1,092 matches
-
oroare de ecranul ordinatorului. Jocul cu mausul i se părea obscen, iar liniile, chiar pure și deseori interesante care țâșneau pe ecran i se păreau a fi jeturi de spermă cu care i se orna suprafața plată a pântecelui ei catifelat și plat. O maculare, deghizată, perpetuă, o Îndepărtare nemiloasă de căldura fertilă și protectoare a trupului ei, care se Încredința discret sau năvalnic doar mâinii sale uscate, fierbinți, când tandră, când poruncitoare, dar care nu o umilea niciodată. Toată claviatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
strălucirea ochilor să se stingă Într-un val de sânge. Bărbatul avea o Înfățișare foarte plăcută dar apariția sa nu prevestea nimic bun. Petru se ridică În picioare și o sărută pe Iolanda ca de obicei pe amândoi obrajii; Îmbujorați, catifelați, umezi, reci. 15. Bărbatul cu ochelari se oprise la un pas de ei și Îi privea cu candoare sărutându-se În fugă, abia atingându-se, fără a se gândi o clipă că În absența sa lucrurile s-ar fi petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obligă să-și sprijine apoi capul În farfuria din fața lui În care mai rămăsese o umbră de maioneză, repede ștearsă de pielea sa poroasă ca un burete. Se simțea totuși bine, stând așa, nemișcat, cu fruntea ascunsă În poala moale, catifelată, a singurătății care trecea grijulie de la unii la alții ca o soră de caritate Într-un spital de campanie. Bine că Revelionul a rămas tot pe 31 decembrie, ca Înainte de Revoluție. Și Crăciunul, de altfel. Doar 23 august s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
strigătele, aceleași În toate limbile pământului și reacțiile cutanate. Trupul lui Janis era sensibil ca o bandeletă de turnesol: când albastră În mediu bazic, când roșie În mediu acid. Seara Îi găsea tot În pat, unul lângă altul, umezi și catifelați ca ciupercile după ploaie, fumând din aceeași țigară, bând ultimele picături de Teacher's dintr-o sticlă cumpărată de Klaus de la un shop de hotel, și ascultând la nesfârșit același cântec al lui Janis Joplin, Cry baby. S-au despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de undeva? — Un demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și să se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde mai auzise el glăsciorul ăsta de Aghiuță? — Știam eu că nu te-ai lăsat încă de prostii, auzi din nou vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească, trebuie să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fac eu! Aneta s-a ridicat ușor, purta o rochiță din deftină Înflorată, flori roșii pe fond alb, până sub genunchi și strânsă În talie cu un cordon cu fundiță pe partea dreaptă. Fața sa prelungă și cu ten măsliniu catifelat, ochi mari și negri, contrastau cu verdele negru al Cociobenii, o pată de culoare frumoasă În sălbăticia dealurilor și râpilor din marginea frumoasei păduri domnești. Soarele Își trimitea căldura și lumina sa bine cuvântată peste Jdogina cu arborii cei mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de-a chicioarilea” se foiește și geme ușor din când În când. S-a foit și el speriat și nedumirit. Aneta a coborât cu trupul către celălalt capăt al patului, l-a atins pe Va cu pulpele ei cu piele catifelată, acesta a văzut cu ochii minții jumătatea goală din Cociobana și cu sufletul său de copil a realizat că pe niciuna dintre fetele Ochenoaiei nu o văzuse cu tot mijlocul gol și mânat de nu se știe care impuls, ori
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mâna și a plimbat-o leneș către fața ei, către buzele cu care i-a sărutat trei degețele, a coborât pe gât, apoi și-a ridicat cămășuța de finet până la gât și mâinile Împreunate s-au plimbat pe două ridicături catifelate și mai mici decât cele a Zâniței, pe care le văzuse când aceasta și-a pus sutienul de față cu Va, a coborât pe abdomen, apoi către pulpele moi și aproape alunecoase, iar când ca din Întâmplare a atins locul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
