iar alături de acesta al mamei și al celor patru slujitori credincioși, care îl vor însoți pe lumea cealaltă. Toți sunt îmbrăcați în straie de sărbătoare. Așa se cuvine. În jurul lor sunt așezate armele și bijuteriile din
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
stranie coincidență (sarea și piperul cărților vizitate de succes), s-o readucă în prim plan pentru ultima dată pe nefericita Lara, cea care, în vălmășagul acelor vremi de tristă amintire, pierduse urma fetiței concepută cu doctorul Jivago, și care - în fața catafalcului - îl roagă pe descurcărețul Evgraf s-o ajute ca să-i dea de urmă. Ceea ce chiar se întâmplă, ne spune Epilogul, în timpul celui de-al doilea război mondial, când generalul maior Evgraf Jivago își recunoaște nepoata în Tania spălătoreasa, poreclită Îngălata
UNUL DINTRE EROII DE REFERINŢĂ AI LITERATURII DE REZISTENŢĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344382_a_345711]
-
martie, o mie nouă sute șaptezeci și șapte, la nici treizeci de ani de viață? Când cortegiul funerar în drum spre Suseni în munte, unde vor fi înmormântați, va trece prin fața liceului, proaspăta artistă, va arunca un buchețel de flori spre catafalcul defunctei și-i va picura pe obrazul de adolescentă, lacrimi sincere de regret. Maria, în primăvara anului o mie nou sute șaptezeci și nouă, încă elevă la liceu, într-o dimineață spre zori de zi, are un vis, un vis
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
ai ținut de haloimăsuri și-ai înviat?...M-ai nenurucit și pă mine și pă toată familia mea!... Auzind că ai murit am vrut să-ți fac puțină reclamă și am investit tot capitalul meu în fotografii cu tine pe catafalc!... Escrocul de fotograf mi-a luat și el o mulțime de bani, ca să suprapună pe un clișeu, cu un mort pe catafalc, capul tău, ca să creadă lumea că ești tu!... De ce-ai înviat prezevenghiule?...Ca să mă nenurucești pe mine
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
am vrut să-ți fac puțină reclamă și am investit tot capitalul meu în fotografii cu tine pe catafalc!... Escrocul de fotograf mi-a luat și el o mulțime de bani, ca să suprapună pe un clișeu, cu un mort pe catafalc, capul tău, ca să creadă lumea că ești tu!... De ce-ai înviat prezevenghiule?...Ca să mă nenurucești pe mine?... Eu, care am vrut să-ți fac un bine și te-am cocoțat pe catafalcul cel mai frumos și mai plin de
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
pe un clișeu, cu un mort pe catafalc, capul tău, ca să creadă lumea că ești tu!... De ce-ai înviat prezevenghiule?...Ca să mă nenurucești pe mine?... Eu, care am vrut să-ți fac un bine și te-am cocoțat pe catafalcul cel mai frumos și mai plin de flori, pe care-l avea fotograful în atelierul lui?... Ce mă fac eu acuma cu 20.000 de fotografii?... Nevastă-mea vrea să divurțeze și eu nu mai am para chioară!... Dacă vrei
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
femei având comune distincția și sobrietatea minei. Ce mă nedumiri mai mult fu că toate păreau să fi fost imortalizate la aceeași incertă vârstă. Încăperea avea ca mobilier expus exclusiv de-a lungul pereților: un pat fără tăblii - ca un catafalc, îmi zisei, o bibliotecă înaltă, în care zării doar cărți capitonate în piele cenușie, o masă, pe care stăruia un sfeșnic scurt, rudă cu lampadarul din hol și în care intuii singura sursă de lumină pe vreme de întuneric, precum și
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
crucea năzuinței, Duce țel de patriot înverșunat Pe sanctuarul divin al credinței. Credința urmează pe crucea din frunte Că, Moartea cu nimeni n-are răbdare, Să caute steaua mamei defuncte, Cu dorul pe-a veșniciei cărare. 14 Septembrie, 2015 La catafalcul defunctului Corneliu Vadim Tudor Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Moartea nu are milă, nici răbdare / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MOARTEA NU ARE MILĂ, NICI RĂBDARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381861_a_383190]
-
stele să vegheze, Nația română să o lumineze. Nu are cin’ să ne trezească, Să vadă mafia lumească. Izvorul a secat, s-a stins făclia Ce da lumină-n România. Tribune, sufletul mă doare, Pios ți-aprind o lumânare, La catafalc am vrut să-ți fiu, Însă mă tem că-i prea târziu. De moarte nici nu te-ai temut, Chiar dacă ea prea mult te-a vrut. Justițiar precum ai fost, Pe moarte ai luat-o la rost. Să știi că
S-A STINS TRIBUNUL... de IONEL GRECU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381881_a_383210]
-
grijă de copiii tăi ca de copiii noștri, am să le vorbesc frumos, am să mă port frumos cu ei, am să-i educ ca o adevărată mamă!” Marika, Marika! Îmi apărea dinaintea ochilor chipul palid al Marikăi așezat pe catafalc, apoi groapa neagră, enormă, căscată, ca o gură uriașă, care o înghițise, apoi gloata aceea de lume din sat care-o plângea...Aici, undeva, într-o poiană care, acum noaptea, se vedea ca un ochi negru, la marginea pădurii, venisem
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
El .. timpul s-a așezat pe-un pat din pânze... Pânze țesute de-un venerabil domn paiang Timpul nu vrea să piardă câteva minute azi Din înmugurirea împinsă cu parfum de trecut El..timpul se lasă purtat pe-al vieții catafalc E-un menestrel ce colindă încă din zori Prin decenii,secole și multe milenii cu flori Scurgându-se topit pe -ale vremii cărări ............................................................... El timpul-îți va răspunde de vrei la-ntrebări! Referință Bibliografică: EL...TIMPUL / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN
