547 matches
-
Emition Computer Tomography 1150 Geo Săvulescu, Realitatea și imaginația, Editura Contact international, Iași (în curs de apariție). 1151 Chauser (tr.a.). 1152 Filosoful a murit în urma unor suferițe atroce neurologice de sifilis terțiar. 1153 Descartes 1154 Liviu Pendefunda, Pelerin în Catharsis, Falii 9. 1155 Bernard de Clairvaux 1156 Kahlil Gibran (1883-1931). 1157 Și care ar putea fi reversibil, după cum am experiențe multiple demonstrate în activitatea mea de medic și în familie. 1158 Carlo di Braccesco, pictor renascentist 1478-1501. 1159 Lucian Blaga
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
condamnată la închisoare, “ inchisă” în trup (soma) ca într-un mormânt, atât timp cât nu va fi plătit “răscumpărarea” pe care o cere Persefone ca preț al “vechii sale dureri”. Ezoterismul orfic e o orientare ce postulează purificarea și renunțarea. Arta purifică (catharsis). Prin creație, umanul își depășește condiția, transgresând veacurile și apropiindu-se de divin, concurând geneza, imitând-o. Orfeu e un simbol al faptului că orice infern poate fi transformat în paradis. Magia lirei și versul orfic fac din eternitatea dramatică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Acest lucru nu a reprezentat o noutate. Exista o întreagă tradiție nobilă care considera Frumosul drept "splendoarea Adevărului"; chiar și în vremuri nu prea îndepărtate, romantismul văzuse în artă o cale de acces privilegiată către Absolut; Schopenhauer o teoretizase drept catharsis al Voinței; Nietzsche, ca singura activitate metafizică pe care viața ne-o mai îngăduie încă pentru a nu pieri din pricina adevărului; avangardele artistice de la începutul secolului XX au subliniat în mod vizibil funcția călăuzitoare a artei, propunând-o ca experiență
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și factori specifici privind violența 115 2.1. Frustrarea și provocarea directă 115 2.2. Alcoolul și drogurile 117 2.3. Violența și mass-media 118 3. Interacțiunea agresor - victimă - context 123 4. Prevenirea și reducerea violenței 128 4.1. Efectul catharsisului 128 4.2. Pedeapsa și amenințarea cu pedeapsa 129 4.3. Strategii cognitive și de învățare 131 Capitolul 4 Procese și comportamente grupale 1. Tipuri și caracteristici 136 1.1. Tipuri de grupuri 136 1.2. Parametri și funcții 140
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mecanismele prin care respectiva influență operează. Răspunsurile nu se ridică mult deasupra „teoriei” simțului comun, și anume aceea a imitării, aducându-se, totuși, unele clarificări și nuanțări. Figura 5 condensează impactul mesajelor violenței mass-media. După cum ușor se observă, în afară de efectele catharsis, care în anumite condiții funcționează, reducând tendința spre agresivitate (notată în diagramă cu semnul „-”), toate celelalte efecte induse de consumul de violență mass-media conduc la creșterea agresivității (notată cu „+”). Pe scurt, iată cum: prin dezinhibiție, conținutul încărcat de violență promovat
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
victorii în nimicirea adversarilor. Nu e greu de înțeles că în acest mod apetitul agresional se incrustează mult mai pronunțat și în sistemul cognitiv-emoțional. Și, cu toate că, acestea fiind acțiuni doar pe plan virtual, probabil își spune cuvântul și efectul de catharsis, hotărâtoare sunt consecințele de întărire a pornirilor violente. 2) Înmulțirea actelor de terorism, a conflictelor sângeroase grupale și individuale pe toată planeta și prezentarea lor în programele TV sub formă de știri sau documentare au, potențial, o forță de sugestie
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
înzestrare naturală, nu promovează agresivitatea, și mai ales pe cea directă, pe față și pentru că are în vedere consecințele ripostei din partea celor agresați. 4. Prevenirea și reducerea violențeitc " 4. Prevenirea și reducerea violenței" 4.1. Efectul catharsisuluitc "4.1. Efectul catharsisului" Ipoteza catharsisului afirmă că pornirea omului - înnăscută, indusă prin socializare sau provocată de evenimente specifice - de a se comporta agresiv față de semenii săi poate fi satisfăcută prin acțiuni substitutive care să nu facă rău nici altora, nici sieși. Creându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nu promovează agresivitatea, și mai ales pe cea directă, pe față și pentru că are în vedere consecințele ripostei din partea celor agresați. 4. Prevenirea și reducerea violențeitc " 4. Prevenirea și reducerea violenței" 4.1. Efectul catharsisuluitc "4.1. Efectul catharsisului" Ipoteza catharsisului afirmă că pornirea omului - înnăscută, indusă prin socializare sau provocată de evenimente specifice - de a se comporta agresiv față de semenii săi poate fi satisfăcută prin acțiuni substitutive care să nu facă rău nici altora, nici sieși. Creându-se posibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
