268 matches
-
o asemenea schimbare la față - oamenii ei se transformă doar cît Cațavencu, transfigurați de enteres, iar pe de alta, nu să-l izbăvească pe Stavrache vrea părintele lui. Ci, din contră, să-l omoare. Consecvența lui meticuloasă, de om al catastifului, nu se potrivește în poza de epocă. Războiul e, chiar mai mult decît tranziția și criza pe care le străbate Caragiale cel din schițe și comedii, un timp al identităților glisante, al incertitudinii, în care orice se poate întîmpla. Cum
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
importante evoluții de-a lungul timpului - a termenilor cei mai uzitați în relația muncă-răsplată. Materialul documentar vast care a stat la baza acestei curajoase întreprinderi - o mare parte din el inedit -, documente oficiale de o bogăție onomasiologică uimitoare (hrisoave, izvoade, catastife, răvașe, țidule, pravile, arătări, așezăminte, bugete, nizamuri, norme, rezoluții, danii, diete, tocmeli etc.), a condus-o pe cercetătoare deseori la confluența mai multor domenii de cercetare și, implicit, la relevarea unor aspecte extralingvistice deosebit de interesante. Interpretarea nuanțată a faptelor de
Despre strămoșii salariului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15016_a_16341]
-
efortul de război american? N-au aprobat, fără să clipească, orice doleanță a urmașilor lui Lincoln și George Washington? Si atunci? Foarte simplu: logica americană diferă substanțial de logica borfașilor politici din Balcani. Fără îndoială, administrația americană a trecut la catastif părțile bune ale românilor. Dar ea refuză să facă așa cum le-ar conveni actualilor potentați transferuri de merite. Una e să te reacționezi corespunzător într-o anumită împrejurare, și alta e să pretinzi că ești impecabil la toate capitolele. În raport cu
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
e de bon ton. Că tot prostul vede și tace. Coțcar e cine poate să zică, așa fel cît să stîrnească fără să supere. Este socoteala pe care și-o fac Andrei Pleșu și Radu Paraschivescu (editor), strîngînd într-un catastif colorat - la propriu - articole ale celui dintîi, de prin Dilema, Plai cu boi și Jurnalul Național, din ultimii zece ani și mai bine. Se cheamă, trucînd (auto)critica unui, bunăoară, Raymond Poincaré, Comédii la porțile orientului. Comédia (din turcește...), cînd
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
practice. Și cui îi vine ușor să recunoască că va împărtăși soarta unei îndeletniciri de care a făcut greșeala să se îndrăgostească în tinerețe? După ce ți-ai cheltuit ani din viață învățînd limbi clasice și terminologii irespirabile, după ce ai întocmit catastife de etimologii și ai parcurs bibliogafii exhaustive, după ce, într-un cuvînt, te-ai îndopat cu erudiție filologică și te-ai antrenat în arta acrobației conceptuale, cum să ai acum tăria să recunoști că filozofia a ajuns la capăt? Că și-
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
e un volum de la care, în ciuda temerii de a fi sufocat de o erudiție lexicală fără orizont, te alegi cu un mănunchi de distincții speculative. Cu alte cuvinte, cititorul află aici o carte de nuanțe fine, și abia apoi un catastif de cuvinte vechi. Lapidar descris, efortul lui Frenkian e de a extrage din litera epopeelor homerice viziunea despre lume care i-a însuflețit pe greci în jurul secolului VIII înainte de Hristos. Chiar dacă livresc cultura greacă începe cu Homer, textele lui nu
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
limbă, după un calapod juridic care îți cere să nu mai iubești din înclinație și prin instinct, ci din rațiune și prin contract. De aceea, ideea că poți fi fidel unei țări în numele unor abstracțiuni formale care, trecute fiind în catastiful unei constituții, îți inspiră sentimente de loialitate fierbinte, ideea aceasta e curat naivă, trădînd fie o încredere excesivă în natura umană, fie o neînțelegere voită a ei. Să-l invidiem pe Vladimir Tismăneanu pentru neoboseala cu care cercetează rădăcinile ororii
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
atît un culegător de motive, cît un ordonator al lor, scopul nefiind de a îngrămădi detalii extravagante, ci de a le așeza în sertare taxonomice. În felul acesta babilonia devine armonie, iar rafturile de maculatură se preschimbă în pagini de catastif. Criteriul din care Andrei Oișteanu își face o busolă menită a-l orienta în luxurianța temelor e distincția dintre ordine și dezordine, haosul fiind latura malignă a lumii, în vreme ce cosmosul (numele grecesc pentru ordine) e partea benignă. Dihotomia e evidentă