parte de această înfrumusețare exterioară, de această poleire care face reprezentarea neverosimilă: „Un scâncet slab, abia auzit, făcu să-și îndrepte privirile către leagăn, spre mezinul ei scump și drag. Se apropie de el și îi luă mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dat de către cei mici părinților“ etc. Ar fi minunat dacă raportul privind situația din România, pe care îl solicită periodic Uniunea Europeană, ar fi întocmit de Stela Brie. Am putea citi atunci că la noi copiii străzii au mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, că deasupra gunoaielor răspândite peste tot în perimetrul scumpei noastre patrii splendorile zilei poartă veșmânt de azur și, eventual, că grevele sunt adevărate poieni ale timpului în care florile voioșiei răsar din candoarea și zburdălnicia greviștilor. Un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
artistică meritorie ruperea frecventă a textului, practicată de autoare: „Frânturi de mărturisiri și dialoguri, desprinse unele din altele, cum ai elibera intimitatea unei cutii cu surprize, poezia Iulianei Petrian din volumul Aplauze înscenează și pune în scenă emoții, metafore, sentimente catifelate, un muzical monolog despre a fi sau a nu fi.“ Ce bine ar fi ca lucrurile să stea așa! În realitate poemele sunt exterior-teatrale și au o redusă capacitate de-a emoționa: „Ea - Jocul nostru - inocența // El - victoria noastră - neîmplinirea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
într-un mod prozaic. Ea le reproșează, printre altele, că nu știu să le fie recunoscători femeilor care îi sărută nu numai pe gură, ci și în alte... locuri ale corpului: „Femeia care-ți face cadou săruturi delicate în zone catifelate ale trupului tău statuar nu mai beneficiază de sărutul tău pe buze, chiar dacă savurezi fiorul, o consideri maculată, deși este logic că ține la igiena perfectă a cuplului.“ „Ideea“ este reluată în diferite formulări, de unde reiese că o obsedează pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ascultă cum se nasc simfonii în firul de iarbă, răsfățatule! Atinge-le ca și cum ar fi ale tale... atinge-le!" La 16 ani, orice mângâiere este un amestec între epiderma stejarului și palmele bătătorite după o lună de coasă. Cele mai catifelate chipuri, în icoană. "Sărută mâinile, este păcat să săruți sfinții pe gură", spunea popa Tatu, în pridvorul bisericii, când spovedea toți copiii satului delaolaltă. Ileana, Maria, Dumitra, Iulia, Cătălina au furat din cele sfinte, pe când, necurate fiind, și-au lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
complicitate. Pe soclu, moartea este solemnă; mai sus de trunchiul copacilor, se moare ca în cer. Copii, ce este scris pe bustul Veronicăi Micle? Da, bravo! 10! L-a iubit mult, a iubit-o, era frumoasă, avea părul blond, obrajii catifelați, ochii... și profa, babă trecută de 60 (a douăsprezecea mireasă astrală a poetului) a scos din poșetă un ciob de oglindă: obrajii căzuți, ochii spălăciți, buze vineții, bucle tip Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bani. Auzi, bă, tată? În loc să ne ajute, ne jupoaie. 50 de metri cubi de cherestea și nici măcar un bogdaproste. Gata, a înțărcat bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
e tot carte. Nu sună mai bine Mizerabilii citită de un bărbat sau un Mark Twain acolo? Acum n-am stat să-l Întreb ce fel de literatură vor ei dar oricum nu mă slăbea cu vocile feminine clare dulci catifelate nu știu ce dracu’ fac cu ele că doar nu le-or fi luînd pentru sex oral!