facă rău nici altora, nici sieși. Creându-se posibilitatea ca indivizii să-și descarce mânia și ura prin mijloace inofensive, se reduce tensiunea emoțională și, prin urmare, scade și probabilitatea ca ei să săvârșească acte antisociale. Se consideră că efectul catharsis operează prin trei căi principale: a) vizionarea de materiale cu numeroase scene violente, cum ar fi piese de teatru, filme, spectacole sportive etc. (idee teoretizată încă de Aristotel); b) consumarea tendinței agresive la nivelul imaginarului, al fanteziilor (teorie dezvoltată de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
agresive la nivelul imaginarului, al fanteziilor (teorie dezvoltată de Freud); c) angajarea în acțiuni violente efective, dar care nu au consecințe antisociale (practicarea unor sporturi, agresivitate față de obiecte neînsuflețite), idee anticipată deja de Platon. Ce spun studiile experimentale în legătură cu efectul catharsis și cele trei căi de realizare a lui? După cum am văzut, majoritatea copleșitoare a cercetărilor indică nu numai că expunerea la violență mass-media nu reduce violența efectivă, dar chiar o încurajează. Nici vizionarea unor competiții sportive ce presupun agresivitate nu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de realizare a lui? După cum am văzut, majoritatea copleșitoare a cercetărilor indică nu numai că expunerea la violență mass-media nu reduce violența efectivă, dar chiar o încurajează. Nici vizionarea unor competiții sportive ce presupun agresivitate nu are un efect de catharsis. Mai mult, ele întăresc tendința spre violență (Stephan și Stephan, 1984; Baron și Byrne, 2000). Cu privire la exprimarea pornirilor agresive în planul imaginarului, aici rezultatele investigațiilor concrete sunt contradictorii. Consumarea indirectă a frustrării, mâniei, revoltei, prin scenarii ce rezolvă acțiuni agresive
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
poate interveni eroarea variabilelor neluate în calcul și, de asemenea, se ridică decisiva întrebare cu privire la raportul cauzal în cadrul corelației. S-a constatat, de pildă, o corelație pozitivă puternică între violența verbală și cea fizică la cuplurile maritale, ceea ce infirmă viziunea catharsisului, în care prima formă de violență ar putea fi un substitut pentru a doua, mult mai gravă. Este foarte probabil ca violența verbală, în loc să o anuleze sau să o atenueze pe cea fizică, de fapt să o potențeze. Dar, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fizică, de fapt să o potențeze. Dar, fără a controla și alte variabile, este imprudent a da un verdict. În același timp, rezerva noastră trebuie să fie și mai pronunțată când e vorba despre reprezentările și explicațiile populare privind relația catharsis - agresivitate antisocială. Oricât de contrastantă ar fi imaginea asupra catharsisului oferită de psihologia socială față de cea a bunului-simț, respectiva imagine merită luată cu totul în serios în politica și viața culturală. Sportul, spre pildă, care a devenit un fenomen social
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și alte variabile, este imprudent a da un verdict. În același timp, rezerva noastră trebuie să fie și mai pronunțată când e vorba despre reprezentările și explicațiile populare privind relația catharsis - agresivitate antisocială. Oricât de contrastantă ar fi imaginea asupra catharsisului oferită de psihologia socială față de cea a bunului-simț, respectiva imagine merită luată cu totul în serios în politica și viața culturală. Sportul, spre pildă, care a devenit un fenomen social și o industrie, aduce multe beneficii, dar nu este nici
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
socială față de cea a bunului-simț, respectiva imagine merită luată cu totul în serios în politica și viața culturală. Sportul, spre pildă, care a devenit un fenomen social și o industrie, aduce multe beneficii, dar nu este nici pe departe un catharsis social, nici pentru practicanți și nici pentru spectatori. E adevărat, pe de altă parte, că violența tot mai crescută legată de spectacolele sportive și de fanii lor nu este atât o cauză a creșterii violenței societale în general, cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
că atât frustrarea și mânia, cât și comportamentul agresiv propriu-zis pot fi surmontate prin inducerea unor stări și răspunsuri opuse. O serie de cercetări au arătat că, într-adevăr, umorul, crearea reacțiilor empatice sau admirative contribuie la diminuarea agresivității. Pedeapsa, catharsisul, strategiile psihocognitive de genul celor menționate mai sus sunt mijloace exterioare de control al violenței. Eficiența este limitată, fiindcă depinde de prezența lor nemijlocită. Până la urmă, unele dintre ele - în particular pedepsele instituționale - sunt și costisitoare pentru societate. Ideal ar
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
