1,749 matches
-
pribegie... Iartă-mă... Te îndură... Îndepărtează timpul Trecut, din a mea viață, Când nu am fost ca Tine, Când nu mi-ai fost speranță. Tu... Iartă-mă, Părinte, Când nu Te simt în mine, Îndepărtează Răul... Întoarce-Te, Sublime! ( vol. " Catarge peste timp ", ed.NICO, dec. 2016 ) Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: ÎNĂLȚARE ( pascale... Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2295, Anul VII, 13 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
ÎNĂLŢARE ( PASCALE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1492064269.html [Corola-blog/BlogPost/371800_a_373129]
-
cu altele țintind spere modern”, concluzionează obiectiv și încurajator doamna Bahna, despre cea de a patra scriitoare de pe aceste meleaguri cu adânci rezonanțe culturale naționale. După cum afirmă autoarea volumului „Dintre sute de femei...” - o aluzie probabil la „Dintre sute de catarge” a avut grijă să nu se oprească asupra unei autoare mai mult sau mai puțin cunoscute prin vastitatea creației lor. „Scriitoarele pe care le-am pomenit creează o proză viguroasă, care, de pildă, lecturată, fără a se ști că este
PREZENŢE FEMININE ÎN SCRISUL ROMÂNESC”, SEMNAT DE MIOARA BAHNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1479734300.html [Corola-blog/BlogPost/362732_a_364061]
-
țărm să se lipească de tălpile goale de inimile goale de cuvinte nu aruncați piatra de sub talpă este un cuvânt atât de dulce prin care curge sânge de mare nu aruncați cuvântul ce se leagă de inimă precum ulise de catarg este o poezie care pășește cu picioarele desculțe peste pietre ... Citește mai mult apa citește cu voce tare pietrelepeștiispune cuvinte pe care le varsă în mareuneoriele vin sirene la țărmsă se lipească de tălpile goalede inimile goalede cuvintenu aruncați piatra
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasile_pin/canal [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
ce-l așteaptă, Săracului? O pâine. Mișelului? Răsplată. Iar pruncului putere Să crească în dreptate, Bătrânului odihnă, Acum și după moarte. ***** E Anul Nou... Părinte, Călăuzește-ți turma Spre cuget și iubire... SĂ NU ÎȚI PIARDĂ URMA. Mugurel Pușcaș ( vol " Catarge peste timp ", ed. NICO, 2016 ) ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2192, Anul VI, 31 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1483179154.html [Corola-blog/BlogPost/379437_a_380766]
-
măslin Noi suntem El, iar El nemuritor Să nu-l înstrăinăm ca pe-un străin Din inimă-i spre inimile noastre Tăcând ca piatra-n valul ce se sparge Negură-n veac sub cearcăne de astre Plutește printre sute de catarge Ovidiu Vasile - Neovisme Referință Bibliografică: Geniul din Ipotești poezie de Ovidiu Vasile / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
GENIUL DIN IPOTEŞTI POEZIE DE OVIDIU VASILE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Geniul_din_ipotesti_poezie_de_al_florin_tene_1389771567.html [Corola-blog/BlogPost/363778_a_365107]
-
-n pădurea de stejar, Fiindcă acolo-i fericirea... Tu părinte,-nțelegi timpul ... Care-n loc n-a vrut să steie? A zburat... cum o scânteie Spre-nălțimi o duce vântul. Tu le vezi și cât regreți... Căci din miile de catarge: Oare, câte marea sparge, Prefăcându-le-n bucăți? Privești vremea care trece, Aștepți vremea care vine; Nu e rău, dar nu-i nici bine Vezi ce-n țară se petrece? Ce clădirăți voi prin veac... Mulți flecari, cărora soarta Le-
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1403004348.html [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
profunde prin îngemănarea celor două laitmotive prezente în întreg volumul - toamna și fregata. Când este vorba despre fregată, acest motiv este surprins într-o bogată arie lexico-semantică, aducând un plus de expresivitate versurilor, cuprinzând termeni precum corabie, navă, proră, ancoră, catarg, punte, bord, derivă, ele însele sprijinindu-se pe o altă largă arie semantică, aceea a mediului marin, ca parte integrantă a naturii veșnice, sugerând infinitul, imensitatea, din moment ce apar vocabule precum, oceanul cu valurile sale, coralii, marea și abisul de nepătruns
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1496288525.html [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
dorul familiei și al Itacăi natale, poeta își simte sufletul plin de „răni deschise” și, plutind pe nava săltând pe valurile zbuciumate ale mării de ale cărei primejdii se ferește, lăsându-se legată, ca eroul grec, cu „otgoane groase” de „catargul cel înalt”, își astupă urechile, pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă în inima sa imaginea iubirii de odinioară cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1496288525.html [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