EL...TIMPUL de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380960_a_382289]
-
însemnele regalității maghiare, reprezentanților împăratului Ferdinand I. Tot în Biserica „Sfântul Mihail”, au fost invesți, în funcția de principi ai Transilvaniei, Sigismund Báthory, Sigismund Rákóczi, Gabriel Báthory și Gabriel Bethlen. De asemenea, în lăcașul de cult, a fost așezat pe catafalc, trupul neînsuflețit al principelui Ștefan Bocskay - cel care a dat, pentru o perioadă, numele său actualei Piețe Avram Iancu. Apoi, în cadrul unei ceremonii desfășurată la 12 februarie 1939 în biserică, Márton Áron a fost ridicat în rangul de episcop. În
PIAŢA UNIRII, BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL MIHAIL” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374811_a_376140]
-
cu vector clar spre trecere, un discurs singur, un unic text dedicat, în ecuația mamă-fiu, pământ-om, aceleiași ființe: „...cea mai prezentă, în imensa-i absență, e mama”. Flash-uri, parcă fotografieri vii, filmări de sentimente - „Mama stă-ntinsă pe catafalc”, „ce-aș face, oare, /dacă mamei/aș dori/să-i trimit o scrisoare?”, „am rămas pân’ la ziuă, /priveghind lângă ea” - fac, dintr-o realitate funestă, relevări ale ego-ului vizionând, depășind, sublimând hotarele cunoașterii, conotațiile ce tind spre absolutul ideatic
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea știe cum și de ce înaintașii ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ștefan în catafalcul durerii: ,,Moldova nu e a mea ci a urmașilor urmașilor noștri...”, a lor, celor plecați demn prin jertfa de sine. Mariana Gurza este lacrima durerii coborâtă din nord de Moldovă Ștefaniană pe câmpiile bănățene spre mereu aducere aminte, strângând boabele
BOABE DE LACRIMI ŞI O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372500_a_373829]
-
răstignit între cer și abis în amiaza circulară a unui vis încătușat în timpul dintre noi poftind la fructul oprit din sărbătoarea unei recolte pitice din povestea ruginită în care nervurile apocaliptice ale norilor agățați de idee ne subjugă înlănțuirea pe catafalcul stelar Referință Bibliografică: Răstigniți în toamnă / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1045, Anul III, 10 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
RĂSTIGNIŢI ÎN TOAMNĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347298_a_348627]
-
zilele noastre. Că proba de felul în care a fost iubita și adorata de toți ascultătorii melodiilor ei nemuritoare, în momentul când s-a stins din viață și a ieșit din lume, la numai 49 de ani, foarte tânără, în urma catafalcului ei se vedea un cortegiu imens de pește 350.000 de oameni, care se întindea de la Piata Universității... asemenea unei tenebre unduiri de codru bătut de vântul tristeții, străjuit de-un cer înlăcrimat, durere nespusa și regrete greu de redat
CENTENAR MARIA TĂNASE 1913-2013 RRIDICÂND CORTINA TIMPULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347294_a_348623]
-
e cu durerea în suflet... » « Domnule, sări Ion al Oații, dar țara n-are suflet... » Râseră toți, cum să aibă țara suflet ! și ce caută ei cu această cuvântare acolo ? Acolo nu se țin cuvântări, domnule, acolo trece fiecare prin fața catafalcului, își ia la revedere de la tovarășul și merge mai departe... Dar pomană s-o face ?” ,, L-or îngropa cu popi ?” ,, Cum să se facă pomană ? De unde iau ei atâta mâncare să dea la o țară întreagă ? Ar însemna să întindă
ÎNMORMÂNTAREA (FRAGMENT DIN ROMANUL MOROMEŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348915_a_350244]
-
și ei o coroană de flori de undeva că se fac de râs ! Carol aruncă pe trotuar pachetul cu lumânări și merse mai departe cu gândurile amestecate. Ajunseră în comitetul central, descoperiră, făceau și ei ce făcea toată lumea, treceau prin fața catafalcului, se opreau o clipă la capul lui, stăteau așa puțin și plecau mai departe. « Bă, Ioane, tu ai văzut, mă , că nu-l jelea nimeni ? El n-o fi având și el copii și nevastă ?” ,, Ba are, cică are două
ÎNMORMÂNTAREA (FRAGMENT DIN ROMANUL MOROMEŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348915_a_350244]
-
durerea de-a nu-ți putea vorbi Afară-n frigul zilei a prins a fulgui Și noaptea-i mistuită în fulgii de omăt Cu gândul plin de tine, eu iarăși mă îmbăt, Și zac întins pe clipe, ca pe un catafalc Dorința mă lovește săgeată dintr-un arc Se rup atâtea frunze ca într-o toamnă lungă Cu amintiri ucise vrea clipa să pătrundă În sufletul de umbre deschis tot de alei Prin care prind să umble, vagi chipuri de femei
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
nu împărtășească soarta poetului Labiș. A murit când furios, când sperând, părându-i rău și iubind cu ardoare viața și oamenii, implorând în ultimele ceasuri să i se aducă ozon de pe culmile unde se adapă căprioara. L-am revăzut pe catafalc în holul Casei Scriitorilor, îmbrăcat în costumul pe care și-l cumpărase cu o lună înainte din banii pe " Primele iubiri", scufundat în spuma voalului de mireasă mortuar. Mâna lui fină mi s-a părut că o reține pe a
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]