7,086 matches
-
separatistă georgiană Abhazia. l România a transmis Ucrainei o notă prin care îi solicită să înlăture imediat balizele amplasate în apele teritoriale românești. l Președintele american George W. Bush a decretat că mai multe state americane sunt în situație de catastrofă, după trecerea uraganului Ivan. Vineri, 17 septembrie l Conform Raportului Departamentului de Stat american pe anul 2004 privind libertatea religioasă în lume, în România libertatea religioasă este în general respectată. l La Viena s-a desfășurat cea de-a doua
Agenda2004-38-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282898_a_284227]
-
în urma unei legi adoptate de Parlamentul României - nu ne puteam aștepta să-și asume răspunderea celor opt-nouă și în curînd zece ani pierduți, de cand se putea iniția doar o "reforma" standard, ci o refondare a cinematografiei autohtone. Nici chiar răsunătoarea catastrofă în materie, ultima premieră locală, Triunghiul morții, nu e înregistrată că simptom al numitului faliment în singurul săptămînal cultural postbelic care poate afișa, sub titlul adăugit Contemporanul - ideea europeană, continuitatea rubricii de film. Titularul de patru decenii al rubricii afirmă
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
binevenită". Mai mult decît atît: "este cazul să apreciem perseverența cineastului (Sergiu Nicolaescu - n.n.) de a-si fi susținut pînă la capăt proiectul...". Între capul locului și capătul proiectului, elogiate cu egală energie, unde să încapă perceperea falimentului și a catastrofei cosemnate de încercatul regizor și de scenaristul debutant Corneliu Vadim Tudor? Semnăturile le citim alăturate, cu indicația sumara "scenariul", pe genericul înscris la sfîrșitul peliculei, dar - din motive analizabile - nu și pe afișul de mari proporții, nu și în fastuosul
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
parte, corpul biologic este mereu redus la statutul unui grup de componente mecanice lucrative; pe de alta, totuși, el este întotdeauna biologic înainte de a fi mecanic." (Deleule, 1992, 220). Corpurile nuvelelor lui Rebreanu respectă interacțiunea factorilor kinetici și dinamici. În Catastrofă (1919), dezarticularea psihologică a protagonistului duce la dezagregare corporală și, finalmente, la explozie kinetică. David Pop, cetățeanul ardelean din preajma Primului Război Mondial, este un oportunist social, politic și religios: se căsătorește din motive de respectabilitate socială, e abonat și la ziarul local
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
urmele de pași "ca niște pete negre", cerul "mohorît", noaptea - Rebreanu, 1965, 221-22) și termice (frigul exterior, răceală /senzația de căldură, sudorile fierbinți). Rezultat al forțelor opuse de contracție și dilatare, compresia corporală cuprinde aceleași faze că și dezagregarea din Catastrofă: discrepanta dintre nevoia de intimidare și impulsul implicării active în socializarea militară, de-teritorializarea identitara (aici, sub forma prejudecății etnice - încurajate de superiori și resimțite opresiv de Itic Ștrul - a vinovăției subînțelese / originare), brizarea "programului" cerebral (deși amenințat cu lichidarea
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
a vinovăției subînțelese / originare), brizarea "programului" cerebral (deși amenințat cu lichidarea dacă se va întoarce la unitate, Itic Ștrul nu poate concepe soluția dezertării, deoarece aceasta intra în conflict cu "soft"-ul instalat al datoriei). În plus față de semnele din Catastrofă, nuvelă mai conține un indiciu care anticipează destrămarea corporală definitivă a personajului. E vorba chiar de portretul lui Itic Ștrul, "rupt" de o sumă de nepotriviri fiziologice: ochii "speriați" lîngă nasul "dominator", vinele "umflate" pe pielea "zbîrcita" și, mai ales
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
a d-lui Emil Constantinescu. Împrejurările sunt, de-acum, cunoscute, ba, aș zice, răscunoscute: ele seamănă că două picături de apă cu o scenă dintr-un film proletcultist clasic. Asemeni primului-secretar întors de pe un șantier unde a avut loc o catastrofă, cel dintâi om al judetului-tară da frâu liber profundelor, omeneștilor sale (re)sentimente. Răvășit de ceea ce văzuse, după ce predase, în treacăt, si lecția intelectual-mistică de rigoare ("Să ne iasă din cap prostia comunistă că omul poate controla natură..."), el nu
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
trăim prin accident. Jeder stirbt fuer sich allein, adică pre limba lui. Relativ de puțină vreme, Elinor Schaffer citează părerea conform căreia "Practic nu există nici un fel de scenariu despre sfîrșitul lumii, în care întreaga creație să se termine''. Teoria catastrofelor, cum știm, prevede resturi. În realitate, o parte a creației continuă, dar într-o cu totul altă lume. Și realitate. Apocalipsele sînt criptice, deci nu scriu despre ele, despre antichristi și despre Judecată de Apoi, ci despre sfîrșitul lumii noastre