ne între în hambare Cu porumb pentru mioare Și în fân să pună dor, Pentru anul viitor... Vântul scutură din plete Și mai face piruiete, Verdele deja oftează Peste galben el migrează. Pescăruși sărută valul, Uneori pe tâmplă malul, Pe catargul unui vas Un zefir a prins și glas. Ară timpul fără plug, Anii toți încet se scurg Și notează-n calendare, Răsărit și apus de soare. 20 august 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Ară timpul / Camelia Cristea
ARĂ TIMPUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1442344188.html [Corola-blog/BlogPost/365584_a_366913]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > DRAPELUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ai fost la loc de cinste, pe marile catarge dar astăzi doar o gaură putem să mai cinstim, în loc de sonde, păduri sau spice un galben ros și palid mai găsim, politică e în toate și mult mai mult suspin. Isoria o cunoaștem și parcă se întoarce aduce dintre neguri
DRAPELUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/petru_jipa_1435301995.html [Corola-blog/BlogPost/352970_a_354299]
-
iubit în toată Irlanda și reușește să obțină ajutorul de care are nevoie: 54 de piei de bou întregi, fără zgrâieturi sau rupturi, tăbăcite natural, 40 kg de lanolina pentru a le unge, arbori înalți, flexibili pentru scheletul bărcii și catarg, modele din epoca lui Brendan găsite în arhive, meșter care să o proiecteze, echipa de curelari care să facă găuri în piele și să treacă o șuvița de piele prin ele astfel încât această lucrare din piele să țină. În sfârșit
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1482506015.html [Corola-blog/BlogPost/367485_a_368814]
-
primăverilor. Am scris poeme, portativ stelar, M-am agațat de vis cu disperare, În carje am alergat, cănd nu puteam, Să mă mai țin, drept pe picioare. În proră văntul nu mai vrea să bată, Și suflu eu speranță în catarg, O viața, fii binecuvăntată... Chiar și cu roua dimineții pe obraz. Mă rog ca îngerii să-mi dea putere, Să mă ridic, atunci cănd sunt căzut Să-ngrop în teacă, lacrima durerii Și să iubesc lumina, ca semn de început
SPERANŢĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Camelia_cristea_1395940434.html [Corola-blog/BlogPost/370202_a_371531]
-
sute de catarguri Care zboară-n Absolut Rătăcite-s printre valuri Gândurile ce-am avut, Dintre gânduri nerostite Care vor să plece-n zbor, M-am ales pe nesimțite Cu ulciorul plin de dor.. Din speranțe împlinite Am făcut amplu catarg, Pentru vise împietrite Precum valurile-n larg, Și precum un far la țărm Scoteam litera-n lumină, Boala gândului o sfărm O transform în rădăcină, Să rămână printre valuri, Amintirea că am fost, Un poet peste catarguri Dând iubirii adăpost
PRINTRE GÂNDURI NEROSTITE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1483593558.html [Corola-blog/BlogPost/382790_a_384119]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CRED ÎN ÎNGERI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului cred în lumina ce al beznei plumb îl sparge cred în adâncul mării ce spulberă catarge cred în delfinul care naște-n timp ce-noată cred în cuvântul mamă și în cuvântul tată cred în copacul vieții ce an de an dă roade cred în miracole, în îngeri din stele în pleiade cred în tăcerea apei
CRED ÎN ÎNGERI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1493642008.html [Corola-blog/BlogPost/379622_a_380951]
-
și zenit, Vom face dragoste în praf de stele... Amorul nostru? Prag spre infinit! ******** Te mai aștept să vii dinspre-nceputuri, În munții inimilor fără dor - Îți este greu... Știu... Nu găsești poteca Spre lumea mea... Tu, veșnic călător. ( vol. " Catarge peste timp " , ed. NICO, dec.2016 ) Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: MĂ-NTORC ÎN MUNȚI / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2319, Anul VII, 07 mai 2017. Drepturi de Autor
MĂ-NTORC ÎN MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1494170598.html [Corola-blog/BlogPost/362204_a_363533]
-
într-o singură stradă în spatele catedralei Sfânta Elisabeta, cel mai vechi monument al orașului, construită între anii 1378 și 1508 care reprezintă un simbol al goticului. Privită de sus, această zonă a centrului istoric semăna cu o corabie ale cărei catarge erau turlele catedralei gotice. In Košice întâlnești cel mai vechi liceu din Europa centrală, construit încă de prin 1872 - Liceul de Mecanică, de asemenea, orașul are și o grădină botanică unică în Slovacia, cu cea mai mare colecție de cactuși
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Suzana_partea_a_i_a.html [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
pe care le mișcă valurile, dar ele nu se pot avânta în larg, fiindcă sunt ancorate de țărm; și altele plecând în larg, luptându-se cu valurile ... Și mi-au venit în minte versurile poetului Mihail Eminescu: „Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/ Vânturile, valurile ... ” Vânturile, valurile fiind metafora destinului iar catargele - lupta omului în viața-i trecătoare; veșnice rămânând doar: vânturile, valurile ... Gând schopenhauerian care m-a părăsit repede! Piesele muzicale ale compozitorului Ran