“ Adresanta A tresare, conștientă că tocmai ea este posesoa rea unei voci precum cea visată și dorită de solicitant. Coinci dența o flatează, dar ea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o să se trezească înspăimântat și obosit, mama n-o să mai cânte (și ce glas duios avea!...), n-or să vorbească unul cu celălalt, iar ceea ce este acum doar cenușiu, o să se întunece încet-încet, dar noaptea durerii nu are niciodată bunătatea catifelată și dulce a nopții adevărate... Și el era acolo, ca să-i ajute. Dar cum ? Pe nesimțite, ceața rece se strângea în jurul lui. Și atunci se gândi să facă oleacă de lumină. Și spuse o rugăciune mică, așa ca și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înaltă, trimise un val de miresme spre cer. Alături, trandafirul tăcea. Avea prea multă treabă. Până mâine, toți bobocii trebuiau să fie deschiși, ca să fie sărutați de prima rază de soare (de aceea petalele lui sunt atât de parfumate și catifelate). Da, dar toată lumea știe că pe florile mele a întins Maica Domnului scutecele Lui Iisus ! De aceea parfumul meu e așa de prețuit", spuse rozmarinul. Când, într-un târziu, zarva se mai potoli (fiindcă ieșise Luna), în lumina argintie toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
univers este cea a luminii”. Gruia urmărea jocul de lumini și umbre de pe chipul profesorului, Întrebându-se: „La ce gândește oare? L-oi fi supărat cu ceva?” Enigma avea să se dezlege În clipele următoare, când glasul profesorul, molcom și catifelat, recita: „La steaua care-a răsărit I-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins În drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
exclamă Victor surprins. Credeam că mai avem de mers! La revedere! îi spuse fata, întinzându-i mâna cu un gest colegial. El rămase o clipă nedumerit, apoi se grăbi să-i întindă la rându-i mâna. Ea avea o mână catifelată și caldă, la atingerea căreia își simți inima zvâcnind. Mi-a făcut plăcere să vă însoțesc până aici, îi spuse Victor. Nici n-am apucat să mă prezint... Am o propunere, îl întrerupse fata. Ce-ar fi să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în vârtejul dansului recent învățat, vârtejul emoției care reîncepe deîndată ce numele și imaginea lui Alex îi vin în minte. Legătoria este un pretext... Un pretext pentru a-l revedea cât mai repede. Pentru a se cufunda în privirea lui catifelată care poate să facă să dispară toate angoasele... Dorina se ridică de pe neprimitorul fotoliu gri și, în cadrul unicei ferestre a micii săli de așteptare, se apleacă discret pe minuscula claviatură a portabilului. Visează... Visează cu ochii deschiși. Nu reușește însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cucoanei!.. Eu asud cioplind la bârne și pe ea o trec căldurile în brațe la ibovnici! Mamă că bine m-a povățuit soacră-mea când îmi spunea că femeia-i ca trandafirul de curând înflorit în grădină, roșu, parfumat și catifelat, care trezește porniri la vedere și-i rupt fără voia lui dacă nu tragi din când în când cu ochiul la presupușii răufăcători... Carevasăzică știa mamă-sa ce știa, că doar a crescut nu unul, ci trei trandafiri... Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-n gând. — Seamănă a declarație de dragoste. Ia-o cum vrei, dar este o mărturisire sinceră a sentimentelor mele față de tine. Mi-ar părea rău dacă nu m-ai crede. Hai să ne așezăm la masă! Matei îi simțea mâna catifelată și ar fi vrut s-o aibă în mâna lui o veșnicie, dar nu se putea că ajungând la masă, el îi trage scaunul, invitândâ-o să se așeze. Cecilia a rămas surprinsă că în timpul cât s au ținut de mână
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să schelălăie. —Mamă, cred că are vreun picior rupt. Să-l duc la veterinar. —Leni, Leni, îți faci de lucru. — Uite ce mititel și frumușel este! Nu-ți pare rău de el? Într-adevăr era un cățel cu blăniță maronie, catifelată, cu ochii negri, lucitori, cu două urechiușe ridicate semănând cu un câine lup. —Mamă, parcă e un pui de lup. Nu ți se pare? — Poate a scăpat de undeva că se vede că este de rasă, nu un câine vagabond
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
obrazul ei de al lui alintându-l. Atât de mult îmi place un obraz proaspăt bărbierit cum este al tău acum. Când eram acasă, la fel îl mângâiam pe tata după ce se bărbierea, că-mi plăcea să simt prospețimea pielii catifelate. Și obrajii tăi sunt catifelați, o mângâia și el. Numai că ai o alt fel de senzație pe care ți-o dă pielea catifelată a obrazului unei femei, diferită de cea pe care ți-o dă pielea catifelată a obrazului
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]