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
sigur, e un limb perpetuu. Eternitatea o purtăm (sau o putem purta) în noi; la fel si prăbușirile. Dar daca microcosmosul e o mise-en-abîme a macrocosmosului (ceea ce putem traduce și prin faptul că prăpastia ne e predestinata), inseamna ca si catastrofele și veșnicia există și independent de noi și în afara noastră. Cum altfel? Nici o înălțare a omului (chiar dacă, poate, s-ar impune, mă tem că nu-l pot scrie totuși cu majuscula inițială) nu implică o aplatizare a cosmosului. Dimpotrivă. Dar
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
Bill Clinton ar fi citit o altă carte, de pildă atît de tulburătoarele și pătrunzătoarele memorii ale lui Warren Zimmermann, ultimul ambasador american în Iugoslavia de dinaintea dezintegrării, alta ar fi fost poate reacția celui mai puternic om din lume în raport cu catastrofă ce se derula de-acum în zona respectivă. Pentru Zimmermann, fără umbră de îndoială, Milosevici a fost artizanul distrugerii Iugoslaviei. Studiindu-l ani de zile, meditînd cu gravitate la ceea ce s-a petrecut sub ochii săi, Zimmermann ajunge la un
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
al gregarităților iraționale. Teza să, simpla și simplistă, este ca urile în Balcani sînt eterne și că, prin urmare, orice efort de a pacifica regiunea este aprioric sortit eșecului. Zimmermann, pe de altă parte, susține o poziție mult mai nuanțată: catastrofă iugoslavă a fost rezultatul unor decizii luate la rece de politicieni obsedați de putere, pentru care naționalismul exacerbat a fost o armă perfectă în manipularea mulțimilor. Cum arata Eric Hobsbawm, faimosul istoric britanic, pentru elitele autoritarismului etnocentric, manevrarea simbolurilor trecutului
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
sfîrșit un aspect foarte important al argumentației lui Besançon. Pe tot parcursul prezentării cărții sale eu am folosit termenul Holocaust, dar am făcut-o în chip eronat (intenționat însă), căci autorul însuși folosește un alt cuvînt: Soah. Termen ebraic însemnînd "catastrofă", Soah-ul este preferat de evrei celui de Holocaust, care înseamnă "sacrificiu". Evident, nu e o opțiune întîmplătoare. După cum nu e întîmplător că Holocaust este termenul întrebuințat de cei care nu sînt evrei. Distincția această de terminologie indică, în chip limpede
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
și de înțelegere/asumare identitara. Pentru că, nu-i așa, ne place sau nu, lumea e împărțită în evrei și pagini. Ceea ce nu înseamnă că Todorov nu ar susține un argument valabil cu a sa memorie exemplara, și deci că singularizarea catastrofei provocate de nazism ar fi un proiect necesar sau/și util. Înseamnă mai curînd că planul diferenței la nivelul analogiei dintre două catastrofe poate fi important din motive diferite, așa cum poate fi la rîndul sau planul similitudinii. Todorov pledează pentru
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
că Todorov nu ar susține un argument valabil cu a sa memorie exemplara, și deci că singularizarea catastrofei provocate de nazism ar fi un proiect necesar sau/și util. Înseamnă mai curînd că planul diferenței la nivelul analogiei dintre două catastrofe poate fi important din motive diferite, așa cum poate fi la rîndul sau planul similitudinii. Todorov pledează pentru similitudine pentru că astfel putem înțelege răul și îl putem exorciza. Besançon pledează, extrem de indirect însă, pentru planul diferenței, esențial în măsura în care el definește o
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
planul diferenței, esențial în măsura în care el definește o anumita identitate evreiască, precum și un mod de a înțelege o lungă istorie a acestei identități distincte. Problemă memoriei istorice, hipermnezică într-un caz și amnezica în altul, e, la urma urmelor, altă chestiune. Catastrofă comunistă își așteaptă, categoric, hipermnezia, are nevoie de ea. Dar nici cînd o va avea nu e sigur că va fi mai lămurita problemă analogiei între tipuri de rău. Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea ăSoahă-ului
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
Germaniei împotriva Rusiei bolșevice. Nu prea îl interesa că, în a doua jumătate a anilor treizeci, țările revizioniste ale Axei, cu deosebire Germania hitlerista, practicau rasismul și doreau revizuirea tratatului de la Versailles (ceea ce, pentru România Mare, a fost o adevărată catastrofă), prin război (ceea ce au și făcut-o). Puteau, în aceste condiții date, franco-englezii (apoi și SUA) să se alieze cu Germania și Italia, apoi cu Japonia? Pentru bătrînul nostru filosof, cele două totalitarisme erau la fel de periculoase. Dar între două rele
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