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 by http://confluente.ro/Vertigo_vavila_popovici_1344090546.html [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
țărm; și altele plecând în larg, luptându-se cu valurile ... Și mi-au venit în minte versurile poetului Mihail Eminescu: „Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/ Vânturile, valurile ... ” Vânturile, valurile fiind metafora destinului iar catargele - lupta omului în viața-i trecătoare; veșnice rămânând doar: vânturile, valurile ... Gând schopenhauerian care m-a părăsit repede! Piesele muzicale ale compozitorului Ran Bagno au corespuns perfect liniei narative a spectacolului. Coregrafia mai explorează casa și vecinătatea ei, lumea interioară
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 by http://confluente.ro/Vertigo_vavila_popovici_1344090546.html [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
câine-amarnic a pustie, Luna este ciobul spart de geruri, Înțeleptul, o furnică în chilie. Fără nume sunt și fără mine Cade clipa în nemărginiri să moară, Curg lumini din stelele virgine, Eu mă nasc pentru întâia oară ... AXIS MUNDI (2) Catargul se leagănă-n mișcări șovăielnice, Treptele urcă în slavă stăpânul, Valul se sparge în unde concentrice, Pământul trimite, cu sevele, vinul. Istorii se nasc dintr-o mare gâlceavă Pe aur cărat cu sârg în morminte, Încă-i mai dăm lui
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Alensis_de_nobilis_poeme_al_alensis_de_nobilis_1359541200_dokvo.html [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
trei zile la rând la mormânt să tămâieze ca mironosițele. (Din nou e liniște.) Babele! Scena a II-a (Întuneric în locul unde babele pregătesc corpul neînsuflețit.) Fiul: „Stelele-n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier. După un semn / Clătind catargele / Tremură largele / Vase de lemn; / Niște cetăți / Plutind pe mările / Și mișcătoarele / Pustietăți. / stol de cocori / Apucă-ntinsele / Și necuprinsele / Drumuri de nori. / Zboară ce pot / Și-a lor întrecere / Vecinica trecere: / Asta e tot... / floare de crâng: / Astfel viețile
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1448471704.html [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
volumul PUNȚI PESTE VREMURI, 2015 Iubito! Iubito! Ce-aș putea să-ți spun, Acum în ceas de seară? Că sunt un bătrânel nebun, Dup-o iubire-n plină vară? Cerul se deschide larg, Reflectat în valurile mării Ca flamura unui catarg În amurgul înserării. Dispare lumina astrului ceresc, Scufundându-se în adâncul zării, Eu simt puteri, simt cum întineresc Așteptându-te la malul mării. Tu, te deschizi ca un boboc de trandafir, Sub roua rece a dimineții, Cuprinde-mă în brațe
IUBITO! de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1492666133.html [Corola-blog/BlogPost/375791_a_377120]
-
și speriat, se ascunse sub pat înfingându-și adânc ghiarele în dușumeaua de lemn pentru a-și putea menține echilibrul. Panait, la timonă, încerca cu mare greutate să țină corabia cât mai dreaptă. Deodată, furia naturii dezlănțuite rupse o parte din catarg care căzu peste cârmă și câmaci. Acesta aproape mort, zăcea imobilizat sub greutatea arborelui. Totul părea că se scufundă în adâncuri. Rămasă fără control, corabia sălta ca o coajă de nucă pe valurile imense. Se făcu beznă, deoarece puterea sălbaticului
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
pânze, funii, plase încâlcite și aruncate vraiște. Omul nicăieri! Mieună încetișor, parcă chemându-l, apoi mai tare, dar dejeaba - nu-i răspunse nimeni. Străbătu puntea cu pași timizi, simțind că s-a întâmplat ceva rău. Când ajunse la pupă văzu catargul prăbușit și sub el Panait zăcând nemișcat. Se așeză pe pieptul acestuia și începu să toarcă. Văzând că nu mișcă începu să miaune din nou, parcă disperat, din ce în ce mai tare. Auzi, parcă un oftat și văzu pleapele marinarului că se mișcă
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
parcă disperat, din ce în ce mai tare. Auzi, parcă un oftat și văzu pleapele marinarului că se mișcă. Acesta intredeschise ochii și îi închise la loc. Peste câteva clipe îi deschise din nou. Încercă să se miște, dar se simțea imobilizat de greul catarg și de o durere ascuțită în piciorul drept. Strânse din dinți, își adună toată forța rămasă și ieși de sub greutatea care îl ținea ca într-un clește. Motanul se sperie și sări cât colo, mai să cadă peste bord. Marinarul
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
pe frunte și îi spuse că în curând se va simți mai bine, să fie optimist deoarece nu este singurul om din lume rămas fără o jumătate de picior. Închise ochii și în față îi apărură toate imaginile dezastrului: uraganul, catargul rupt, cabina, butoiul cu apă, peștele crud, Ispas... Ispas! unde o fi Ispas? Un țipăt îi ieși din gură: - Unde mă aflu? Unde este Ispas-Motan Gras? Unde e bunul meu Ispas, cel care mi-a salvat viața? - Nu înțeleg, domnule
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]