salvat. Și poate salva la rându-i pe cei care în locul scrisului au darul cititului. Între scriitor și cititor se insinuează o indicibilă complicitate și simbioză. Cititorul nu este un parazit al operei scriitorului, ci este un interpret al ei. Catharsisul livrat de literatură insului este o bună gură de oxigen în vreme de arșiță. Literatura însă nu salvează doar individualități, ci uneori salvează popoare. Carcasa comunismului ce părea inoxidabilă și sufocantă la sfârșitul anilor 70, a putut fi demolată și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Într-o lume În care are obligativitatea de a trăi și pe care nu o poate părăsi oricând și oricum. În plan psiho-moral Însă, tragicul nu este numai suferință. El este În mod paradoxal, În raport cu mântuirea, și un act de catharsis. Este o purificare, prin reîntoarcerea la starea originară de nevinovăție. Deși vinovat, cel mântuit devine erou. El capătă un nou statut de exemplaritate În raport cu semenii săi, pentru că a Înfruntat destinul. Psihologia Morală caută să Înțeleagă și să ajute persoana aflată
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și sentiment moral, mila afișată de mine are valoarea simbolică a „Însoțirii” celui aflat În suferință. Această Însoțire este nu numai un suport moral, dar și un act de asistență psihoterapeutică prin care eu ofer ajutor, siguranță și, În final, catharsis celui aflat În suferință și care-mi solicită ajutorul. Mila este un mod particular de relație și ea Își are originea În atitudinea unei persoane de a răspunde spontan, prin Împărtășirea suferinței alteia, printr-o apropiere afectiv-morală pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are tot un caracter simbolic ritualizat. Reparația este fie o Întoarcere În timp, fie o Încercare de depășire a timpului, În ambele situații În raport cu momentul comiterii acțiunii de care persoana se simte culpabilizată. Reparația este și un act simbolic de catharsis, prin care individul caută să se desprindă de efectele acțiunilor sale negative. Aceasta este reparația morală În cazul culpabilității. Ca exemplu de reparație se poate menționa recunoașterea vinovăției sau restituirea unor obiecte furate În scopul eliberării celui care a comis
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ambele situații se face apel la momentul comiterii actului, În cazul culpabilității, sau la momentul rupturii de celălalt, În cazul doliului. Ambele rezolvă, simbolic, situația de Întoarcere În timp prin revenirea la starea anterioară acestor evenimente. Este un act de catharsis prin care, În final, conștiința morală este purificată. Trebuie subliniat caracterul particular al actelor de reparație În Psihologia Morală. Orice reparație este un act simbolic. Să ne referim pentru exemplu la furt. Acesta constă În Însușirea de către o persoană a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vinovatul față-n față cu propria sa conștiință morală. O reconsiderare de sine, o reevaluare a conduitelor și actelor sale, care-l vor plasa Într-un alt registru de existență morală. În felul acesta, reparația are semnificația unui proces de catharsis sufletesc și de restaurare morală. Un exemplu este cazul lui Jean Valjean. Vom analiza În continuare aspirațiile morale ale persoanei, ca o continuare a sentimentelor morale, cu care sunt direct Înrudite și pe care le continuă. Aspirațiile morale Nici o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
individului pentru greșelile comise, sau pedeapsa pentru păcatele sale. Din acest motiv, existența În chinurile durerii este raportată la Infern, după cum existența În plăcere este rezervată Paradisului. Între Infernul durerii și Paradisul plăcerii se interpune Purgatoriul, simbol al instanței de catharsis al durerii, al purificării. Ultima formă a durerii este durerea metafizică, raportată la transcendență. Ea este, Într-o anumită privință, similară durerii lumii și se raportează la „sentimentul tragic al vieții” (M. de Unamunoă. De ce suntem condamnați la durere? De ce
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În plan spiritual, suferința, ca și durerea, este compensată prin mântuire, prin promisiunea ofertei fericirilor În Lumea de dincolo. În plan metafizic, suferința este compensată prin speranță, privită ca deschidere către transcendent. În sensul acesta, Socrate vedea moartea ca supremul catharsis, ca o trecere și o „desprindere a sufletului din Închisoarea trupului”, ca o „eliberare a sufletului de suferințele care-i sunt date să le suporte din cauza trupului” În timpul vieții. Perspectiva transcendenței echilibrează suferința și anulează frica de moarte. În plan
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fi Învinsă decât Îndurând răul care a produs-o, dar nutrind totodată speranța mântuirii, ca perspectivă soteriologică. Suferința este considerată fie pedeapsă pentru păcate, fie mântuire. În orice situație, ea are semnificația unui act de trecere către mântuire, considerată drept catharsis. Suferința mai poate fi Învinsă și prin eroism. Eroismul are două modalități de a se manifesta: fie că avem de-a face cu un eroism interior, ca trăire și rezistență pur spirituală, caracteristic eroismului de factură orientală, fie că avem
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]