care, azi se știe, n-au dus, pentru că nu puteau duce, nicăieri, fiind infirmate de antropologia mai nouă. Dar așa apucase după studenție, în laboratorul lui Wundt și înțelegea să nu-și reevalueze punctele de vedere, desi văzuse la ce catastrofe dusese teoria raseologică și cercetările antropometrice pe vremea hitlerismului. Mai credea și în eugenie, deși, de asemenea, știa prea bine cum o folosiseră ideologii hitleriști. Jurnalul lui C. Rădulescu-Motru e, negreșit, un document al unei mărturii probatorii din anii întunecați
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
parcă de la sine după un program existent. El cuprinde în mod repetitiv zilele și nopțile, starea de trezie și cea de somnolență și uitare. Atît de riguros stabilit este el că atunci când se produce o abatere întâmplătoare, ai senzația unei catastrofe. Parcă n-ar avea sens să trăiești în alt mod. Ca în cazul insomniei... faptul că nu poți dormi câteva ore te umple de groază. Rămâi treaz într-o lume care toată doarme. Chiar și moartea o gândești în felul
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
avea sens să trăiești în alt mod. Ca în cazul insomniei... faptul că nu poți dormi câteva ore te umple de groază. Rămâi treaz într-o lume care toată doarme. Chiar și moartea o gândești în felul ăsta...ca o catastrofă personală tocmai pentru că după toate aparențele, - restul lumii continuă să trăiască. Ești singur în fața unei lumi ale cărei rosturi sunt bine definite. Ea se impune prin exterioritate și prin forța organizării, prin programul pe care l-a stabilit pentru binele
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
interiorizate, de fapt - verbalizate. Verbalizarea vieții interioare constituie o nouă realitate având o altă consistență. Ea rezonează în interiorul eului ca o muzică sacadată, monotonă, repetitivă. Din când în când însă răsună câte un cuvânt fatidic care anunță sau amintește o catastrofă. El te umple de groază ori de câte ori apare chiar dacă alte semne concrete nu-l confirmă nicicum. Muzica lui, cortegiul de sentimente care-l însoțesc, chiar dacă nu-ți aparțin în cazul dat, chiar dacă nu te exprimă în nici un fel, te covârșesc... Pentru că
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
o asemenea ficțiune. De aceea se mulțumește cu intuiția limitată la o zi model, totdeauna acelaș... Programul ei cunoscut și previzibil aduce cu el o cadență și o certitudine a repetiției. Orice perturbare a acestui ritm produce spaima și senzația catastrofei. În acea clipă când rosturile lumii par a se schimba apar semnificații noi care trebuie explicate așa pe nepregătite... Și sentimentele s-au schimbat, dar ele nu te pot ajuta căci exprimă o stare impusă pe neașteptate pe care nu
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
de oameni, ca femeia care purta doliu după soțul și cei doi frați ai săi, suferința fiecăruia fiind o poveste de iubire aparte, complicată, dureroasă, care s-ar fi putut termina și altfel ș...ț Pentru prima oară intuia dimensiunile catastrofei, prin intermediul sentimentelor omenești: atâtea morți solitare, provocând o imensă jale, și ea unică și solitară, al cărei joc nu era la conferințe în titlurile ziarelor, în istorie, ci se retrăsese discretă în case, bucătării, paturi neîmpărțite cu nimeni, amintiri dureroase
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
zicem, a (implicate-ntr-însele cu totul, inseparabile de ele) culorilor avîndu-și "cheia" lor (după cum și florile au una), dar întrucît acestea artefacte, trădîndu-și, uneori, vocația, preluînd subit inițiativa și devenindu-se ostile, nu pot să aibă decît post eventum : omoruri, suiciduri, catastrofe, semnificații proprii (pe lîngă trista faimă de bune, mult prea bune, conducătoare, domnule, de moarte). Numele lor, altminteri, și, nu o dată, ele înseși, evocă țări, cetăți defuncte, continente, vagi adieri (primă)văratice, persoane (persoane dragi) flori scumpe sau... nimic. (Și
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
în România au avut loc alunecări de teren catastrofale din motive care ar fi trebuit să atragă atenția și ministerului pe care domnia-sa îl conduce. Dl Tomescu a considerat atunci că una e mediul și cu totul altceva sînt catastrofele provocate de exploatarea nesăbuită a acestui mediu. Cîtă vreme s-au prăbușit case în Apuseni, luate la vale de alunecările de teren, asta a fost o problemă internă a României, în care răspunderile potrivit algoritmului l-au ajutat pe dl
Catastrofe și gafe catastrofale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17311_a_18636]
-
să le revină. Dl Romică Tomescu a gafat oricum nepermis lăsînd ca această problemă să fie discutată, din partea României în perioada de vîrf a crizei de secretari de stat și de directori din ministerul pe care îl conduce, ca și cum această catastrofă n-ar fi fost de rangul domniei-sale. Din nenorocire, gafele d-lui Tomescu se răsfrîng asupra imaginii internaționale a României.
Catastrofe și gafe catastrofale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17311_a_18636]