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
descoperi decît plăcerile lor. Cusururile ies la iveală doar cu timpul. Bunăoară, Luxemburgul, răsfățat, et pour cause, Lux. Dacă aș scrie unul din pretențioasele documente ale studiilor culturale, l-aș numi melting pot. Dacă m-ar interesa, iarăși, excursiile în catastifele cu date, care încearcă să explice un fel de-a fi prin parametri sociologici (ceea ce, boscorodind ariditatea instrumentelor de lucru, am încercat, de altfel, să facem acolo) aș vorbi despre privitul la televizor și despre ieșiri cu prietenii, despre voluntariat
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
a tracasat, și la toate aceste corvezi singura explicație stă în franchețea nediplomatică a autorului: spune ce crede și iscă stenahorie. În volumul Memorii afective, Nicolae Radu se arată meticulos în înregistrarea dușmanilor, prietenilor sau rudelor. Parcă o voință de catastif din care nu trebuie să lipsească nici un personaj îi însuflețește intenția narativă, într-o aglomerare de figuri cărora cititorul nu le poate găsi un rost evocator. Cu alte cuvinte, unele personaje sînt atît de șterse că însemnătatea lor ține de
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
semnul recunoașterii unei poezii e ușurința cu care cuvintele vin să se așeze în strofele ei, nimic nefiind mai nepoetic decît stanțele scrise cu program și cu ore de lucru, după un grafic interior pe care îl bifezi mândru în catastiful ambiției zămislitoare. Transpirația e simptomul lipsei de talent, iar versul scremut e nonvers, poezia venind fără voia ta, din ceruri, din catapetesme și din aripi de duh. Un poet care se sacrifică pe altarul muncii e un versificator proletar de
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
fugind în zig-zag și acoperindu-ți mai ales fața." Halal vitejie, am spune, însă pentru sat e o rețetă, a dârzei amăgiri. E înălțătoare imaginea cosmogonică răsturnată într-un ceaun cu mămăligă, din Prânzul, dar se trece repede, pierdută în catastiful unor minuni de uz local. De pildă, unul îl vede pe Dumnezeu, lucru „ieșit din comună" (vanitatea ia frazeologia pe sus...), fiindcă megieșii lui văzuseră, de când erau, doar pe dracu'. Acela, vizionarul, devine sfânt și pleacă, „înotând prin pustiu și
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
dat de inamic, se duce la întîlnirea cu inamicul, care inamic, rînjind în modul cel mai animalic, îl execută pe loc pe erou... Și mai este un lucru, pe lîngă aceste restituiri și întîmplări tragice. Viitorul însuși va scoate din catastifele sale notița de plată. Ce va trebui plătit, se va plăti, musai. Mă gîndesc la politologii români care confundă mitul cu realitatea și la ce vor mai zice ei cînd, peste 30-40 de ani, ceea ce azi se numește atît de
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
băiețaș de nouă ani spre zece care citea înaintea altarului, evanghelia, ori ce-o fi fost, ținîndu-i-o paracliserul, un bătrîn văduv, casierul cherhanalelor. Îi ținea ceaslovul, fiindcă Ilvi, mult prea slab, nu putea să ridice ușor cu mîinile lui slăbănoage catastiful greu, gros, cu coperți de metal, aurii, cu ce părea a fi aur, dar nu era; însă bătrînele, sărutînd după slujbă, coperțile decolorate de atîtea buze lipite, de răsuflările fierbinți, credincioase, putea să jure că era metalul nobil, topit, în
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
eu care, chiar dacă-s actor, mi-e silă de zâmbete false), ca să-l însuflețesc - era doar un om neputincios și avea nevoie de susținerea mea morală ca să treacă și peste această zi grea. Doctorii (toți greci) îl șterseseră deja din catastifele celor vii, deși n-o spuneau nimănui, nici chiar răbdătoarei perechi care-l îngrijea. Eu, suspicios din fire, vrând să aflu adevărul din prima mână, înainte de a intra în salon, avusesem o scurtă discuție cu un doctor pe care-l
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
ziar e eveniment, e,/ 'n grafemuri grave, un van portret:/ suspectă umbră, - al zilei Z.../ Orice ziar e, -n aieve, niente." Absurdul și nimicul, un cuplu gazetăresc amintind de urît și sărăcie, fac cît de cît suportabilă, prin trecerea în catastif, o realitate amenințătoare prin devălmășia ei. Varietatea, așa cum defilează la revista presei, nu mai încîntă, ci sperie. Mai ales că o familiaritate a numelor mici, sau a numelor de familie și a poreclelor (dacă vorbim de secția Politică) face lumea
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
deseori ai impresia că te afli în fața unui volum de alegorii, și nu de memorii incomode. Pe scurt, autorul e în culpă de omisiune voită, cruțîndu-și apropiații și pereclitînd volumul dintr-o prea mare indulgență. De aceea cititorul străbate un catastif de elegii personale, care vagi fiind, nu-l pot face să priceapă în ce stă trauma suferită de autor. Episoadele nu atrag din lipsa cărnii anecdotice, tonul fiind aluziv și voalat, ca într-un joc de umbre în care autorul
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
a trecut prin casa Bărcăneștilor, epitropi ai Bisericii Ienii, unde dascălul îi dă, o vreme, o aspră educație. Pesemne că a fost solist la cor, în trupa Henriettei Karl, a cîntat, în orchestră, la flaut, a bătut mahalalele, a arhivat catastife, a scris cronici. Informate, susținute prin călătorii în capitalele unde se făcea și se desfăcea muzica lumii, cu scopul, dat pe față, de a educa urechile prea puțin șlefuite ale compatrioților lui. Interesat de oameni - cum observă, disecîndu-i portretele, Mircea
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
de viață lungă, la fel ca și rafturile grele, din lemn masiv. Așezate într-o ordine perfectă, fiecare cu eticheta lui, fiecare în sectorul lui. Dar cele mai multe erau, poate, dosarele Timpului. De aproape cinci sute de ani, preoții înscriau în catastifele lor cifre: nașteri, botezuri și celelalte. De mai bine de un sfert de mileniu, meteorologii notau gerul nopților și răcoarea zilelor. Nu prea departe se născuse Celsius. în țara în care ajunsese, i s-au cerut din prima zi: numele
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
și de real sprijin avută de autoritățile cehe într-un moment decisiv al demersurilor noastre de integrare în structurile europene și de accedere la standarde europene de tratament pentru locuitorii acestei țări. Au trecut doi ani de când Dumnezeu a deschis catastiful Sau și l-a strigat pe nume pe apostolul culturii noastre, Artur Silveștri. Fiind om de seamă, l-a trimis pe Sfanțul Andrei să-i lumineze calea. și astfel, cu doi ani în urmă, alesul om, Artur Silveștri, a luat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
dârvală, cum s-ar spune în termeni de nespecialitate, deși Manuche l-a numit cu mult mai pompos: director executiv. De unde se poate trage concluzia că cei doi au și pus de-o mică afacere. Fără a mai înscrie în catastife oficiale „societatea” lor, așa cum se întâmplă de regulă în cazul oamenilor, cei doi au hotărât să lucreze la negru. Tot cum se mai întâmplă și în lumea cuvântătoarelor. Nici stă pânii casei nu au fost cât de cât informați. în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
-l găsesc întotdeauna) loc de meditație asupra istoriei, Ion N. Oprea își continuă cu osârdie cercetarea, după ce a făcut un raid prin periodicele Bucovinei, (Cernăuți-ului, Rădăuților Dorohoiului), Vasluiului, Hușilor și evident Bârladului, aducând trecutul în față în cele opt „catastife”(numite așa de mine în înțelesul cel bun). La ultima noastră întâlnire m-a avertizat: „O să avem mult de lucru împreună și de acum înainte” - semn că va urma a 9- carte, a 10a...carte! Inserez și această mărturie, pentru
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
mine? Bine că ți ai pus tu udătură, iar eu să stau uscat ca în luna lui cuptor. Ar fi bine să faci stânga-mprejur și să te agăți de un țoi cu rachiu. Și nu uita să treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să te trec la catastif nici vorbă. Vezi numai că se cam adună crăițarii”. „Am rămas eu cândva dator? Ai?” „N-am spus asta, dar acum s-o cam lungit șirul socotelilor. Fii pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stau uscat ca în luna lui cuptor. Ar fi bine să faci stânga-mprejur și să te agăți de un țoi cu rachiu. Și nu uita să treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să te trec la catastif nici vorbă. Vezi numai că se cam adună crăițarii”. „Am rămas eu cândva dator? Ai?” „N-am spus asta, dar acum s-o cam lungit șirul socotelilor. Fii pe pace, și hai mai iute, că mi s-o cam uscat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]